Aproape secretă, întotdeauna la ceas de seară, dragostea pentru poezie și proză nouă s-a consumat la Arad, în Cafeneaua literară Joy’s, în weekend.

Cei îndrăgostiți de scris şi-au dat întâlnire acolo, sub umbrela Discuţiei secrete, cu numărul 12, ca să asculte timp de trei zile cum se spun poveștile cu vocea lor. Pentru că, dacă ai fost acolo, în zilele acelea, știi că nimic nu poate cuceri mai tare decât să ascultați vocea în care s-au scris versuri precum:
„ea aşa credea
că dragostea în caz de ceva se
învaţă cu creionul în mână
subliniind ideile principale cu două linii
eu credeam în tandreţe
în puterea& forţa emoticoanelor”.

Discuţia secretă 12, poveşti dezbărcate de realitate

25 de scriitori și-au dezbrăcat, în curtea interioară de la Joy’s, viețile de brutalul machiaj cotidian și au ieșit cu sufletul gol în fața publicului să le povestească, cu vocea cu care se scriu poveştile, din dramele şi fericirile lor, sau cu vocea „surorilor gemene” care râd pentru ei, ori a personajelor care zboară noaptea pe străzi ca să se scufunde în baia unei femei, sau cu vocea prietenilor care ştiu şi ei că vorbele sună cel mai bine după ce ai închis telefonul, sau a celor care visează „toată distracția din lume/ ce te ia din plin și te aliniază în extraterestrul ei/din zori până-n noapte” și a celor care n-au de gând să-și vândă ieftin nici iluzia.

Joi, vineri şi sâmbătă, săptămâna trecută, scriitorul Cătălin Lazurca i-a invitat la lectură şi la discuţii pe Andrew Davidson-Novosivschei, Anda Docea, Domnica Drumea, Emilia Faur, Ferentz Anna-Kata, Alexandru Funieru, Iulia Gherasim, Sorin Gherguț, Florin Gherman, Silviu Gherman, Kata Győrfi, V. Leac, Mihai Mateiu, Dan Nicolo, Réka Nyitrai, Philip O Ceallaigh, Maria Orban, Cătălin Pavel, George State, Livia Ștefan, Cătălin Șuteu.

Patru tineri extrem de talentați au ajuns și ei pe canapeaua de la Joy’s, pentru că și-au trimis scriitura şi au fost selectaţi la OPEN MIC: Mara Cioroianu, Dana Zetu, Ioana Zenaida Rotariu, Alex Odăgeriu. Şi au fost excelent primiţi de către toţi, pentru că au meritat, spun cei care le-au urmat la confesiuni şi citit pe canapeaua cărămizie din fața pereților perfect decojiți din curtea cafenelei.

Unde fugim când vrem să fugim de poezie?

S-a vorbit, înainte ca viaţa scrisă să-şi spună poveştile sale în tonul – fie trist, fie grav, fie vesel, uneori de-a dreptul şugubăţ – celor care le-au creat, despre a scrie şi a nu mai scrie, despre blocaje, despre sensul poeziei şi cum se ajunge la ea, iar mai apoi dacă se poate fugi de ea, despre proza scurtă şi locul pe care, în sfârşit, şi l-a găsit pe piaţa de carte, despre cum scapi sau dacă (mai trebuie să) scapi de eticheta, lipită mult prea uşor, de literatură feministă.

S-a vorbit și despre edituri şi dacă mai e loc de ele, cum scrii în altă limbă decât cea în care te-ai născut, despre cum gândești şi visezi dincolo de limba ta, despre celelalte joburi ale scriitorilor, din care aceștia trăiesc, despre cine mai e de admirat și cum admirația naște poezie.

Dar și despre festivaluri, de aici sau din alte țări, despre scriitori, plecați la rezidențe sau rămași la țară, cu anii, dar şi despre motivul pentru care Discuţia secretă e locul în care mai toţi scriitorii de pe la noi vor să fie invitați măcar o dată în viață.

Ba chiar, despre cum se întâmplă ca cei invitați să citească la Discuția Secretă să ia cele mai importante premii chiar în acel an, chiar în acele momente, așa cum a fost cazul lui Alexandru Funieru, câștigător (chiar în timpul serilor DS de la Arad) al premiului naţional de poezie „Mihai Eminescu” 2024, ori a lui Mihnea Bâlici, care a câştigat anul trecut, când a fost prezent la Discuţia secretă, acelaşi premiu.

