Cea mai frecventă, flagrantă și, probabil, cea mai gravă încălcare a unuia dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor români, dreptul la informare corectă, are drept autor autoritățile publice și se consumă, zilnic, prin tăcere. Tăcere, sub forma ascunderii „sub preș” a adevărului și, evident, necomunicarea lui. Tăcere, și în sensul distorsionării adevărului și astfel a comunicării unui adevăr parțial, trunchiat, deformat pentru a se mula pe interesele autorității. Totdeauna pe interesele autorității, indiferent că sunt de stat sau locale care, prin natura atribuțiilor legale, gestionează fonduri publice în vederea satisfacerii unui interes public și dețin informații care pot fi sau trebuie aduse la cunoștința populației. Iar dacă gestionează „mierea” publică este de înțeles această „tăcere a lupilor”, se înțelege de ce nu sunt dispuse „haitele” să comunice informații ce-ar putea arăta cât de „gospodari” sunt sau ce interese personale au în jurul „borcanului cu miere”. Și, evident, se înțelege de ce nu sunt interesate nici de dreptul consacrat de articolul 31 din Constituție: Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal (s.n.).

Desigur, la fel de gravă este complicitatea autorităților, tot publice, plătite pentru a controla respectarea legalității, începând cu, probabil, cea mai inutilă dintre acestea, prefectura, instituție care ar trebui să fie cea mai sensibilă la orice abatere de la respectarea legislației, dar care este cea mai indiferentă. Cel puțin în Arad. Am scris despre adormirea-n post a Prefecturii Arad și cu siguranță vom mai scrie. Sigur, nu ne așteptăm să ceară Prefectura, cine știe cărei instituții, să respecte dreptul constituțional al cetățenilor la corectă informare. Dar ar fi interesant, de exemplu, să solicite autorităților locale să publice contractele de lucrări. Știm, cerem prea mult, de aceea ne și oprim acum. Mai ales că tocmai ne-am amintit că unul dintre șefii săi este cel care a contribuit din plin la proptirea în fruntea Poliției locale Arad a prietenului său (de atunci) și a binomului Falcă – Bibarț (care-l susține în continuare), Adrian Toma.

Nu ne-am fi amintit de acesta, în contextul „tăcerii lupilor” ce conduc autoritățile locale arădene, pentru că aveam destule exemple începând cu Primăria, continuând cu Consiliul județean și cu puzderia de instituții subordonate acestora sau cu celelalte primării din județ. Doar că directorul general Toma s-a pus pe laude, „analize” și viziuni savante, pe manipularea opiniei publice prin deturnarea atenției de la unele probleme de management al instituției ce i-a fost încredințată, probabil spre a o conduce (încă nu putem fi siguri de motivul real al încredințării) și, cum altfel?, cu ascunderea adevărului. Or, manipularea informației și deturnarea atenției de la cele cu adevărat de interes public, sunt alte forme de încălcare a dreptului cetățenilor la o corectă informare. Toate astea le-a comis directorul Toma, în cadrul unei surprinzătoare conferințe de presă organizate înainte de intrarea în Postul Nașterii Domnului.

Nu fac parte din corul celor care susțin desființarea polițiilor locale. Și nu pentru că aș fi entuziasmat de rezultatele cu care se laudă pe unde apucă. Dimpotrivă. Am însă convingerea că, bine reglementată (nu ca acum), activitatea de poliție locală ar putea avea un rol important în viața comunităților. Dar nu ca organ de represiune – cum tinde să devină Poliția locală Arad –, nu ca „surioară” a Poliției Române sau Jandarmeriei, ci ca partener al cetățeanului și, totodată, al autorității publice locale. Da, o instituție de control, uneori și de sancționare, dar și de îndrumare a cetățenilor. Despre cooperarea cu Poliția Română și/sau cu Jandarmeria ar fi multe de discutat, pornind de la atribuții și pregătire…

