Este evident, Gheorghe Falcă, chiar dacă n-a ajuns încă ministru, este un politician mult mai abil decât Mihai Fifor.

Afirmația poate părea deplasată – îi și văd pe prăpăstioșii de serviciu strigând în gura mare pe FB că gata, a căzut și Specialul – dar, având în vedere noile evoluții politice, poate fi ușor susținută.

Mihai Fifor a făcut o greșeală pe care Falcă nu o face nici trezit din somn: a semnat pe ceva care îl împlica direct și nominal, ceva pentru care putea fi tras la răspundere la o adică.

Și acel adică a și sosit repede de tot, din câte se pare, Dragnea ieșind victorios și din ultima confruntare din măruntaiele PSD, iar, zic gurile rele și răuvoitoare, semnătura lui Fifor era pe partea aialaltă.

Și pentru că remanierea se apropie – nu, Viorica Dăncilă nu va fi remaniată, n-are cum, nici nu va fi acolo, având în vedere că ea știe doar de remaierea ochiurilor rupte ale ciorapilor de nylon –, Domnul Fifor se pregătește să redevină senator activ de Arad, așteptând timpuri mai bune în umbra înghețată a marelui om de pe ambele maluri ale Mureșului.

Dovada că ziarele cu gura stricată nu vorbesc prostii este evidentă: schimburile de foc dintre PNL și  PSD s-au întețit la Arad, interesul lui Fifor pentru fieful său ales a crescut, chiar dacă în cazul vestitelor pasarele de pe centură numai Dumnezeu mai știe cine e de vină: guvernul din care Domnul Fifor s-ar putea să iasă pe ușa din spate sau oamenii primarului care lucrează pe centură precum meșterul Manole, minus nevestele pe care le zidesc în pasarelă.

Nici cu străzile din municipiu nu sunt lucrurile clare: al cui e meritul că mai sunt destule străzi cu bălării la mijloc și cu veceul în fundul curții?

Fifor zice că banii sunt de la guvern, ai lui Falcă nu se lasă, atrăgând atenția că fără ca ei să ceară bani de la guvern, treaba rămânea fără obiect. Sarcini grele, ce să mai spui!

Cu alte cuvinte, aflăm din aceste gesticulații pentru imagine și impresie că noi rămânem fără paserele și stăm ore întregi la barieră, după care ne hurducăm pe străduța noastră desfundată, fugind disperați spre buda din fundul curții doar pentru că Fifor nu se înțelege cu Falcă, mai precis pentru că interesele lor private sunt mai importante decât tranzitul intestinal al alegătorului în privata proprie.

Noi bănuim însă că, fiind vorba de doi bărbați în floarea vârstei, gesticulația lor vizează dincolo de alegători propriile lor imagini în oglindă așa cum speră ei că îi văd și altii, nu în ultimul rând persoanele de sex opus, atât de multe și doritoare din jurul alambicului în care gâlgâie loțiunea numită putere, despre care aceștia cred că are puteri chiar miraculoase, făcându-te frumos, deștept, cuceritor, într-un cuvânt un macho adevărat la vederea căruia damele pică precum muștele toamna, după primul ger.

Ajunge să îi observați mai atent pe cei doi, să le admirați ținuta și ținutele (vezi foto), să vă dați seama că amândoi fac parte din categoria acelor bărbați care nu dau doi bani pe bătrâneasca înțelepciune după care dacă nu ești, nu te face bărbat nici banul, nici puterea și cu atât mai puțin partidul.

Iar acum, în aceasta epocă în care afonii cântă, analfabeții scriu versuri, daltonistii pictează iar hoții dau lecții de morală și bună purtare, oare ce-ți mai trebuie în afară de nesimțire să te simți împlinit?

În țara din care un sfert din populație a plecat, votând efectiv cu picioarele, grija cea mare a acestor fanfaroni, care nu știu și nici nu-i interesează care e diferența dintre protestatari și protestanți, este să-i pună pe oameni să voteze sexul îngerilor, nu de alta dar așa vor vota în viitor orice, inclusiv propria lor execuție sumară și nedureroasă.

În această țară, în care un kilometru de autostradă se construiește într-un deceniu, iar dacă un primar renovează o clădire istorică are pretenții de salvator al nației, politicienii de ambe sexe și din toate partidele au devenit peste noapte mai creștini decât patriarhul și Gigi Becali la un loc, susținând cu rânjetul pe buze prostia și prostimea, de altfel pe bună dreptate, în fond cam acolo se află baza lor electorală.

Poate greșesc, dar nu știu doar de doi politicieni mai cunoscuți care s-au pronunțat ferm împotriva referendumului din week-endul care vine. Este vorba de Dacian Cioloș, fost prim-ministru și de Peter Eckstein-Kovács, fost consilier a lui Băsescu pe probleme de minorități.

Și cum era de așteptat, amândoi sunt demonizați de foștii lor colegi – Eckstein-Kovács a demisionat din UDMR, iar Dacian Cioloș n-a făcut parte niciodată dintr-o grupare politică și de interese -, considerați niște terchea-berchea pe care nu poți să pui bază, adevărat din punctul lor de vedere de altfel, fiindcă nici Cioloș, nici Eckstein-Kovács nu fac parte din categoria lor de maneliști ai politicii care parazitează lipsa de gust și de civilizație a celor care îi aleg.

De altfel, singurul fost președinte care și-a declarat public opțiunea sa a fost Traian Băsescu, cel părăsit de Eckstein-Kovács, cel care a spus sus și tare că va vota cu Da pentru familia formată dintr-un bărbat și o femeie.

Măcar, spre deosebire de altii, a avut curajul sau obtuzitatea, depinde de unde privești lucrurile, să nu se ascundă după sloganele unei fundații susținute de cele mai primitive forțe, atât din vest cât mai ales din est, o fundație care se crede creștină, fără să-și dea seama că n-are nicio treabă cu creștinismul, fiind mai intolerantă decât partidele unice din regimurile totalitare.

Îi provoc așadar aici, atât cât se poate, cel puțin pe politicienii din Arad, în frunte cu primarul și cu senatorul Fifor, să nu se ascundă precum porcul în cucuruz sau rahatul în iarbă, să-și declare limpede și public poziția lor față de referendumul de sâmbăta-duminica.

Deocamdată se joacă doar de-a „în ciorapi să ne mirosim”, hai să-i vedem măcar dacă sunt pe jumătate atât de macho pe cât le-ar plăcea să-i vedem…