Astăzi este 10 august. Așa, și? Ieri a fost 9, mâine va fi 11, apoi Sfânta Mărie, 11 septembrie și Crăciunul bate la ușă, gata anul. Totuși, 10 august.

Ce mai înseamnă, oare, 10 august astăzi? Pentru unii, probabil, aceasta este doar a 222-a zi din an, după calendarul gregorian, zi în care creștinii îi prăznuiesc pe Sfântul Laurențiu și pe Sfântul Mucenic Xist, episcop al Romei. Pentru cei născuți în ani bisecți, poate însemna mai mult. Cu o zi, fiind a 223-a din același calendar. Pentru puțini, pentru mult prea puțini, înseamnă altceva: trei ani de la gazarea și maltratarea protestatarilor din Piața Victoriei de trupele de jandarmi subordonate, atunci, Guvernului PSD reunit în jurul lui Liviu Dragnea. Acum, sigur, este cu totul altfel, nu mai sunt subordonați Guvernului. Guvernului PSD (pentru aducere-aminte, aici).

Trei ani în care Parchetul General, DIICOT, Parchetul Militar și bunul Dumnezeu mai știe care alte instituții ale statului au tot cercetat de-au reușit să facă o groapă adâncă în care să fie îngropat dosarul…

Trei ani de la ultimele proteste adevărate îndreptate împotriva abuzurilor grupării politice dominante la un moment dat. Mai exact, a grupării politice aflate la putere, pentru că în România dominant de prin 1947 este cam același grup politic, ușor schimbat la față, în părțile neesențiale.

Trei ani în care asaltul asupra Justiției și, în general, asupra instituțiilor statului nu s-a oprit deloc chiar dacă, oficial, PSD nu mai este la putere iar ALDE și-a dat obștescul sfârșit. Sigur, nu a mai fost nici pe față, abrupt și nici „noaptea ca hoții”, ci mai subtil, dar cu același dispreț arogant față de tot ce înseamnă nevoile adevărate ale societății. Iar prima dintre aceste nevoi a fost, este și va fi: jos corupția, jos hoția din administrație, jos incompetența! Mai pe scurt, jos imixtiunea politicului în zonele nepoliticului, pentru că acolo unde-și bagă politicul nasul, își bagă și dracul coada. Or, nu cred că există vreo oală în societatea noastră în care politicul să nu se bage de parcă ar fi sare-n bucate, de la grădinițe, la Nucleara S.A. și tot ce înseamnă organe de ordine publică, de la cluburile școlare, la federațiile sportive și Parchete, totul este controlat politic.

Și nici măcar nu este nevoie să se schimbe grupul de la putere. Dacă nu mă credeți, vă propun să privim puțin, dar neapărat în liniște ca să nu deranjăm, spre domnul președinte Iohannis. Dacă nu l-ați mai auzit demult exprimându-și preocuparea, să știți că dumnealui este în continuare președintele României, așa cum a fost și în anii celor mai mari proteste din țara noastră, începute în ianuarie 2017 (pentru nemernica OUG 13 a sinistrului Florin Iordache-altă-ntrebare), reprimate violent în 10 august 2018. Ei bine, atunci, domnul Iohannis spunea că „Ceea ce se întâmplă în aceste zile se numește dictatura majorității și este profund dăunătoare democrației”. Acum nu mai zice nimic, acum nu mai este dictatura majorității… Dar i-am putea înțelege ne-preocuparea, fiindcă, nu-i așa, sângele liberal rămâne liberal, chiar dacă nu are ADN de Brătian. Altceva însă nu putem înțelege și iată ce spunea jurnalista Sabina Fati de la Deutsche Welle despre meandrele „dosarului 10 august”: „șefa Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procuroarea Georgiana Hosu, care a compromis în primă fază dosarul, și-a dat demisia, după ce soțul ei, fost polițist, a fost condamnat pentru instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității. Georgiana Hosu a fost numită în această funcție de președinte, cu toate că acesta îi cunoștea vulnerabilitățile, iar ea, ulterior, a pus umărul la salvarea șefilor Jandarmeriei” (amănunte aici). Oricum, după debarcarea PSD de la guvernare, președintele nu a mai fost deloc, dar absolut deloc preocupat de pedepsirea vinovaților pentru gazarea și maltratarea protestatarilor. Și nici legile Justiției nu l-au mai preocupat după ce l-a văzut încarcerat pe Dragnea. Nu știu alții ce simt, dar parcă preocuparea asta distributivă trădează o luptă între grupuri politice rivale (cu interese divergente, că altfel toate par alăptate de la aceeași țâță dejistă), fără legătură cu interesul public. Or, asta înseamnă că (și) domnul președinte i-a manipulat și mințit pe oameni, mai ales pe protestatari care au crezut atât de mult în cuvintele sale încât chiar s-au lăsat bătuți de acei jandarmi pe care, iată, i-a făcut, iată, scăpați. Care rău o fi mai rău: ăla care își arată adevărata față printre bastoane și gaze lacrimogene sau ăla care îți zâmbește solemn și te „gazează” pe sub masă?

