„Astăzi vorbim despre drumul-extrem Arad – Oradea – un proiect de peste 2 miliard de euro inclus de Compania Națională de Investiții pe lista proiectelor strategice…” , cităm în introducere din șeful familiei pomenite în titlu, nu de alta, dar să ilustrăm diferența dintre vorbe și fapte, nemaivorbind de idei și cuvinte, despre care vom vorbi așa mai festiv în cele ce urmează.

„Familia liberală” este tot un citat, de data aceasta din formulările, tot de săptămâna trecută, ale unui emul al celui citat de prima dată.

Domnul Sergiu Bîlcea, nedespărțit săptămâna trecută de Geani, vorbea cu emfază despre familia liberală care sărbătorește Crăciunul în Arad, participând la tot felul de evenimente în care, firesc, important nu era evenimentul, ci participarea lor. Ne-am și plictisit de fotografiile fără număr care îi înfățișau, zâmbind mai larg decât Mureșul la Arad, scoțând în evidență bunăvoința lor de a se coborî la nivelul prostimii și de a accepta omagiile care curgeau în aceste ocazii.

Dacă-i vorba până acolo, cel mai decent a fost din nou Bibi, cel care, după ce s-a convins că roata se învârtește, împreună cu tumultoasa sa consoartă, s-a retras în mijlocul naturii, arătându-se celor care îl vor vota din mijlocul pădurii înzăpezite, oricum mult mai adecvat spiritului autentic al Crăciunului decât șirul de colinzi folclorizate peste mână cu care ne-au delectat ceilalți.

Șir terminat cu orgia colindătoare de la „vila Falcă”, de pe malul Mureșului – puteți vedea secvențe pilduitoare pe FB-ul europarlamentarului pentru care drumul expres este un drum extrem – acolo unde – rețineți, deci, la vilă, nu la modestul jgheab din grajd – în cel mai pur spirit propagandistic, liderul neasemuit a încercat câțiva pași de horă comunitară cu colindătorii, secundat de Geani, Iustin și alții care se aflau tocmai și deloc întâmplător acolo.

Revenind la formularea lui Sergiu – ca să ne păstrăm în familiaritatea mimată prost de cei care se văd peste soți și soții o familie –, probabil nimeni nu i-a spus domnului Bîlcea că termenul de familie folosit în context social-politic este de origine mafiotă. Famiglia, cum spun italienii, este gașca de hoți și interlopi care domină o comunitate, exploatând-o sub amenințarea forței, mergând chiar până la eliminarea fizică a celor care nu înțeleg și nu se conformează. Că e liberală sau conservatoare contează mai puțin, ceea ce este important este dominația și metodele prin care cei recalcitranți sunt eliminați.

Aici la Arad, fiind totuși vorba de politică și trecutul ceaușist, metodele nu sunt neapărat extreme, dar Ioțcu și Igaș ne-ar putea povesti ce și cum se întâmplă când intri în conflict cu Nașul. Nu numai ei, și familia Pașca – da, secretarul de stat și investitorul la Polivalentă – partener de construcție la vila de pe mal, ne-ar putea povesti una și alta despre asemenea situații din famiglia liberală arădeană.

Bun, hai să înțelegem că Sergiu nu face legătura dintre familie și mafie, dar, oare, nici de cultul personalității nu a auzit?

Pe aici pe la noi a fost o realitate vie, chiar exemplară, înțelegem că omul a fost copil, dar șoim al patriei tot a fost, având cam zece ani la căderea lui Ceaușescu, nemaivorbind de șeful său, pardon, Nașul, cel care avea bine spre douăzeci, familiarizat cu realizările Epocii Ceaușescu.

Pomenim de toate astea din prima zi de Crăciun, cu îndoială în suflet, în fond e vorba de sărbătoarea cea mai importantă a creștinității, nașterea Mântuitorului, tradițional o sărbătoare a familiei nemafioate, a intimității, a iubirii exprimate prin cadouri date din toată inima.

Trebuie să fii tare rupt de lume și de realitatea adevărată ca să o transformi într-un eveniment de propagandă sau, altfel spus, de manifestare a forței și a dominației tale asupra celor mulți și asupriți, ca să folosim și o formulă de pe vremea lui Ceaușescu.

Foto: X.com / @uarealitynow

Asta în situația în care Crăciunul pe la noi coincide cu aniversarea scăpării de Ceaușescu, de cultul personalității sale, de politica făcută în interesul unui grup în dauna celor mulți și fără putere.

Nemaivorbind de formula „familia liberală”, cea care aruncă astfel în absurd ideea principală a liberalismului politic și care se referă la respectarea celuilalt, indiferent de starea socială, la servirea în numele libertății a comunității care te-a ales să o reprezinți. Cu alte cuvinte, din nefericire, aici, la Arad, avem, de peste două decenii, în loc de liberalism autentic, o parodie a tot ce se cheamă politică și serviciu public.

Oameni nechemați și nepricepuți, dar ahtiați după bogăție și putere, controlează o comunitate, prin metode preluate din experiența mafioților și a comunismului naționalist dictatorial.

Îmi pare rău să spun, dar o spun și pentru ceilalți, doar amețiți de așa-numitele posibilități ale internetului. Parazitarea acestui mediu prin postări prin care te scoți în evidență este cu două tăișuri. Selfiurile și videourile realizate de nepricepuți arată și ceea ce postacul ar vrea să ascundă. Asta este, cele ce se văd pentru unul care se uită dincolo de suprafață, sunt tocmai aceste dimensiuni: orgoliu nemăsurat, susținut de incultură și incompetență, o gesticulație fără autocontrol a spiritului parvenitului gregar.

Cam cum se poate vedea, artistic și autoironic, în clipul cu care încheiem acest comentariu neplăcut, dar de neocolit, tocmai datorită spiritului autentic al Crăciunului…