Modulația culorii, juxtapunerea gamei simple sau complexe, armonii cromatice diverse, un întreg arsenal lucrativ, care are menirea de a converti opticul în estetic – astfel pot fi descrise foarte succint lucrările pictorului Nicolae Popa, expuse la Galeria Delta. Acestea reprezintă, de altfel, rezultatul muncii de peste 20 de ani în arta plastică, după cum a mărturisit artistul.

„Privind lucrările pictorului Nicolae Popa, constați că au un puternic impact vizual cu valențe decorative, o scriitură plastică la baza căreia stau eternele motive semantice, punctul și linia, bine orchestrate și asortate cromatic temei oferite, lucrări în care numerologia se asortează armonios cu muzicalitatea (…) De remarcat este disciplina matematică a jocului, în care arbitrul este esteticul; puncte de dimensiuni egale sau diferite, așezate într-un spațiu geometrizat, departajate de linii ferme, care marchează perfect pasajele necesare descifrării”, a spus pictorul și criticul de artă Ioan Kett Groza în cadrul vernisajului expoziției „Punctul pe linie”, care a avut loc joi seara.

Nicolae Popa vede drumul punctului pe linie – din pictura religioasă în pictura laică – la fel de firesc precum drumul artistic pe care un artist trebuie să-l caute și, într-un final, să-l găsească: „Pentru a căuta o direcție în artă este necesară să ai un mobilier adecvat la mansardă și să-ți găsești drumul tău, fără să devii un epigon sau un ins care repetă ideile unui profesor. Eu aici am căutat și am găsit punctul pe linie la unele icoane vechi. Acele icoane vechi au o caracteristică unică, au pe linia aureolei niște puncte. Eu am luat acele puncte de pe aureolă și le-am adus în pictura laică. Punctul pe linie în istoria artelor există… dar lipsește cu desăvârșire. Un arădean s-a gândit să-l facă el. L-am făcut, oamenii s-au uitat… cu ceața locală în cultură evidentă, care a existat, există și va exista. Întotdeauna noutatea va rămâne. Punctul pe linie va rămâne în artă”.