Agitație mare vizavi de Teatrul Vechi, cunoscut sub denumirea și de Casa Hirschl, azi pe la orele serii. Mă întorceam de unde mă dusesem, iar în colțul străzii multe personaje și persoane aveau ochii ațintiți către cer. Dar nu a rugăciune. Se vedea în ochii lor puțină îngrijorare, dar și curiozitate.

Aceeași curiozitate m-a împins și pe mine să mă apropii de locul reprezentației, printre zumzete și murmur, și să văd dacă voi ajunge și eu la fel de îngrijorat. Acolo mă-ntâlnesc cu fostul director al Teatrului, Laurian Oniga, care gesticula și dădea indicații scenice. Se uită la mine și îmi face semn să mă dau „mai colea”, pesemne încurcam cu ceva.

Arunc privirile în sus. Deasupra noastră pe o instalație metalică care sughița din toate încheieturile se afla omul în alb. Nu era Dumnezeu, mai mult arăta ca un chinez cu pălăria aceea conică ce o poartă ei, care avea mișcări fluide, lente, ținând în mână ceva.

„E Roiul!”, îmi strigă regizorul. „Cea mai nouă găselniță în teatrul modern. Deranjezi un roi de albine de pe stradă, oamenii vin gură-cască, și așa îi mân apoi la spectacolul de la ora 20:00 de la Teatrul de Stat. Altfel nu mai ai cum să îi convingi pe oameni să mai vină la vreun spectacol. Am noroc că e așa aproape stupul…” , ar fi zis regizorul.

Aveam treabă, curiozitatea mi-am satisfăcut-o, așa că am roit-o de la locul reprezentației, iar acasă am aflat cum s-a terminat „Roiul”, chiar de la unul dintre personaje, jandarmul arădean:

„Prin apel 112 a fost semnalată prezența unui roi de albine sub streașina casei, pe str. Tribunul Dobra colț cu Gheorghe Lazar. Un echipaj de jandarmerie s-a deplasat la fața locului și a fost solicitat un apicultor. A fost solicitat sprijin I.S.U.J Arad fiind necesară o autoscară pentru a ajunge la roiul de albine.
Totodată a fost solicitat de către I.S.U.J , sprijin de la Poliția Locală pentru a dirija circulația pe durata intervenției”.

P.S. Suntem siguri că domnul regizor nu se supără că am dramatizat nițel sceneta, în esență strada de multe ori este o scenă în care suntem cu toții actori, iar cei care consemnează faptele, simpli observatori.