Domnul „Mersi! N-ai pentru ce!”. Un domn „afumat” bine face deliciul șoferilor pe Strada Poetului, dar o face drăguț
Am trecut mulți și de multe ori prin stările lui Bachus. Că era un chef, o întâlnire cu prietenii, zi de salar, un botez, o nuntă sau orice altceva, am mai pățit unii dintre noi să ajungem pe șapte cărări acasă.
Domnul prezentat azi a avut și el o seară destul de plină de … pahare pline. Scopul prezentării lui nu este de a-l face de rușine sau de a-l arăta precum nu este. Scopul este de a arăta că toți suntem oameni și că sincer, ne-a fost drag de acest bătrânel care deși era „afumat” bine, atunci când a dorit să treacă strada a făcut-o pe o trecere de pietoni, semn că totuși rațiunea nu l-a părăsit cu totul.
Mai mult decât atât, după ce a reușit să ajungă pe partea cealaltă, s-a oprit să își tragă sufletul și să mulțumească că am așteptat să treacă zebra. Întrebat dacă are nevoie de ajutor, acesta a refuzat politicos orice intenție de a fi ajutat. A mulțumit frumos și a dat de înțeles că se descurcă.
Poate că nu era nici el foarte convins de cele afirmate, dar sigur a fost foarte determinat de a ajunge acasă, singur, pe propriile picioare: „Mersi! N-ai pentru ce!”.
Poate în altă situație, poate alți oameni judecă și spun: Doamne, dar cum să ajungi în halul ăsta? Ei… eu cred că dacă am căuta bine prin sertarul cu amintiri am găsi cel puțin o ocazie în care să spunem: „Nu pot să îmi dau seama cum mi s-a întâmplat”.
Ce a fost drăguț la acest domn a fost faptul că a fost politicos pe toată durata interacțiunii.
Sperăm că sunteți mai bine azi. Nouă ne-ați pus un zâmbet pe buze, de drag.
Comentariile portalului
O sarakie de om
Am avut o experienta in Munchen la o terasa: dupa ce am consumat ceva sucuri, chelnerul ne-a adus bonul pentru plata si ne-a mentionat ca ,, the tip is not included", (...)
marele Goldiș săracu s-ar răsuci în mormânt și poate s-ar dezice de declarația din noiembrie 1918 dacă ar vedea Românika manelizată de azi. De altfel, nu (...)