Bătrânii noștri înțelepți spuneau că cizmarul are găuri în pantofi și croitorul umblă cu haine rupte. Ce vrea să spună vorba asta, știm cu toții. Dac-ar fi trăit în Aradul de azi ar fi vorbit despre pădure de la pădurar. Că drumarul a plecat lăsându-ne drumuri așa cum sunt. Oricum, viața ne-a adus în față doi primari ai Aradului care parcă s-au străduit să arate lumii că sunt capabili să dea cu băta-n baltă exact în meseria lor.

Cât a fost primar, Falcă a plătit (din banii arădenilor, desigur) pentru refaceri de drumuri și poduri, făcute parcă de cizmari. Nu mai insistăm. Dar nu putem să nu spunem că urmașul lui la „tronul Aradului” a reușit să facă circulabilă una dintre cele mai dificile intersecții din municipiu, cea dintre străzile Ioan C. Brătianu, General Vasile Milea și Traian Moșoiu.

Citiți amănunte aici: La intersecția dintre Milea și I.C.Brătianu se va amenaja un sens giratoriu

Nu-i glumă, o spunem cu cea mai mare seriozitate. Chiar dacă deocamdată este doar improvizat, așa cum se vede în fotografia din deschidere, acest sens giratoriu va aduce mai multă liniște șoferilor care circulă prin zonă. Iată, ce n-a făcut „drumarul” Ghiță, în atâția ani de domnie, a făcut „pădurarul Bibi” în aproape un mandat de ronduri. Felicitări primarului Bibarț pentru una dintre puținele investiții cu adevărat utile Aradului.

Cine-a pus cârciuma-n drum…

Pe de altă parte, ideea de a autoriza acea terasă în buza intersecției, chiar a fost „cizmar”. Dacă primarul nu înțelege despre ce-i vorba, îl rugăm să includă zona într-un viitor rond, așa, mai spre seară. Apoi să spună dacă-i place ideea acelui „teren de vânzare”, cu aglomerația de mașini parcate cât mai aproape de masă sau de bar.

Alege-ţi o meserie pe care să o iubeşti şi nu vei lucra o zi în viaţa ta

Așa zicea Confucius , fără să intuiască ce frământări lăuntrice va naște în sufletul primarului Bibarț această idee. Cei care-l cunosc știu că iubește silvicultura și, într-o oarecare măsură, natura în general. Doar că, iată, viața l-a împins spre muncă. Altă muncă decât cea pentru care s-a pregătit. Mă rog, nici asta n-ar fi o problemă, dacă n-ar fi amestecat meseria cu serviciul și nu le-ar fi învelit cu un pic de minciună.

Tare rău îi stă unui ales să mintă! Și ce rușine să fie prins, iar dumnealui, alesul, nici măcar să nu roșească. În special când alesul este, cum s-ar spune, primu’ om în sat.

Vă mai amintiți că primarul Bibarț a ieșit „la luptă împotriva castorilor”, cu ocazia curățeniei pe care a dispus-o dumnealui pe malul Mureșului, în numele legii. O gratuitate penibilă distrugerea habitatului castorilor și a unor păsări sălbatice, urmată de o și mai penibilă „încordare de mușchi”, cu explicații sforăitoare despre dragul lui pentru oameni și curățenie.

Declarația primarului, prin purtătorului de cuvânt al Primăriei, a fost tot despre legalitate, salubrizarea malului Mureșului, cetățeni etc. „Potrivit legii, unitățile administrativ teritoriale au obligația să asigure salubrizarea digurilor și a malurilor. În plus, Primăria Arad își dorește să redea cetățenilor spațiile din zona malului Mureșului. Operațiunea de igienizare a fost însă îngreunată de vegetația spontană crescută în exces, motiv pentru care a fost necesară înlăturarea ei…”.

Citiți amănunte aici: Curățarea malului Mureșului lasă păsările sălbatice și castorii fără habitate

Au trecut de atunci peste șase luni și toți au uitat de curățenie, de igienizarea malului Mureșului și de redarea lui arădenilor. Vegetația spontană a inundat malul, crengile rupte ale copacilor din zonă n-au fost ridicate, totul pare o „pădure sălbatică”. De aceea întreb: a fost, atunci, o minciună sau acum este o delăsare și (încă) o mostră de ignorare a legislației invocată în primăvară?

Între timp, atât primarul, cât și subordonații săi și-au încasat salariile conform legii (altei legi decât cea ignorată). Oricum, foarte ciudat cum și-a pierdut primarul Bibarț interesul pentru curățenia de pe mal și grija față de cetățeni…

Cu siguranță vă amintiți și de altă grijă a primarului, pentru sigurața cetățenilor ce se plimbă prin parcuri pe timp de furtună, grijă în numele căreia a dispus tăierea celui mai bătrân stejar din Arad. Sigur, silvicultorul Bibarț, ajuns primar, a decretat că stejarul era bolnav (scorburos) și oricând putea cădea răpus de vânt. Și mai spunea că pentru fiecare copac doborât de „drujbele lui Bibarț”, se plantează trei puieți.

Care-i sunt, de fapt, intențiile din zonă, puteți citi aici .  Evident, noi nu suținem că a mințit, dar îl asigurăm că de unde pivim noi, așa pare. Iar dovada este oferită și de faptul că întreaga zonă dintre dig și malul Mureșului, de la „Maranata”, până la Podul Decebal este plină de copaci uscați, pe care Primăria condusă de silvicultorul Bibarț, cel pornit la luptă împotriva copacilor „scorburoși”, îi ignoră.

Mândrețea asta de uscătură a scăpat vigilenței oamenilor cu drujbe

Așa cum ignoră și crengile căzute după furtunile din săptămânile trecute sau chiar jumătate dintr-o salcie bătrână și cu adevărat putredă. Toate astea nu le văd, în schimb au văzut scorbura stejarului secular.

Unul dintre puieții plantați „științific” de oamenii silvicultorului Bibarț

Să fie doar incompetență, nu și minciună din interes? Ar fi interesant să aflăm, ca să votăm în cunoștință de cauză, nu?

Cireașa de pe tortul de absolvire a Facultății de silvicultură este plantarea puieților. Meserie! În imagini puteți vedea un puiet plantat științific, exact sub o salcie bătrână. Evident, va dispărea ori puietul, ori salcia bătrână, ceea ce ar putea însemna că domnul primar nici măcar nu așteaptă să fie tăiați copacii bătrâni, și plantează puieții cu premeditare și la normă.

Una dintre aleile puieților sufocați. În spate, alte uscături salvate

Mai puteți vedea și o adevărată alee a puieților pierduți, plantați otova, doar ca să fie „înghițiți” de copacii mai bătrâni. Așa-i, nu putem avea așteptări de pădure de la un pădurar. De vorbe goale, umflate cu populism ieftin, da, dar nu de pădure.

Vechi proverb românesc, fără legătură cu pădurea. Poate cu puieții. Poate…

Este însă bine că se îndeplinește norma de consum a puieților. Poate nu întâmplător este greu de aflat sursa acestor puieți, precum și valoarea contractului de achiziționare a lor. O fi vreun secret al meseriei de silvicultor ajuns primar.