Să revenim însă la conferința de presă susținută de mareșalisimul Toma și să subliniem că este una dintre foarte puținele, dacă nu singura, întâlnire de acest fel cu presa arădeană. Se cuvine, deci, să apreciem curajul împricinatului, dar și să scoatem în evidență talentul de a ascunde ce trebuia spus și de a vorbi despre chestiuni colaterale dacă nu cumva paralele cu Poliția locală (abilității dobândite, probabil, în timpul exercitării celeilalte activități, pentru care acum primește pensie specială). Așa se face că, deși a subliniat că este deschis comunicării cu cetățenii, nu a spus nici un cuvânt despre nemulțumirile acestora față de activitatea unor subordonați de-ai domniei sale (dintre care amintim aroganța, excesul de zel, abuzurile în exercitarea funcției publice). În schimb, a vorbit despre cerșetori care, conform zicerilor sale, s-au înmulțit și afectează viața comunității. Evident, dumnealui și subordonații n-au absolut nicio vină. Are, în schimb, legislația, care este așa și pe dincolo, favorizează cerșetorii, nu polițiștii. Nu a spus care ar fi acea legislație, după cum nu a amintit deloc despre glorioasa Hotărâre 465/2019 a CLM, pe care tocmai dumnealui a moșit-o, împreună cu amicul și susținătorul său, primarul Bibarț. Măcar să fi spus pe ce se bazează când consideră legală această hotărâre despre care am scris mai demult că este vădit ilegală deși, ciudat, are și avizul de legalitate de la Prefectură (amănunte AICI).

A vorbit și despre zona de dincolo de Balastiera din Micălaca, ca despre o posibilă zonă rău famată, asemănătoare celei de pe strada Mărului, dinainte de demolarea dispusă de Primărie. Posibil ca dumnealui să dețină informații mai complete decât ale noastre, dar noi știm că acolo, între malul Mureșului și dig, încă dinainte de `89, mulți arădeni și-au luat loturi de teren pentru grădini. Sigur că le-au luat fără acte legale, pentru că nu a avut cine să le dea astfel de acte, sigur că au ridicat case sau cabane sau colibe, fiecare după posibilități, dar iarăși nu a avut cine și cum să le dea autorizații de construire. Pentru că acea zonă a fost pur și simplu uitată de administrație și abia acum, prin grija asociației pe care au constituit-o cei ce au grădini acolo, s-a demarat o acțiune asemănătoare celei de la Trei Insule, de intrare în legalitate. Ce treabă o fi având Poliția lui Toma cu aceste zbateri cadastral-administrative? A, da, există acolo și un fel de fermă de oi și capre care poluează la greu Mureșul, iar asta ar putea fi treaba Poliției locale – unii dintre polițiștii locali o cunosc pe proprietara fermei și îi știu și adresa din Micălaca. Dar, interesant, exact despre această problemă nu a discutat domnul Toma.

E clar că „Balastiera” este o temă aruncată pe piață pentru a deturna atenția de la alte cele legate de instituția dată-n grija lui Toma. Ca și deficitul de personal pe care cică l-ar avea, asociat cu vârsta înaintată a unora dintre polițiștii locali – alte teme false aruncate pe piață, dar cu anumite scopuri.

Directorul Toma a pus geamuri mate la dispecerat. Mizeria rămâne, doar că de-acum nu se mai vede.

În primul rând, este cât se poate de clară intenția de cosmetizare a imaginii Poliției locale, mult șifonată de matrapazlâcurile ce au urmat publicării imaginii cu dispecerul ce dormea în serviciu. Și asta, mai ales după sesizarea unui cetățean adresată conducerii Primăriei, dar și întregului Consiliu local. Era nevoie, deci, de un pic de compasiune, de înțelegere a imensității problemelor ce apasă pe greu încercata Poliție a lui Toma, lovită de somnul lui Gudiu. De ce n-o fi spus niciun cuvânt despre acest caz? Sau, măcar să fi explicat de ce a înlocuit acele geamuri prin care a fost fotografiat dispecerul cel adormit, cu geamuri mate… Evident, am înțeles mișcarea. O făceau și comuniștii. Rezolvarea unei probleme ajunsă la cunoștința publicului se rezolvă prin ascunderea ei și înlăturarea posibilității de a mai fi descoperite în viitor alte astfel de probleme. Așa că, și comuniștii limitau accesul la problemă, fie prin dispoziții, fie prin… geamuri mate (mă rog, pe vremuri erau vopsite). Acum dispecerii pot dormi liniștiți că nu-i mai poate vedea nimeni, iar directorul poate fi și el liniștit. La fel și primarul Bibarț, deși ar fi cazul să se mai gândească și la alți posibili viitori contra-candidați.

