Ia să văd, ce am azi, că e week-end și mai trebuie să ajung și la Mediqa.

Da, la 12 zici că am conferintă de presă… Bun, n-are importanță. Vezi că fug pănă la Mediqa, am o treabă urgentă acolo, dacă întârzii nu începeți fără mine. Tineți-i până ajung. Să nu creadă că noi depindem de ei.  Păi da, n-am cum, au băieții de la locală grijă, plus că la ora asta nu e încă aglomerație. Se pornesc după 12, că așa sunt ei, așteaptă ca Salvarea, vinerea, să se simtă și ei bine. Mă rog, acum se pregătesc și de Crăciun și Revelion, umblă ca șobolanii prin Mall și magazine.

Noa, hai că am plecat.

E simplu. Ies prin spate cu Tiguanul, trec pe la Podgoria și o iau peste linii pe Aristide Dragomir. Uite, ăsta a ajuns stradă și n-a fost cu nimic mai tare ca mine, în mod normal eu ar trebui să ajung Bulevard sau în cel mai rău caz o piață centrală. Cel mai bine ar fi în fața teatrului sau a Palatului Administrativ, că mi-a zis mie Levi că pe vremuri porțiunea de la palat până la teatru era o singură piață. Andrași sau nu știu cum, cu numele astea ungurești nu știi niciodată.

Hai, ce ai, bine că nu ai prioritate! Și ce dacă, eu am treabă, omule, mă grăbesc, n-am timp să stau după tine. În sfârșit, m-ai recunoscut. Hai, că ești obraznic, nu mai claxona, omule, ce ai, ești nervos cu nervii?

Poftim, pentru ăștia trebuie să te sacrifici, să nu ai somn și odihnă pentru nerecunoscătorii ăștia. În loc să-mi facă loc dacă mă recunoaște, să înțeleagă că primarul este pentru el și el pentru primar, să-mi facă loc, deci, el claxonează. Oameni fără cap și minte. Oare când vor înțelege că au ce să-mi mulțumească până la moarte. Ce, aveau ei grup statuar în față la Dacia? Uite, nici nu arată rău. Hai, dom’le, ce te enervezi, m-am oprit un pic să mă uit din mașină la monument, mai bine te-ai uita și tu un nițel, că nu-i de ici colo ca în nici trei săptămâni să faci un monument pe care scandalagiii de la PSD nu l-au putut face în zece ani.

Hai, că plec, mă da’ grăbiți sunteți cu toții de parcă nu eu, ci voi ați fi primarul orașului.

Aici e! Nu-i prea bine să mă vadă cineva că intră la idei. Uite, chiar lângă ușă scrie Psihologie clinică, iar un pic mai încolo neurologie. În fine, circulația e redusă, la Pisica Albastră nu e nimeni la ora asta, poate nu mă bagă nimeni în seamă. Uite, parchez aici, după tabla cu staționarea interzisă, nu e nimeni, ce contează, nu deranjez pe nimeni, bun, hai să mă dau jos și să termin repede.

Hai, dom’le, ce tot claxonați? Aveți și voi o bucurie de sfârșit de săptămână că l-ați văzut pe Falcă în carne și oase parcând lângă Tricoul Roșu!

Sau, mă rog, lângă fostul Tricou Roșu, că mai nou… ce știți voi, claxonagiilor…

Noa, pa, că peste cinci minute am conferință de presă la Palat… în piața Falc… hai, aveti răbdare, nu mai e mult…