De fapt e vorba de unul și de ceilalți adunați în jurul lui și care se cred politicieni.

Câteodată chiar mă mir când oameni, cunoscuți, colegi deschiși la minte și cu experiență, îmi spun așa, ca între amici: „Hai, că știi tu ce vreau să spun. Dom’le, poți să spui multe despre Falcă, dar e deștept. E cel mai dat naibii politician din Arad, face ce vrea și cum vrea, iar ceilalți nu se ridică nici pe departe la nivelul lui”.

În asemenea situații zâmbesc cu înțelegere, dau din cap și spun și eu câte ceva. Mai mult ca să continuăm discuția. Da, este, încep câteodată. Dar nu despre inteligență este vorba aici, în cazul lui. E viclenie și lipsă de scrupule. Crede că știe că este peste ceilalți și face totul ca lui să-i fie bine.

Continuarea depinde de cu cine stau de vorbă. Acum și aici spun mai departe. Asta este, suntem în campanie, iar grupul Falcă nu stă pe roze, rezultatul votului, pentru prima dată în 20 de ani, nu mai este fără probleme. Oamenii s-au cam săturat de vorbe, orașul stă pe vine, dar nu iese nimic decât aia, tinerii pleacă și trimit postări pe FB, să vedem cum îi departe de Arad, acolo unde pe lângă vorbe mai sunt și fapte.

Iar politicienii fac ceea ce trebuie să facă cei aleși: să se ocupe de treburile comunității, să facă ce depinde de ei ca tot omul să fie bine și comunitatea să prospere.

Ce a făcut Falcă în cei 20 de ani de când taie și spânzură în Arad?

În afară de podul care duce la ștrandul în agonie, mai nimic. Dar, ca să fim cât se poate de corecți: a făcut ceva prin care a oprit dezvoltarea firească a orașului în care a apărut pe la mijlocul anilor nouăzeci. Ajunge să te uiți la Timișoara sau Oradea ca să-ți dai seama despre ce vorbim. Desigur, să nu fim nedrepți, a umplut orașul de magazine tip supermarket, dar asta nu a depins de el, ci de conjunctură.

Ceea ce a depins de el a fost parazitarea acestor investiții prin firme de casă, în frunte cu Pro Arhitectura, firmă în posesia căruia a ajuns prin căsătorie.

Și cum am spus a făcut o structură politică de gașcă, o structură numită mafiotică pe la alții, el fiind Ali Baba, iar cei din jurul său, da, cei care urmează în titlul din poveste. A avut viclenia și hotărârea necesară să se înconjoare cu oameni pentru care nu contează nimic în afară de profit, iar dacă scoteau capul, îl și pierdeau pe loc.

Exemple ca Ioțcu, Igaș, Țolea, Pistru, oameni de bază în echipa de început a „faraonului”, sunt elocvente, dar, în general, pe parcurs, cei care nu se supuneau orbește lui Falcă erau eliminați și înlocuiți cu noi-veniți gata de mărire și îmbogățire. Bîlcea, Faur, Ando, Bulbuc sunt doar câteva nume, în fond intri în gașcă doar dacă accepți regulile jocului.

Numai că, da, totuși e politică, nu doar jecmănire, deci trebuia de la început găsit ceva care să asigure în „scheletul” politic al Aradului de după revoluție siguranță și continuitate. A fost găsit în grupul numeros și disciplinat al neoprotestanților, gata de vot și susținere dacă răsplata este pe măsură. În fond nici nu îi putem condamna, este un joc vechi: te susțin, dar eu cu ce rămân?

Exemplele și aici sunt multiple, ajunge să pomenim doar familia Riviș-Tipei, multă vreme liderii penticostalilor în Arad și pe țară. Al acelor penticostali care în Arad, după ortodocși, reprezintă cel mai numeros cult religios. Fiind în județ peste 40.000, adică peste zece la sută, în Arad, chiar dacă îi înjumătățim, sunt peste 20 de mii, absolut suficienți să decidă soarta unei alegeri de primar care, mai nou, se câștigă cu 15 000 voturi. Mai precis cu 14 613, atât cât a primit Bibarț acum patru ani la o participare sub 30% a arădenilor. Sau 14 000, atât câți au semnat lista pentru alegerile care urmează.

Asta nu înseamnă, desigur, să faci abstracție de ortodocși, dimpotrivă. Este fieful lui Iustin Cionca, omul numărul doi, mai nou de necontestat, chiar dacă nu și cel mai de încredere, având în vedere puterea acumulată între timp.
Având astfel „baza electorală” asigurată, nu-ți mai rămâne decât să îi faci interesați de colaborare pe cei aflați în funcții nu neapărat administrative, dar la fel de importante.

E vorba de afaceriști mai mărunți înainte de toate, de liderii diferitelor instituții declarate autonome, dar care depind de banii publici, nu în ultimul rând pe cei care lucrează în menținerea ordinii și în justiție. Polițiștii înainte de toți! Iar dacă numirea lor în fruntea instituțiilor depinde de tine – Teatru, Filarmonică, Muzeu, Bibliotecă -, nici nu se pune problema, tu dai tonul, iar ei cântă la unison ce îți place ție.

E important să te ai bine și cu cele două universități aflate în oraș, niciodată nu se știe, sunt mulți în jurul tău care trebuie să obțină o diploma la repezeală, nemaivorbind de cei care își fac capital simbolic predând acolo ce le trece prin minte. Nu prea multe, dar, având în vedere starea generală a învățământului, perfect de ajuns.

Și uite, așa, tiptil-tiptil, ca să nu creezi panică, ai ajuns exact acolo unde ți-ai dorit. Foști șefi de poliție în Consiliul Județean, rectori de universitate în cel municipal, gata să sară la dorințele tale exprimate cu un zâmbet care spune totul.

În fond, trebuie să fie clar, democrația nu este pentru toți ciuri-buri, aleșii tăi nu au cum să îi reprezinte pe arădeni, sunt mult prea preocupați să te reprezinte pe tine, să corespundă acelui zâmbet dorit binevoitor, dar în același timp amenințător cu care i-ai obișnuit de peste două decenii…