Având în vedere ideile, opiniile, părerile foarte concrete care umplu spațiul virtual al opiniei publice arădene, ne-am gândit că ar fi bine să schimbăm repede copilul.

După care, curați și uscați, să vedem despre ce vorbim noi de fapt aici.

E vorba, așadar, de dotarea Aradului cu un sistem de supraveghere video, bazat pe aproape 1600 de camere, cu tot aferentul, respectiv un dispecerat, desigur la poliție, care deservește acest sistem mega-pantagruelic.

Toate acestea pentru 75 de milioane de lei, respectiv un pic peste 15 milioane euro.

De aici pornim. Și de la faptul că cineva a observat, probabil mai mulți, că la Oradea este în curs de instalare un sistem format din 800 de camere – 150 deja existente, suplimentate cu încă 600 – la un cost care nu depășește un milion de euro, adică mai puțin de 5 milioane de lei.

Ne-am documentat, așa este, informația e corectă, cu observația că proiectul e în trei etape, primele două, care se finalizează în această primăvară, costând atâta. Etapa a treia vizează crearea unui dispecerat complex în sediul poliției din Oradea, eventual cu încă 200 de camere în plus, asigurându-se astfel și managementul circulației, respectiv al parcărilor. Dacă primele două etape au fost finanțate din bugetul local, pentru cea de a treia, edilii orădeni, în frunte cu Bolojan, vizează fonduri europene. Oricum, nici cu această etapă nu se va ajunge la Oradea nici măcar aproape de suma colosală de 75 de milioane de lei, prevăzută pentru proiectul arădean.

Ca să vedem mai clar: Oradea se întinde pe o suprafață de două ori și ceva mai mare decât  Aradul, are o populație mai mare cu aproape 100 de mii de oameni, dar ei se mulțumesc cu un sistem format din 1000 de camere în final, cheltuielile rămânând în cadre decente și de înțeles.

Pentru cei care abia acum se inițiază în problemă, să le spunem că, da, un sistem de monitorizare a circulației, parcărilor și a unor spații publice este o treabă bună, în ton cu timpurile, mergând spre ideea creării acelui concept de smart-city despre care vorbesc cei deștepți și prevăzători.

Numai că edilii, în frunte cu primarul Bibarț, dar mai ales cu înaintemergătorul său au obligația sacrosantă să explice oamenilor cu vârf și îndesat despre ce e vorba, dar mai ales să motiveze fiecare sfanț cheltuit. Nu de alta, dar asta este treaba lor, pentru asta au fost aleși, banii despre care vorbim fiind ai orașului, nu ai lor personal.

Este de pe acum evident că bugetul este grav și dubios supradimensionat, Aradul nu are nevoie de 1600 de camere sau dacă are, edilii trebuie să ne explice de ce a „eșuat” sistemul de 30 de camere realizat din fonduri europene. Fiindcă așa s-au exprimat, cu alte cuvinte orașul avea deja un sistem incipient, realizat din bani europeni, dar care nu mai corespunde. De ce nu corespunde, în ce măsură se vor folosi de el în noua construcție, nu ni s-a spus.

Și mai pe îndelete. Orașul are deja sute de camere de supraveghere. E vorba de cele din instituții, firme particulare sau bănci, e vorba probabil de câteva sute spre o mie, plus cele despre care am vorbit și care au „eșuat” din bani europeni. Sistemul de 75 de milioane vine peste toate astea, dar nu ni se spune, de exemplu, în ce relație va fi cu cele deja existente, cum le va folosi, dacă le va folosi. Conceptul de smart-city – la Arad deși se cheltuie, precum vedem, ca în Babilon nimeni nu pomenește de acest concept -, înseamnă tocmai o rețea complexă prin care cetățeanul, aflat în trafic sau undeva cu treabă, interacționează cu orașul, aflând în timp util – în fond telefoane smart avem cu toții – unde este ambuteiaj, unde să ocolească, unde mai sunt locuri libere în parcare și alte asemenea. Nemaivorbind de sistemul inteligent de iluminat sau informațiile de varii feluri pe care un astfel de sistem le furnizează localnicilor și turiștilor.

Nimic despre asemenea servicii în gigaproiectul vizionat de europarlamentarul trimis la Londra după ce au văzut cei de la Bruxelles că nu pot scoate de la el o frază în engleză.

Vorbim de el și nu de Bibi, cel care este scos din nou în față ca o păpușă stricată, fiindcă cererea pentru studiul de fezabilitate a fost lansată încă în 2018, fiind atribuită firmei din București în cele din urmă nu prin licitație, dar contra unei sume care se apropie de 30 de mii de euro încă pe vremea când europarlamentarul era primar cu acte în regulă.

Să trecem peste faptul – eventual revenim, dacă este cazul – că firma este un colaborator asiduu al SRI, SIE, STS, Guvern și alte asemenea instituții, mai bine să insistăm pe rolul lui Bibi în această afacere.

Înainte de toate să remarcăm că n-are habar despre ce vorbește.

După specificațiile oferite presei, costul investiției, chiar la cele mai înalte standarde nu are cum să depășească 15-20 de milioane de lei. O cameră cu specificațiile publicate poate fi cumpărată începând cu 200-300 de euro, dar cele la 5-600 știu absolut tot de ce este nevoie într-un oraș ca Aradul. Sunt, desigur, și camere la 2000-5000 de euro, întrebarea fiind: pentru ce?

Să trecem peste ideea naivă după care europarlamentarul și Bibi ar putea fi săraci cu duhul. Separat sau împreună, contează mai puțin acum și aici.

Rămâne prima variantă din titlu, dar atunci trebuie să ne întrebăm: a cui este afacerea?  A europarlamentarului sau a lui Bibi?

Există varianta și cu el, cu Bibi cel curat și diafan, având în vedere firma și relațiile sale cu vestitul Coldea, însă deocamdată, având în vedere datele problemei, noi optăm pentru trimisul Europei pe insula pierdută a Uniunii…