Și nu-i vorba doar de președinte… Care-i mai rău? Ăla care îți spune verde-n față că a pregătit ștreangul sau ăla care, surd și opac, nici nu vorbește cu tine, nu îl interesează ce vrei, nu ascultă ce-i spui, doar îți comunică ce vrea el, despre ce vrea el?

Care-i răul mai rău: PSD care spunea clar că va modifica legile penale și procedural penale, indiferent dacă tu vrei sau nu, pentru că așa vrea el, ori PNL care îți spune toată ziua că face drumuri care nu se văd, că lucrează perfect deși gropile se văd din avion? PSD care te mințea și te fura dar îți dădea și ție un 5 – 10 la sută la salariu sau PNL care îți spune că toate merg foarte bine în țară, chiar dacă tu vezi că este exact invers? „Avem creștere economică” – zice premierul Cîțu în timp ce noi ne descurcăm tot mai greu de la un salariu la altul.

Ce mai înseamnă, deci, 10 august, după trei ani? Înseamnă, probabil, câteva asociații care vor protesta, timid, nu împotriva politicienilor ci împotriva celor care nu au rezolvat dosarele jandarmilor și a celorlalți vinovați (oare cele 3 asociații – Aradul Civic, Rezist Zurich, Corupția Ucide din București – care anul trecut au făcut un flashmob în fața Primăriei Arad, au pregătit ceva și pentru azi?). Aici se cuvine să facem câteva precizări. Șefii din Jandarmerie, prefecta Capitalei, cea care, se pare, ar fi contrasemnat ordinul de reprimare a protestului, Dragnea și pupila lui, Carmen Dan, sunt vinovați doar în opinia noastră. Alții, după cum am văzut în cei trei ani trecuți de la eveniment, au alte păreri. Așa că n-ar fi de mirare ca după alți câțiva ani, istoria oficială să consemneze că în 10 august 2018 protestatarii s-au bătut între ei și s-au gazat singuri cu spray de muște…

Mai înseamnă că duplicitatea grupului politic aflat acum la putere a reușit, deocamdată, să tocească entuziasmul multor români și astfel, poate și pe fondul acestei canicule ce pare fără sfârșit, protestele încă nu au ajuns în stradă. Și-apoi, nu vi se pare suspectă tăcerea românilor din diaspora? Tare mi-e că aroganța și duplicitatea actualilor guvernanți sunt pe cale să producă alte plăcuțe suedeze (LUIE PNM?, NUIE PML?). Caz în care, liberalii chiar vor avea o mare problemă. Zgârciți și neinteresați de sport, nu au investit în echipe de fotbal, deci nu vor avea nici măcar grupuri de ultrași care să destabilizeze un eventual protest, așa cum s-a întâmplat în 10 august 2018, când PSD avea cel puțin două galerii puternice: Rapid și Dinamo.

În final aș vrea să apreciez preocuparea constantă a celui mai celebru parlamentar de Arad, Mihai Fifor, față de guvernarea locală și, din când în când, europarlamentară. Dacă s-ar vedea atât de des pe cât îi pomenește domnul Fifor, împreună, Bibarț și Falcă ar putea fi suspectați că se iubesc mai ceva ca Dragnea și Dăncilă. Dar, poate știe dumnealui mai bine decât noi ce este între fostul și actualul primar al Aradului, așa cum știe și despre Dragnea, Dăncilă, Carmen Dan, inclusiv despre implicarea lor în reprimarea din 10 august. Cu siguranță, domnia sa are și o părere despre acele evenimente, pe care așteptăm cu nerăbdare să ne-o împărtășească. Nu așteptăm, Doamne ferește!, să-și consume minutele de vorbit în Parlament cu această problemă, nu-i așa?,  minoră. Dar măcar o postare pe facebook, platforma prin care se adresează constant arădenilor, care merită să afle ce crede deputatul ales de ei despre 10 august 2018. Nu de alta dar, în 9 iunie 2018, a fost una dintre vedetele mitingului desfășurat sub sloganul „Vrem prosperitate, nu Securitate!”, organizat de PSD ca reacție la toate nemulțumirile populației legate de asaltul PSD asupra Justiției. Asta, apropo de corectitudine, cinste, adevăr etc., despre care tot vorbește în postările critice despre guvernarea arădeană. Nu că n-ar fi de criticat această guvernare, dar nu se poate împărtășanie fără spovedanie prealabilă și nici nu se pot ierta păcatele nemărturisite.

Dar, dacă va spune că într-adevăr asta a vrut, că nu a fost nimic altceva decât despre „prosperitate”, mai bine să tacă.