Firma care a montat rulourile de gazon pe arena „Francisc Neuman” pare că și-a cam încheiat treaba. Sau a încheiat-o cel puțin din punct de vedere al montatului. Cu banii, ei știu… Un fel de treaba lor, afacerea lor.

Noi ne-am dus în această dimineață pe stadion. O dimineață ploioasă, răcoroasă, dar plină de verde. Nu avem noi prea multe legături cu Papa, dar primele cuvinte care ne-au venit au fost: „habemus… iarbă. Mamăăă, câtă iarbă…”

Într-adevăr, nu am mai văzut atâta iarbă pe „Francisc Neuman” de prin vremea în care europarlamentarul împărțea caserole prin oraș și prin județ. Din trei patru glii, câte au fost săpate, i-a ajuns pentru tot județul. Fiecare cu matematica lui, dar dacă și matematica îi este ca și gramatica, îl înțelegem de ce i-au ieșit la număr. Gurile rele, cei care nu iubesc Aradul, spun că de fapt acele caserole nu avut, totuși, alt furnizor.

Acum, morții cu morții, vii cu vii, gazonul baronului a murit. Demult. Acum nu ne rămâne decât să sperăm că acest gazon nu va trebui înlocuit tot la două luni, ca pe „Național Arena”, și, totodată, să sperăm că nu se va rupe precum s-a rupt cel de la Craiova.

Lucrurile se mișcă la stadion. Cu viteza melcului, dar se mișcă. Tocmai s-a vorbit de niște bani, mulți bani, care vor deservi finalizării lucrărilor la construcția stadionului, iar echipa tocmai ne-a demonstrat, în decurs de 51 de ore, duminică și marți, că a devenit principala pretendentă la promovarea în Liga 1.

Ar trist, foarte trist, ca pe plan sportiv echipa să promoveze în Liga 1 și stadionul să nu fie finalizat, astfel încât UTA ar fi obligată să-și mute casa pe la Cluj sau Târgu Jiu sau cine știe pe unde, pentru că la Șiria nu s-ar mai putea… Și nici pe Motorul, pe sintetic…

Deci, dați-i bătaie cu lucrările pentri că, cel puțin deocamdată, fotbalul a cam luat-o înaintea meșterilor care construiesc stadionul.