Despre singurătăţi urbane şi fericire în mai puțin de doi, în limba maghiară, română, engleză

De citit s-a citit în cele trei seri DS12 în română, maghiară şi engleză, iar uneori altfel decât ai citi tu poezia sau proza, pe diagonală sau în cu totul alt ritm, în timp ce publicul a tăcut solemn, a râs, a lăcrimat un pic şi a visat la evadări din „singurătatea urbană/ singurul spaţiu care ne-a mai rămas”.

Deși serile DS au fost gândite într-o combinație aproape perfectă de poezie și proză, de dramă şi comedie, condimentate doar la final cu muzică şi discuţii foarte libere, prima seară a înclinat balanţa în favoarea poeziei. A debutat cu tânără Mara Coroianu, invitata de la OPEN MIC, venită parcă din Bucureşti la Arad pentru a-i cuceri pe scriitori.

(Imagini din curtea cafenelei literare. Foto: Cipri Hord)

Poveştile mele din prima seară DS12

Prima dintre serile DS a sunat, pentru mine, aşa:

„lucrurile le orientăm după direcția propriilor ramificații/ după cât de viguros e scopul anulării și după cât de mult îmi doresc să fiu apă/ să fiu peisajul de la prima vedere” (Mara Coroianu),

„nicotinizat, departe de mine plimb simțul,/ nepregătit să înfrunt iar atâta identic.” (Dan Nicolo),

„Am întins un nor/ pe noptiera ta./ Poate mai târziu,/ în timp ce dormi,/ voi mâzgăli o poezie pe el.” (Réka Nyitrai),

„Nu, n-a fost nimic între noi. Doar o distracție. Aș putea să o omor cu mâinile goale. În schimb, las să moară ceva în mine și mă cufund în tristețe. Zile întregi bântui orașul singur, învăluit într-un nor albastru de fum de Camel long.” (Mihai Mateiu),

„Când e bătută, mama folosește cuvinte./ Se rănește evoluând la un nivel superior./ Mie, de la bun început,/ nu-mi folosește nicio bătaie.” (Anna-Kata Ferentz),

„e zero populație unde mă învârt/ eram țăndări dinainte să convină, deși blocuri se prăbușesc dar nu pe tine/ până-n adevărații zori n-o să mai fie niciunul dintre noi./ ne mângâiem doar cu semnal maxim ‘ntem vad imitație din piele – mă rimez ție” (Cătălin Șuteu),

„Un prezent în care/ Mergi la poliție cu mașina infractorului/ În locul unui inel îți iei un pat de o persoană/ Te cheamă la judecată și spui că n-ai făcut nimic/ Îți ții la spate mâinile pline de cerneală/ Cu care te-ai agățat de iluzii.” (Anda Docea),

„zicea un om din katmandu/ ce nu po să posezi distru/ distruge ce nu poți deține/ codri clădiri cirezi vitrine:/ ce nu-i al tău e superfluu” (Sorin Gherguţ).

Seara a doua de la Discuţia Secretă

Cum s-au îmbinat poezia şi proza în cea de a doua zi de lectură DS12, în care alte două tinere de la OPEN MIC – Dana Zetu şi Ioana Zenaida Rotariu – au deschis în forță seara?
În urechea mea, până când muzica lui DJ Kong a pus stăpânire pe noapte, a doua seară DS a sunat cam așa:

„dacă îmi unești punctele slabe/ o să iasă harta mega image-urilor din bucurești/ nu-mi mai place ăla din cartierul meu de când/ ultimul iaurt de soia din magazin expira de ziua ta/ l-am pus înapoi” (Dana Zetu),

„setăm așteptările la zero/ să te retragi din lume fără să-ți spui părerea/ sau să rămâi în lume și să te resorbi/ până la jumătate din ce ai fi putut fi/ pierderea e un limbaj comun/ toți îl înțelegem” (Ioana Zenaida Rotariu),

