Venind agale spre Arad, respectând toate regulile de circulație, inclusiv pe alea pe care le-am uitat deja, am avut vreme să admir frumusețea peisajului.

Inclusiv primele panouri electorale, fiind chiar impresionant cât de bine dă Tăriceanu cu Pistru sau Ponta cu o damă a cărei nume am uitat în natura moartă de la intrarea în Arad, indiferent de unde vii, nemaivorbind de sloganele de pe panouri, scoase parcă dintre buruienile uscate de la marginea drumului.

Am remarcat graba partidelor mici, panourile marilor întârzie deocamdată, păi, da, la PNL abia vineri s-a stabilit dezordinea finală, iar la PSD nu se știe niciodată. Preocupat de reînființarea aprozarelor, Dragnea stă și așteaptă, nu se știe ce, oricum el nu are interes direct la europarlamentare, nu de alta, dar limba pe care o vorbește, indiferent în ce limbă se exprimă, e de neînțeles la Bruxelles.

Chestia cu aprozarele mi-a trezit cu toate acestea amintiri pline de nostalgiile copilăriei și adolescenței, vremurile acelea în care habar nu aveam de ce plânge profesoara mea de română la moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, mi se părea de pe atunci că trecerea unui politician la cele veșnice este un motiv, dacă nu de bucurie, măcar de ușurare, eram mult mai interesat să aflu răspunsul la întrebarea care mă frământa pe atunci și încă câțiva ani de atunci încolo: dacă Coca-Cola este mai bună ca Pepsi sau invers.

Problema era complexă, la Aprozar nu se găsea decât Pepsi, dar cei care au mai trecut prin Ungaria, unde se găsea și Coca-Cola, susțineau sus și tare că este mai bună ca Pepsi. Și se pare că au avut dreptate, nu degeaba a intrat ulterior în slengul românesc ca ceva slab, fără importanță, adică pepsi.

Pornind de la această concluzie, mai nou absolut nesemnificativă pentru mine, neconsumator nici de cola, nici de pepsi, mi se pare că lansarea Domnului Botoș, liderul USR-ului local, prin care îl cheamă la luptă pe Gheorghe Falcă intră în categoria confruntărilor de aprozar dintre  fructele și legumele expuse, pepsi, altfel spus.

Odată pentru că Gheorghe Falcă nu se va pune la polemici electorale cu Domnul Botoș, indiferent de părerea noastră, primarul etern este un animal politic, are experiență destulă ca să știe că un adversar fără notorietate trebuie lăsat în pace, orice confruntare, chiar și una din care ai putea ieși bine, înseamnă un câștig de popularitate pentru celălalt, o recunoaștere că îl iei în serios, cel puțin comparabil cu tine, incomparabilul. Desigur, Gheorghe Falcă va insista în continuare, foarte corect de altfel din punctul de vedere al legilor propagandei, pe importanța sa unică, de neconfundat cu mărunțișul care se agită pe Facebook sau prin alte platforme unde speră în câștigul masiv de notorietate și popularitate.

Pe urmă, Gheorghe Falcă nu se luptă pentru un loc la Bruxelles cu Domnul Botoș, ci cu PNL-ul, respectiv cu prezența la vot, locul său opt fiind chiar la limita potenței PNL, astfel încât procentele pentru el vor veni în funcție de performanța națională a partidului și nu neapărat de la Arad, iar în cele din urmă, Domnul primar mai știe că până are susținerea comunității neoprotestante din oraș și județ, poate Domnul Botoș să vorbească, să spună cele mai mari adevăruri, să promită marea și cerul, cu atâta rămâne.

Din nefericire, am impresia că și Domnul Botoș știe acest lucru, se agită mai mult din obișnuință și pentru că știe că așa dă bine atunci când e vorba de un partid tânăr și care vrea să crească în continuare.

Și cu asta basta, alți arădeni nu au nicio șansă să ajungă în Parlamentul european – impresia mea este că nici șansele Domnului Botoș și Falcă nu sunt foarte mari, cu un plus pentru tânărul userist, având în vedere că e pe locul patru al listei proprii de partid -, Domnul Pistru e ca eșapamentul la motocicleta lui Tăriceanu, PSD și partidul lui Ponta neavând arădeni pe listele lor electorale.

Spun toate acestea pentru că n-ar fi rău ca să avem un arădean priceput la Bruxelles. Priceput, spun, să ne înțelegem, ceea ce înseamnă că degeaba s-ar confrunta Botoș cu Falcă, oricare dintre ei sau chiar și împreună – în ideea nesperată că ar ajunge amândoi la Bruxelles – nu sunt pregătiți să reprezinte țara și orașul în parlamentul european.

Domnul Falcă are probleme de exprimare chiar și în limba română, iar despre Botoș nimeni, probabil nici el însuși, nu știe la ce se pricepe exact. Sau măcar cu aproximație.

Cum de altfel nu este pregătită clasa politică românească, în ansamblul ei, așa cum s-a văzut din atitudinea pesediștilor în problema alegerii procurorului european sau gestul disperat și tâmp al PNL-ului orbanist de a pune în fruntea propriei sale liste un jurnalist de tip Rică Venturiano, fără substanță și dimensiune, un demagog populist fără nicio pregătire administrativă sau politică.

Așa că degeaba îl cheamă vitejește Domnul Botoș pe Falcă la luptă, clasa politică românească s-a făcut de râs încă odată, recunoscându-și propria neputință prin goana după o popularitate pe care a pierdut-o de mult și tocmai pentru că promovează cam de multișor neaveniți, nepregătiți, ariviști goi, ca un balon de săpun, pe dinăuntru.