În săptămâna care a trecut, în afara caniculei care a sosit sâmbăta, s-au întâmplat prea puține lucruri demne de băgat în seamă la Arad.

Desigur, asta dacă nu suntem fani UTA.

Pentru ei a fost o săptămână intensă, o pregătire pentru demonstrația-protest de astăzi. Facebook-ul s-a umplut de îndemnuri mobilizatoare, de adevărate chemări la luptă împotriva conducerii clubului, dar înainte de toate împotriva lui Alexandru Mészár, considerat mai nou de către acești fani o adevărată plagă pe corpul nu neapărat diafan al Bătrânei Doamne.

Neavând aptitudini de fan, rămân pe margine, așteptând momentul, dacă va sosi, când se va putea discuta fără pericolul să ți se ceară capul pentru o idee care nu convine celor înfierbântați. Deocamdată mă interesează mai mult rezultatul meciului cu Petrolul, nu de alta, dar am impresia că în această mare cenușie de fotbal mic și pirpiriu orice victorie contează, diferențele între echipe sunt foarte mici și oare cum ar putea să fie din moment ce jucătorii care au cota peste un milion sunt vânduți în Italia sau Franța, la noi venind doar fotbaliști care nici măcar nu se apropie de această cotă.

Chiar în aceste zile a fost vândut rapidistul Rareș Ilie de 19 ani pentru 5 milioane echipei franceze Nice. Este transferul românesc cel mai scump al sezonului și e din România spre Franța, nu invers. Invers e Postolachi al nostru, căruia îi urăm bun venit la UTA și de la care așteptăm să demonstreze că francezii s-au înșelat în privința sa. Oricum, toată echipa UTA-ei nu valorează zece milioane – caz banal și general în ceea ce mai nou se numește Superligă –, adică cât fac doi jucători rezervă în primele cinci campionate de fotbal unde se joacă pe bani mulți.

Și cum v-am spus, în orașul în care oricum nu se întâmplă prea multe, mai nou nu se întâmplă nimic.

Vorba vine, Bibi se întâlnește în draci cu locuitorii din cartiere, iar Sergiu Bîlcea se face că se enervează pentru sport, mai precis pentru lipsa de interes evident al lui Bibi pentru Sport. Fie și fotbal. Pus la punct imediat de fanii de pe FB, este drept că se poate bănui că nu i-a venit așa într-un moment de meditație pe caniculă, ci i-a fost sugerată de undeva de sus, un fel de meditație transcendentală, ca să mai recurgem și la literatura în domeniu. În fond, Bîlcea, ca fost candidat la primărie, eliminat prin jocul la ofsaid al lui Bibi, este legat ombilical de cel care este considerat șeful mafiei din fotbalul arădean. Săracul Ghiță, la multe nu se pricepe el, dar la fotbal chiar deloc, nu degeaba a optat pentru squash ca să se întrețină.

Știți, sportul acela cu peretele în care dai cât mai tare cu mingea. Jucătorul fiind mai mereu cu spatele la public. Avantajos, evident pentru un politician căruia oricum îi place să se ascundă după alții.

Și uite așa, de la fotbal și politicieni, având în vedere că e vară, căldură mare și pe aici mai nimic, ajungem și la Viktor Orbán. Știți, omulețul acela cam plinuț – asta e, sigur nu face squash – premier de peste zece ani în vecini și mult iubit nu numai de unguri, ci chiar și de români. Nu e glumă, s-a făcut la repezeală un sondaj cu această ocazie, șase din zece români afirmând că le place de Viktor.

Acuma asta spune mai multe despre cei întrebați decât despre Viktor, cert este că premierul ungur și-a început vizita sa neoficială în România vineri cu un meci la Sfântul Gheorghe, în roșu-alb desigur, că și ei au culori ca noi, netransmis de altfel la televizor, câștigat de Sepsi cu 3-1.

Punct ochit, punct lovit, de ce nu umblă și Ciucă la meciurile Stelei sau ale lui Dinamo, mă rog, la niște meciuri acolo, să vadă cum devine și el popular peste noapte?

Dar Viktor s-a dus mai departe, sâmbăta poposind la tradiționala întâlnire de vară de la Tușnad. Chiar dacă a fost nițel deranjat de niște manifestări ale celor patru care făcea diferența din sondaj până la zece, făcându-i așa un pic narcomani, adică asemănători ungurilor din Budapesta care, mai nou, în semn de protest, tot ocupă podurile de peste Dunăre. După care a cuvântat, așa cum face din cele mai vechi timpuri, spunând niște adevăruri care dor. Îi ia cu durere, înainte de toți, pe cei care mai și gândesc auzind câte o cuvântare sau luare de poziție, fenomen din ce în ce mai rar mai nou. Și nu doar în România sau Ungaria.

Nu intru în amănunte, cert este că Viktor a spus că dacă rămânea Trump președinte, acum nu era război în Ucraina și a mai spus ceva care ar trebui să-i pună pe gânduri pe acei șase români din zece care îl plac. A spus, deci, că ungurii nu se amestecă, ei nu sunt niște amestecături, așa cum cred cei de la UE. Sunt puri din cele mai vechi timpuri și așa vor rămâne.

Acum că asta s-a mai spus și acum optzeci de ani, dar mai mult în germană, contează mai puțin. Ceea ce contează este că, statistic, deci nu din burtă, în maghiară sunt cele mai multe nume de familie din Europa care indică originea etnică a purtătorului.

Nu, Oláh nu este pe primul loc, dar stă bine, urmează imediat al cincilea. Pe primul loc, al treilea la general, după Nagy și Kovács, este Tóth.

Ceea ce înseamnă în maghiară, spun pentru cei șase, Slovac.

Noroc cu căldura aceasta, că nu mai știi la ce să te gândești…