„Eva ce mă ia de la fereastră/ of și iarăși of/ în loc de buongiorno/ lângă brad/ cu o mamă tânără/ gata de plecare/ gata să intre în procentul/ femeilor din est/ gata să creeze găuri/ în timp și spațiu/ pentru toate cururile de babe/ ce urmează să fie șterse/ zeități păgâne ce nu au vreo vină” (Florin German),

„Uitîndu-se la telefonul închis, îl cuprinse o ciudă stinsă, îndepărtată. De ce nu fusese el în stare să-i spună că ea nu va îmbătrîni niciodată? Ăsta era secretul eșecului lui, și acest secret ieșea acum la iveală.” (Cătălin Pavel),

„Te vei duce la bucătărie, vei aprinde o țigară și, în geamul murdar al ferestrei, îți vei vedea chipul. Deformat, lăbărțat, ca-ntr-o pictură de Gerhard Richter. Nicio surpriză. Și totuși. Uneori, ai vrea să te privești până la epuizare. Să îți atingi fiecare trăsătură, să simți pielea, și ridurile, și buzele, și pomeții. Să rămâi cu tine.” (Maria Orban),

„Rîvneam narcotizați la vetre-ndepărtate,/ Însomnorații ani se umpleau de zgură și fum,/ Fericiți ne-ntorceam din exilul simțirii,/ Știind că spre țara fictivă nu mai e drum.” (George State),

„îţi cerşesc mila/ deşi între noi nu există milă/ doar un glob fosforescent care ne luminează/ pe dinăuntru/ în lumina zilei mă dezintegrez/ creatură hibridă fără inimă/ şi fără sex/ am o soră geamănă/ ea râde şi pentru mine” (Domnica Drumea),

„«Dă-l în mă-sa» era semnalul ei că tranșase subiectul. Nu mai era nimic de zis. Aș fi avut chef să mai despic firul în patru, dar am apreciat că nu pomenise nimic de varianta cea mai plauzibilă. Tipul nu mă plăcea în felul ăla. Instinctul îmi spunea că despre asta era vorba. Un instinct pe care mi-l cultivasem o viață și ale cărui semnale ajunsesem să le recunosc.” (Iulia Gherasim),

„Realizez că importanța istorică și sociologică a lucrării mele poate fi eclipsată de elementul sexual, care este pînă la urmă un aspect senzaționalist, de suprafață. Voi fi totuși reținut. Voi spune că nu a existat sex fără manipulare, decepție, interes și egoism. Tabăra m-a învățat multe, dar m-a și pervertit.” (Silviu Gherman).

(La Festivalul de litratură Discuţia secretă 12)

A treia şi ultima seară din povestea a 12-a a Discuţiei secrete

În a treia și ultima seară DS s-a râs mult, fie că râsul a venit din pricini de versuri, fie pentru că a fost generat de momentul pregătit la final de Siviu Gherman cu ajutorul AI, al câtorva chinezi binedispuși şi aselenizați, al neamului degustătorilor de wiskey şi, desigur, al femeii ideale. A fost şi cu provocări încă de la început, pentru că tânărul care a prins OPEN MIC, Alex Odăgeriu, i-a scuturat niţel cu textele lui pe cei aflaţi în curte la Joy’s.

Aşa am citit eu ultima seară DS:

„există o casă sub oase/ ale mele, ale tale/ interconectate/ cartiere spirituale/ o noitopie în care ne arătăm/ câte tipuri de bunătate există” (Alex Odăgeriu),

„O sperietoare, nu om. Rezilient. Când nu mai ai nimic de pierdut, păstrezi, totuşi, o ultimă redută. Nimic intenţionat, o glumă care încă mai are suficientă putere cât să îmbujoreze. Şi asta-i tot ce contează.” (Emilia Faur)

„mi-am pierdut răbdarea/ mă mir că tot aștept/ am pierdut deja cinșpe minute/ și ce voiam de fapt să spun/ mi-am pierdut buletinul/ drepturile fundamentale și pachetul/ de șervețele/ am pierdut bani
dar nu foarte mulți/ am pierdut păianjenul/ îmi promisesem să nu pățesc/ asta vreodată” (Andrew Davidson-Novosivschei),

