Directoarea Colegiului Național „Moise Nicoară” (CNMN) ne trimite și nouă (mulțumim pentru amabilitate!) un „drept la replică”, spune domnia sa, „pentru ca tăcerea mea politicoasă de până acum să nu fie considerată o eschivă” (îl puteți citi la finalul acestui text). Dacă n-ar fi vorba despre o directoare, profesoară și doctor în filologie i-am spune doamnei că presa nu acordă „dreptul la replică”. În virtutea dreptului pe care persoanele „ale căror drepturi sau interese au fost lezate prin prezentarea (…) unor fapte neadevărate”, presa le acordă posibilitatea de a rectifica neadevărurile.

Citatul de mai sus este din Decizia 220/2011 a Consiliului Național al Audiovizualului. Pentru presa scrisă nu este reglementat acest drept, dar se mai practică, din respect pentru adevăr, cu precizarea că nici măcar în audiovizual nu se recunoaște dreptul la replică „pentru opinii și judecăți de valoare exprimate” (ce replică să ceri pentru o părere, Dumnezeule?).

Ne puteam aștepta de la directoarea CNMN să fie în stare să facă diferența dintre exercițiul unui drept și o rectificare, precum și între un articol de opinie și unul de prezentare sau dezvăluire a unor fapte.

Trecem peste aceste amănunte cu speranța că aceste mici observații nu-i vor leza prestigiul în fața elevilor cărora le predă subtilitățile limbii române. Așadar, articolul Viața, așa cum e – „Moise Nicoară” sau cum pălește prestigiul celui mai faimos liceu din Arad, publicat vineri, 12 iulie a supărat-o atât de mult încât a ținut morțiș să iasă „din tăcerea ei politicoasă” pentru a intra într-o stare nepoliticoasă și deloc onorantă, după cum se va vedea mai departe.

Vădit nemulțumită, directoarea CNMN a ținut morțiș să facă niște precizări care, dacă ar fi adevărate, ar „demola”, practic, baza articolului. Dacă ar fi adevărate…

În fapt,  a făcut un fel de rezumat al comentariilor de la articol, reluând teme și argumente care stârnesc ilaritate, dat fiind că emană de la niște cadre didactice.

Așadar, tot punctual, cum spune doamna în „dreptul” solicitat.

1. Nu am negat și nici nu am pus la îndoială prestigiul CNMN. E drept, mi-am exprimat părerea că, față de prestigiul de care se bucura până nu demult, de câțiva ani începe să scadă („încet, încet trece și prestigiul celui mai faimos liceu din Arad”). În susținerea acestei păreri am adus – ca și alți colegi din presa locală arădeană, de altfel, locul doi obținut în ultimii cinci ani la examenul de Bacalaureat unde, media notelor obținute de CNMN a fost sub cel al „liceului Pedagogic” (Colegiul Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal”).

În „dreptul” său, directoarea CNMN susține că „numai cineva din afara sistemului de învățământ sau rău intenționat compară cele două licee în privința rezultatelor la bacalaureat, pentru că nu au, aproape nimic, în comun”.

Nu pot decât să mă bucur că nu sunt singurul „din afara sistemului sau rău intenționat” care a luat de bune niște clasamente, realizate în baza mediei notelor de la Bacalaureat, în care au fost comparate și licee care „n-au nimic comun”. Colegii de la Adevărul sunt și ei, iată, la fel de „rău intenționați”…

Citiți amănunte aici:  Rezultate Bac 2024. Cele mai bune licee după media de la Bacalaureat. Top 10 colegii din București și țară 

„Nu avem același număr de elevi, același profil, aceleași discipline de bacalaureat” – mai zice directoarea CNMN, făcând dovada că pur și simplu nu știe ce înseamnă „media notelor de la bacalaureat”, operațiune ce nu are nicio legătură cu „numărul de elevi, profil sau discipline de bacalaureat”.

Speram ca o profesoară, care încheie medii măcar o dată pe trimestru, să știe ce înseamnă medie. Medie aritmetică. Adică, acel număr obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi (care, în acest caz sunt toate notele obținute la BAC de elevii unui liceu, indiferent de profil) la numărul lor (al mărimilor).

Susținând că liceul pe care-l conduce nu se poate compara cu niciun altul (probabil din județ), directoarea CNMN nu face altceva decât să jignească pe toți absolvenții celorlalte licee din județ, cu un dispreț greu de înțeles pentru un cadru didactic. „Elevii de liceu, care aleg școala noastră, vor altceva decât cei de la „Peda” (evident, și de la celelalte licee din județ – n.m.) și susțin examene din alte discipline” – susține profesoara și directoarea de la CNMN cu o aroganță pe care o găsești greu până și în mediul politic, unde, totuși, nu se face educație, ca la „Moise Nicoară”.

