Imaginați-vă, fiecare dintre dumneavoastră, care citiți aceste rânduri, că vă aflați la un chef de final de săptămână, sau la o zi de naștere oricând se nimerește, sau la „o socializare” cu colegii de muncă și e pus „pe tavă” un chefuleț. Mâncare, băutură, muzică, microfoane (nu din acelea de înregistrat, ci de cântat după mai multe pahare de vin) pentru vărsat „inima” în plâns sau în râs – depinde de starea fiecăruia după mai multe pahare de țuică, vin și bere. Cheful începe, merge bine, „Ce bine ne înțelegem noi, colegii, între noi”, „Cântă lăutare, cântă ce știi mai bine!”, „Când o fi mai rău, așa să fie!” ș.a.m.d.

Iar pentru unii chiar e de rău. Fără să știm, între noi avem unul care ne e coleg doar fiindcă e angajat la locul de muncă unde mergem zilnic cu toții, unde nu sunt lângă noi familiile oficiale, ci cele neoficiale, doar câțiva, ăia de muncim pentru un scop comun săptămânal, lunar, anual. Acesta, individul acesta, se face că închină paharul cu noi, se face că ne ascultă atent, că ne înțelege necazurile, bucuriile, însă el nu face decât să-și urmărească scopul, cu gândurile-i negre, parșive, care-i trec prin cap. Acelea de a ne surprinde în ipostaze compromițătoare care o să-i folosească lui în viitor sau, trebuie să avem și asta în vedere, nu urmărește decât să execute ordinul care i s-a dat. De cine?… Nu știm deocamdată, dar bănuim.

Acestea fiind zise, la Nădlac, anul trecut, într-o locație aflată pe malul apei, s-au întâlnit mai mulți colegi – primim informații că au fost și alții, însă în fotografiile pe care le-am primit sub titlul „Mândria Poliției Nădlac” ne este prezentat doar un singur personaj, plus muzicanții – și au tras un chef pe cinste. Subcomisarul Socaciu, căci pare că el ar fi eroul principal în aceste zile, când de fapt nu e vorba decât despre o luptă pentru „câștigarea și păstrarea piețelor”, se îmbată – trebuie să recunoaștem din fotografii –  se pare că foarte strașnic. Or, asta i-a fost, să zicem scăparea.

Imediat, el, colegul acela nenorocit pe care par a-l „deține” toate grupurile mari, dă drumul aparatului de fotografiat și „imortalizează arma” cu care el își va rezolva o viitoare poziție, cu siguranță mai bună, în sistemul polițienesc din Arad. Sau, bineînțeles, orice alte beneficii.

Normal că transmite fotografiile „cui trebuie” și „când trebuie”, astfel că pare că e aranjat pe viață. La loc călduț, cu alții lângă el, dar, probabil, cu aceleași metode. Asta pentru că și-a vândut colegul și șeful și cine a făcut-o o dată…

Am aflat multe, pe surse, fiindcă din nou trebuie să recunoaștem, că, în mod inexplicabil, destui polițiști au sunat cu curaj să ne ofere informații, simțind că poate exista un moment apropiat de „zero” și la nivelul IPJ Arad, în cazul în care se dezvăluie mai multe nereguli, care există, dar care sunt ascunse sub preș. Apropo, cine din IPJ Arad ne poate spune oficial, pe ce bază se dau premiile de excelență? – doar întrebăm deocamdată.

Citește și: Parodia la serialul Narcos se filmează în Arad, în aceste zile. Corpul de control din IGPR a descins la Poliția Nădlac pe căile aparent oculte ale ministerului de Interne 

Revenind, am aflat că individul acela care a filmat este acum la Rutiera Arad, fiind „avansat” pentru merite deosebite în apărarea patriei…anul acesta, după episodul de anul trecut, când a făcut fotografiile…

Dar de ce s-au scos aceste infecte de poze abia acum, după un an – confirmă majoritatea ofițerilor cu care am stat de vorbă – în care Poliția Nădlac a excelat în anchetele privind traficul de țigări? De ce s-au scos ele pentru a executa un ofițer cu această metodă? Credem că sunt întrebări prea simple pentru toți cititorii noștri, despre care avem o părere extrem de bună, că sunt inteligenți și știu să facă conexiuni. Altfel spus, cui folosește Kompromatul șefului de post din Nădlac?

Pe de altă parte, s-ar putea ca membrii Corpului de Control al IGPR să se lege de codul deontologic al polițistului, care presupun o conduită exemplară și în viața privată, or, pentru asta, Socaciu, este vinovat. Cât? nu ne exprimăm, că n-avem căderea… Însă întrebăm și noi: Ce se întâmplă cu cei 33 de polițiști anchetați și achitați pentru că s-a schimbat legea, știți… polițiștii aceia care se ocupă (a se reține că nu scriem „ocupau”) cu transporturile? Pentru aceștia, măsurile unde sunt? Există? Sau la în cazul acestora nu se aplică codul deontologic și statulul polițistului? A… nu sunt incomozi unora? Bine că am înțeles că altfel rămâneam proști.

În final, ca să îi enervăm pe unii, dar ca dedicație pentru toți polițiștii cinstiți care s-au îmbătat măcar o dată, în privat, alături de colegii lor adevărați, anunțăm că nu publicăm nicio poză cu polițistul Socaciu beat. Asta pentru că, nenorociților, nu vă susținem metodele mizerabile de desființat un om cu siguranță incomod interlopilor și, tot cu siguranță, incomod și pentru unii așa-ziși polițiști. Asta până la proba contrarie, adică atunci când cineva ne va demonstra că polițistul Socaciu este altcineva decât cel recomandat de rezultatele sale.

Kompromat: O tactică folosită de serviciile secrete, în special de KGB, în epoca sovietică. Compromiterea unui responsabil occidental, prin intermediul unei frumoase rusoaice, a devenit chiar un cliseu, devenind obligatorie in romanele sau filmele de spionaj.

După căderea URSS, în haosul anilor 1990, „kompromat-ul” a devenit un instrument preferențial pentru campaniile care vizează discreditarea oamenilor politici, de afaceri sau înalți funcționari. (Și nu numai… nota red.) Se folosește și azi.

Foto: Una dintre fotografiile care trebuie să-l compromită de subcomisarul Socaciu, blurată intenționat de redacția Special Arad