„în nici un caz nu mi-aş dori să fiu gaz/într-o brichetă de genul ăsta/ în schimb tare mi-ar plăcea să fiu gaz/ într-o brichetă din plastic mat/ şi pe urmă cei care au obiceiul să se joace/ nu ar şti în care compartiment e mai mult gaz/ şi nimeni nu şi-ar da seama când sunt cu adevărat pe terminate/ când mă gândesc la asta simt că înnebunesc de fericire” (Vasile Leac),

„cu mintea obosită de atâta alcool mă întind după tine/ și puțina ta frumusețe/ cu tot ce sunt caut puțină grație puțină violență/ am făcut mult mai mult rău mult mai mult/ pe nimicuri mi-am cheltuit libertatea/ am obținut doar ce-am putut părăsi” (Livia Ştefan),

„pe suprafața mlaștinii/ nocturne/ se reflectă corpul turtit al mușiniței/ zbătându-se în aer și în clipa/ dintre două sforțări se prelinge/ din trompa ei sângele scurs înapoi,/ clintește suprafața apei,/ ochișorii ei privesc încremenite inelele.” (Kata Gyorfi),

„figura nemișcată de dorul ce va urma/ necruțător cum ne-am dorit/ cum știm că nu putem duce/ e sărbatoare ca nașterea domnului/ sau de ce așa ca orice naștere ca învierea/ ca orice înviere se înțelege/ căci mâine va durea și mai/ tare până când/ din durere nu va mai rămâne/ nimic” (Alexandru Funieru),

„S-a așezat pe o bancă, lângă biserică, sub plopi, a scos o sticluță din buzunar, i-a desfăcut dopul și a dat-o pe gât. A pus sticla goală jos, sub bancă, apoi a desfăcut lanțul lui London de zgardă. London s-a transformat în altă creatură. Una care a sărit în aer, răsucindu-se ca o pisică uriașă, elastică, electrică și ușoară. Tropăia pe frunze și alerga în cercuri.” (Philip O Ceallaigh)

(Cartoline plutitoare la DS12. Foto: Cirpi Hord)

DS își spune următoarea poveste la Cluj

Cei 25 de scriitori invitaţi de Cătălin Lazurca la DS12 au citit din volumele de poezii publicate, din romanele şi volumele de proză scurte deja apărute, dar şi din cele care încă nu au văzut lumina tiparului.

Povestea Festivalului Discuția secretă 12, scrisă în weekendul trecut şi citită cu propria-i voce, a fost posibilă graţie organizatorilor – Cătălin Lazurcă şi al său Grup pentru Management și Mediere Culturală (GMMC), a finanțatorului – Centrul Municipal de Cultură Arad, a partenerului evenimentului – Librăriile Cărturești, care a adus la DS12 cărţile scriitorilor invitaţi, dar şi alte cărţi de literatură nouă, a sponsorului Grup West – dealer local Opel, Peugeot și Citroën, şi desigur a Cafenelei literare Joy’s, locul unde s-au purtat mai toate discuţiile secrete de până acum.

Nu chiar toate, căci unele au devenit itinerante, aşa cum va fi următoarea Discuţie secretă, cea de la Cluj, ce va avea loc, spun organizatorii, în toamnă.

Până când Discuția Secretă îşi va citi o nouă poveste cu voce tare în curtea altei cafenele dintr-un alt oraş, încercând să țină festivalul cât mai conectat la ceea ce se scrie mai nou, mai proaspăt și mai valoros în literatura română și să descopere acum ceea ce va deveni poate un nume important mâine, ne rămâne doar să sperăm că „Unele cuvinte pot deschide/ Cutiile toracice/ Ceasurile de perete/ Carcasele din plastic/ Pot face inimile să bată aritmic/ Schimba sensul orar cu cel trigonometric/
Răsuci banda până se aude un slow.”

Dacă nu e aşa, şi ale mele nu fac asta, înseamnă că „N-am scris destul de bine”.

Citeşte şi: 

O discuție aproape secretă despre lumea asta care-i 66% atunci, la Timișoara

Începe Festivalul Discuția Secretă – ediția 12

Festivalul „Discuția secretă” introduce secțiunea OPEN MIC, pentru tinerii care nu au ajuns încă să-şi publice texte în volume individuale

Apare a treia antologie „Discuția secretă”, cu autori români și maghiari, despre naționalisme, propagandă și alte cele