Jenant ca orgoliul rănit să te facă să lansezi public ideea că unele materii ar fi inferioare celorlalte, inducând ideea că și elevii care au aptitudini pentru astfel de materii „inferioare” ar fi demni de dispreț. Niciodată un DASCĂL adevărat nu ar face astfel de remarci (citiți aici opinia colegului Lajos Notaros despre învățământul românesc, dar și despre profesori, cu sau fără vocație: Enola Day – Învățământul românesc în stop cardiac).

2. Am opinat că una dintre cauzele declinului înregistrat în ultimii cinci ani (clasarea pe locul doi este, orice s-ar spune, un declin pentru un liceu ca „Moise Niciară”) ar fi felul în care conducerea CNMN a gestionat unele situații sensibile. Explicațiile directoarei le puteți citi mai jos, la punctul 4, literele a și b. Ușor distorsionate.

În ordine cronologică, primul dintre evenimente s-a consumat pe un teren de sport, unde tatăl unui elev al CNMN a bătut un alt copil pentru că i-ar fi faultat, în timpul meciului de fotbal, odrasla. „Singura legătură cu școala pe care o reprezint este faptul că agresorul, adult, era tatăl unui elev care, în acel moment, studia la Colegiul Național „Moise Nicoară” – zice directoarea CNMN în „dreptul” său.

Articolul în care era prezentat acest caz în Special Arad se încheia cu câteva întrebări: „care o să fie comportamentul fiului acestui individ în fața colegilor săi de la Colegiul „Moise Nicoară”? Bănuim că ceva de genul: ați văzut ce l-a rupt tata pe ăla?, ați văzut cum i-am f… una în cap și nu am pățit nimic? No, de acum încolo, atenție, cu mine nu vă puneți!” (citiți amănunte AICI )

Răspunsul a venit nu după mult timp. „Un elev a aprins un foc, folosind spirt, pe parchetul unei săli de clasă” – eveniment care se leagă de primul printr-un element pe care directoarea îl trece cu vederea, semn fie are probleme cu memoria, fie cu adevărul.

Și asta, pentru că elevul piroman este cel cu părinte bătăuș de copii pe terenul de sport.

Poate acum înțelege care este legătura dintre cele două evenimente și poate înțelege, măcar acum, că ar fi avut datoria, ca profesor și director, să intervină încă de la primul eveniment.

Acum se laudă că a convocat persoane și instituții în cazul micului piroman, dar atunci a făcut pe ofuscata spunând că „este o chestiune internă și se rezolvă intern, nu este atât de grav încât să atragem atenția public”. Cam mare diferența dintre cele spuse atunci și explicațiile patetice de acum.

Punctele 5, 6 și 7 nu le pot comenta. Sunt pură publicitate. Oricum, puțini sunt oamenii care nu s-ar jena să se laude într-un asemenea hal.

Mă întreb, totuși, de ce nu spune nimic despre o temă pe care n-am abordat-o în articol, dar care cu siguranță are un impact asupra nivelului de performanță școlară, dar și al prestigiului liceului: meditațiile.

Știu, se practică în toate școlile din țară, nu doar din Arad, dar, din câte ne transmit părinții (mă rog, unii dintre ei), tarifele sunt pe măsura școlii…

Evident, CNMN rămâne unul dintre liceele cu care Aradul se poate mândri. Poate este unic și, normal, cel mai bun, așa cum spune cea care-l conduce, doar acea buclucașă medie a notelor de la bacalaureat punându-l pe locul doi.

Totodată, este foarte posibil ca semnatara „dreptului” la replică de mai jos este o profesoară competentă și o persoană agreabilă. Probabil și deșteaptă. Dacă este într-adevăr așa, aș fi primul care ar felicita-o dacă și-ar reconsidera poziția față de măturatul sub preș a unor evenimente. Un om deștept și stăpân pe meseria lui, chiar ar face-o. În beneficiul elevilor, în primul rând.

În continuare, publicăm așa-zisul „Drept la replică” al doamnei prof.dr. Diana Achim:

„Aș vrea să fac niște clarificări, să răspund punctual la ce s-a scris în publicația dvs, pentru ca tăcerea mea politicoasă de până acum să nu fie considerată o eschivă.

