„Plimbarea” pe care am făcut-o astăzi la una dintre piețele arădene a pornit din dorința de a arăta că revolta pe care și-o exprimă în aceste zile patronii de localuri este, pe drept cuvânt, mai mult decât justificată. În timp ce pe terase bate vântul și se aștern pânze de păianjen, alte locuri „clocotesc” cu oameni, iar facturile nu țin cont de „starea de urgență”.

Am completat declarația pe traseul „Bulevardul Revoluției – strada Crișan – Piața Mihai Viteazu și retur”. Ne-am deplasat pe jos către piață, în jurul orei 11 dimineața, privind atenți ce vedeam în jur. Dacă ignorăm complet măștile pe care le purtau aproape toți oameni, am putea spune cu ușurință că la Arad e o zi de joi oarecare prin oraș. Mașinile treceau cu zecile pe minut, muncitorii spărgeau de zor, mirosul de praf și asfalt încins se ridica până în văzduh, iar oamenii se îmbulzeau la trecerea pentru pietoni să nu cumva să prindă „roșu”. Privind spațiile comerciale de la parterul clădirilor, ne creau impresia că cineva a jucat „X și O”, iar cel care a pierdut s-a ales cu spațiul închis. Pe Crișan, de exemplu, am văzut vreo două magazine de haine închise, dar alte două spații care aparțin aceleiași firme care vinde haine de import erau deschise, cu mențiunea „primim doar câte 10 clienți deodată înăuntru”. Am mai văzut deschise și un magazin de second hand , care anunța „marfă nouă”, un magazin care vinde produse de tot felul, de tipul „totul la x lei”, un magazin de bijuterii, un magazin de optică și un fast food.

Apoi am ajuns la piață, pregătiți să ni se ia temperatura și să fim direcționați către circuitele de „intrare” și „ieșire” (așa cum indică panoul), însă nu ne-a întâmpinat nimeni, în afară de clienții care se înghesuiau, firește, să cumpere bunătățile de pe tejghele, de la comercianți cu măști sub bărbie (ba unii chiar  fără). Nici măcar în hală nu ne-a întrebat nimeni de sănătate, singurul agent de pază prezent fiind antrenat într-o discuție cu o doamnă vânzătoare, vizibil amuzat.

E adevărat, majoritatea oamenilor purtau măști, dar cu această excepție viața pare neschimbată oarecum în oraș. Iar acest lucru nu o spunem neapărat în ideea de a blama. E greu să îți schimbi modul de trai, mai ales când știi că peste o săptămână încep să se „dezghețe” restricțiile. Ceea ce nu înțelegem este de ce unii sunt trecuți cu vederea, iar alții sunt persecutați. Ne gândim, desigur, la patronii de localuri care nici până în acest moment nu știu sigur când vor putea să își reînceapă activitatea, măcar pe terasă, cu mese reduse. Nimeni nu pare îngrijorat de viața lor: încasările sunt zero, dar facturile vin în continuare, iar proprietarii spațiilor cer la rândul lor plata chiriei, căci majoritatea localurilor sunt în chirie (cele de pe Bulevard, mai ales, trebuie să achite chirii de mii de euro pe lună). Din ce? De unde bani? Ne-am obișnuit de atât de mult timp să privim „patronii” ca pe o categorie privilegiată, încât am uitat că sunt și ei oameni, cu părinți și copii…

Privind imaginile din articol, împreună cu înregistrarea video, nu putem să nu ne întrebăm de ce a sta la o terasă complet în aer liber, respectând firește normele de distanțare, este considerat mai periculos decât învălmășeala pe care o vedem zilnic în piețe și, să nu mai vorbim,  cea pe care o vedem în anumite supermarketuri (nu avem imagini de acolo, întrucât fiind spațiu privat, nu avem dreptul, dar credem că aveți cu toții formată o idee despre înghesuiala care se produce, zilnic, și acolo).

Cu toate că în data de 15 mai așteptăm cu toții o anumită relaxare, putând să mergem chiar și la pescuit sau vânătoare, ba chiar și la muzeu(!), până vom putea să bem o limonadă la o terasă va mai trebui să așteptăm săptămâni bune. În cel mai bun scenariu, patronii localurilor vor avea voie să servească (doar) pe terasă, sub anumite condiții, peste o lună.

Antreprenorul Dragoș Petrescu a declarat la Digi24 că patronii de restaurante se așteaptă ca autoritățile să le dea voie în 1 iunie să deschidă terasele, iar din 15 iunie să li se permită și deschiderea propriu-zisă a restaurantelor: „trebuie să creștem încrederea clienților noștri să iasă din casă, de aceea vrem să deschidem terasele (n.red. în 1 iunie), urmând ca în faza a doua, din 15 iunie, să deschidem și 50% din capacitatea de interior a restaurantelor, iar cu data de 1 iulie, dacă toate lucrurile decurg normal, să deschidem integral activitatea în industria ospitalității din România”.

Între timp, pe Facebook, patronii se țin de glume (căci dacă nu mai avem umor, nu mai avem nimic) și anunță că își vor regândi strategiile încât să-și transforme localurile în muzee, astfel încât să se poată bucura și ei de primirea oamenilor.