Programul meu pentru oraș pornește din această idee care pare un slogan electoral, dar nu este.

Este atitudinea elementară a unui om care se gândește să ajungă în poziții din care se administrează un oraș.

Este foarte important aici cuvântul „administrare”,

A nu se confunda cu a face politică, a transforma munca de administrare în teritoriul luptelor politice.

În anii care au trecut am asistat cu toții la neglijarea acestui aspect, majoritatea celor care au ajuns în fruntea Aradului, indiferent de culoare politica, au uitat probabil foarte repede pentru ce au primit voturile cetățenilor, având de multe ori alte preocupări.

Cele aproape trei decenii din urmă au fost chiar ieșite din comun din acest punct de vedere.

Ca unul care am mai participat periferic la administrarea orașului, realizez înainte de toate oportunitățile ratate în paralel cu lipsa de preocupare pentru urbanism, calitatea vieții și în general pentru lucrurile cu adevărat importante pentru Arad și arădeni.

Se spun vorbe mari, dar infrastructura orașului stă pe loc, mai mult degenerează pe zi ce trece.

Transportul în comun e ca și acum 30 de ani, cele câteva tramvaie moderne nu pot masca faptul că parcul este învechit, neoferind condiții civilizate de călătorie. Prețul totuși este excesiv, gratuitățile reperezentând excepții și nu regula.

Arădeanul se duce cu mașina până în inima orașului, dar parcările promise lipsesc în continuare iar spațiie pietonale sunt nesemnificative și lipsite de atractivitate.

Nemaivorbind de starea jalnică a clădirilor din centru. În timp ce în orașele din jur se renovează și se restaurează în ritm rapid, la noi se amendează proprietarii care nu își întrețin imobilul. Administrația cred ca trebuie sa aibă un plan serios de reabilitare,  care sa fie in sprijinul cetățeanului.

Sistemul sanitar este pe butuci, așa cum am văzut acest lucru în ultimele luni, viața culturală la fel, supercentralizată, a devenit minimală și sporadică.

Si încă nu am vorbit de Cetate și Ștrand.

Două obiective arădene care, administrate corect și inteligent, ar putea relansa orașul, l-ar putea transforma pe bune într-un oraș turistic, atractiv și plăcut.

Suntem în ceasul din urmă. Nu mai putem întârzia, amâna, fiindcă alții ne-o iau înainte și pierdem definitiv cursa, transformându-ne încet într-un orășel nesemnificativ prin care lume trece, dar nu se oprește. Timpul, doar timpul se oprește…

Schimbarea acestui curs este sarcina noii administrații arădene pe care o vor alege cetățenii în septembrie.

Eu sunt pregătit.

Tocmai fiindcă eu cred în Arad și în arădeni!