Interesant este că nu a amintit nimic despre Planul de ordine și siguranță publică al Aradului, un document prin care sunt stabilite nu doar zonele de acțiune a Poliției locale, ci și efectivele, mijloacele și modalitatea de acțiune. Din acest document am putea înțelege unde are treabă Poliția locală și unde nu are sau de ce unele zone din oraș sunt mai nesigure decât o favelă braziliană – de exemplu, zona Boul Roșu. Fără acel Plan am putea crede că polițiștii sunt trimiși aiurea pe la Balastieră, deși ar avea treabă la Boul Roșu. Am căutat Planul pe anul 2022, dar pe pagina poliției lui Toma nu l-am găsit – am găsit multe altele, cum ar fi hărți „în lucru” sau legea drepturilor de autor ori cea a prevenției, despre care chiar am curioși să aflăm ce legătură au cu activitatea instituției (poate ne va spune domnul director la viitoarea conferință de presă).

Hotărârile Consiliului local municipal Arad pe anul 2022 sunt, deocamdată, la secret. Curat constituțional, Coană Primărie!

Am căutat și pe pagina oficială a Primăriei. Nu l-am găsit nici acolo. O fi secret? Așa cum secrete sunt toate hotărârile CLM din februarie 2022 până în prezent. Bine că s-au cheltuit bani pentru Monitorul oficial local. Bine că avem drepturi constituționale. Și, normal, bine că avem Prefectură!

Evident, Adrian Toma ar fi avut multe adevăruri de transmis arădenilor la acea conferință de presă. Cum ar fi și cazul amintit mai sus, pe care putea să-l lămurească în câteva propoziții sincere prin care să spună cât i-a plătit „adormitului” pentru lucrările efectuate la casa lui (dacă i-a plătit cumva, deși e cam greu de crezut). Sau dacă a intervenit la Primărie pentru ca firma aceluiași „adormit” (sigur, înregistrată pe numele soției) să primească lucrări la o grădiniță. Dar și dacă este adevărat că primește diferite „atenții” de la „adormitul” întru dispecerat și sindicat, pentru favoruri și protecție. Sigur, putea spune, cinstit, dacă dă mai departe din aceste „atenții” prietenului și susținătorului Bibarț. Dacă nu, nu să fie, dar de ce nu a amintit nimic despre acest caz despre care s-a discutat și în ședința Consiliului local municipal?

Ciudată este și aplecarea directorului Toma pentru susținerea sindicatului condus de protejatul său și al primarului Bibarț, „adormitul în dispecerat”. Cum altfel ar putea fi înțeleasă agitația lui pentru tot felul de probleme care exced competențelor poliției locale și, mai ciudat, pentru vârsta polițiștilor locali – cunoscută fiind agitația sindicatului pentru acordarea polițiștilor locali a statutului special care le-a conferi dreptul la pensionare ca în Poliția Română. Sau ca în SRI, de unde te poți pensiona în floarea vârstei și, cu puțin sprijin, poți ajunge director general al Polițiai locale. Calitate în care poți face multe. La casă, la Primărie, la Comisia de disciplină și chiar la conferința de presă unde poți vorbi ce te taie capul și interesul.

Ar mai fi și o altă explicație a acestor manipulări și deturnări a problemelor pe un alt făgaș practicată de Adrian Toma. Se aude că vrea o funcție politică, poate chiar de primar. Și are nevoie de mai multă notorietate și de cât mai multă simpatie din partea cetățenilor care, iată, sunt invitați să înțeleagă câte probleme are și poate gestiona în acest oraș pe care îl stăpânește cu multă înțelepciune, competență și seriozitate.