1. Prestigiul școlii noastre s-a construit în timp și este un proces în derulare, care nu poate fi șters de un articol tendențios. Miile de absolvenți de „Moise Nicoară” au dovedit, prin reușita lor profesională și umană, că această instituție i-a format. Bătăliile „pe toate fronturile” se duc și astăzi, ca și ieri, pentru a deveni elev la „Moise Nicoară”. La Consiliul de administrație de acum două zile am avut peste 30 de cereri de transfer de la alte școli, spre școala noastră, la toate clasele, în ciuda atacurilor sau a denigrărilor, care, se pare, rămân fără ecou. Sigur, nu avem atâtea locuri.
2. Nimeni nu neagă rezultatele și prestigiul Colegiului Pedagogic din Arad. Dar, așa cum s-a zis deja, numai cineva din afara sistemului de învățământ sau rău intenționat compară cele două licee în privința rezultatelor la bacalaureat, pentru că nu au, aproape nimic, în comun. Nu avem același număr de elevi, același profil, aceleași discipline de bacalaureat. Elevii și părinții care aleg „Peda” sunt, în majoritate, cei care doresc să devină învățători, educatori, puericultori, adică profilul vocațional. Au și opțiunea unei clase de matematică-informatică și o clasă de filologie. Rezultatele care se pot compara sunt cele de la Evaluarea Națională de clasa a VIII-a, unde elevii susțin examene din aceeași materie la limba și literatura română și la matematică. Rezultatele elevilor de la Colegiul Național „Moise Nicoară” sunt cu peste un punct mai mari. De asemenea, putem compara rezultatele la olimpiade și concursuri, unde „Moise Nicoară” e departe de orice comparație în Arad.
3. Cei care aleg Colegiul Național „Moise Nicoară” sunt elevii interesați de științele naturii – bilingv engleză (o clasă), științele naturii – intensiv engleză (două clase), matematică-informatică – intensiv informatică (o clasă), matematică-informatică – intensiv engleză (o clasă) și au și opțiunea unei clase de filologie. Așadar, elevii de liceu, care aleg școala noastră, vor altceva decât cei de la „Peda” și susțin examene din alte discipline. Media la bacalaureat de anul acesta este 9.04. Îi felicit pe absolvenții noștri și pe colegii mei, profesori, pentru aceste rezultate, pentru că nu e ușor deloc. E o muncă în echipă, susținută, inclusiv sâmbăta, când profesorii noștri organizează cursuri de pregătire suplimentară pentru examenele naționale și pentru performanță (olimpiade și concursuri).
4. Voi clarifica „situațiile sensibile” pomenite de articolul dvs. ca fiind „mușamalizate” de mine, în calitate de director al Colegiului Național „Moise Nicoară”:
5. Tatăl unui elev din „Moise Nicoară” a bătut un minor. Evenimentul a avut loc în afara programului școlar, în afara perimetrului școlii. Singura legătură cu școala pe care o reprezint este faptul că agresorul, adult, era tatăl unui elev care, în acel moment, studia la Colegiul Național „Moise Nicoară”. Care era măsura educativă sau care putea fi poziția publică pe care directorul școlii ar fi trebuit să o întreprindă? Faptele de acest tip se cercetează de organele în drept. Întrebarea mea este cu ce scop s-a asociat numele școlii cu această știre?
6. Un elev a aprins un foc, folosind spirt, pe parchetul unei săli de clasă. Evenimentul a avut loc ca urmare a unei provocări de pe „TikTok”. Măsurile interne au fost imediate și drastice. S-a convocat consiliul profesoral, consiliul profesorilor clasei, ședință cu părinții. Există documente doveditoare ale acestor măsuri, așa cum procedează fiecare școală când se confruntă cu situații similare. În urma consultării specialiștilor, am aflat că tipul acesta de eveniment este contagios, dovadă fiind și mărturiile altor colegi directori, care au declarat, într-o ședință cu directorii, că și elevi din școlile lor au răspuns acestei provocări de pe rețelele de socializare. Școala a apelat la specialiști, am realizat consilierea psihologică a elevilor, dar și activități educative și de prevenție cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Vasile Goldiș” al Județului Arad. Se menționează în articol că s-au scăzut note la purare, inclusiv la 6 (șase), dar autorul articolului nu este sigur că aceste măsuri au dus la îndreptarea comportamenului elevului în cauză. Ce alte măsuri, în afară de colaborarea profesori – elevi – părinți și specialiști, ar fi fost potrivite? Întrebarea este, și în acest caz, de ce apare, din nou, numele Colegiului Național „Moise Nicoară” asociat cu fapte și situații problematice? Chiar crede cineva că școala noastră are cele mai grave probleme în educația elevilor? Aici sunt delincvenții Aradului?
7. Nu, prestigiul unei școli nu se pierde doar pentru că cineva declară acest lucru. Dovadă sunt rezultatele obținute de elevii Colegiului Național „Moise Nicoară” Arad la examenele naționale și la olimpiade și concursuri.
8. Cred că trebuie să lăsăm specialiștii să se pronunțe în privința managementului. La cea mai recentă evaluare, la nivel național, a calității educației în „Moise Nicoară”, precum și a calității actului managerial, am avut calificativul „Excelent”, calificativ unic în Arad. Sigur, Strategia școlii și Proiectul de dezvoltare instituțională țin de viziune și nu au legătură cu părerea pe care ne-o spunem fiecare, ca și cum am vorbi despre vreme.
9. Ca absolventă a Colegiului Național „Moise Nicoară”, acum 32 de ani, ca profesor și ca director promovez mai ales instituția, pe care o iubesc, pentru că m-a format. Instituția este compusă din oameni, profesori, elevi și părinți, în care poți arunca cu păreri, din afară, dar nu înseamnă că ai dreptate. Am o experiență de 9 ani în management și 27 de ani ca profesor. Cred că mă pricep la educație, sunt calificată în acest domeniu. Știu, însă, când trebuie să tac și când să vorbesc public, în beneficiul instituției pe care, deocamdată, o reprezint.