În sfârșit mi-am permis în acestă după amiază să calc pe noul gazon de pe arena „Motorul” din Aradul Nou. Mi-am permis pentru că mi-am luat… permisul și curiozitatea m-a împins să merg să văd terenul sintetic montat pe arena unde va reveni UTA în această vară pentru a-și disputa meciurile de „acasă”. Nu am fost singur, ci cu un reprezentant al echipei UTA din anii 90 care bătea pe Steaua și Dinamo, unul care se cam pricepe în a inspecta… terenuri de joc. Nu-i dau numele pentru că omul nu mai vrea publicitate.

Încă se lucrează, chiar era la fața locului o echipă de muncitori care făcea cam de toate: dădea cu var pe fațadă, cosmetiza tribuna, dar și partea de la intrare, în timp ce gazonul este deja montat și se fac ultimele retușuri astfel încât să fie bun pentru joc. Mi-a plăcut cum arată acum tribunele. Chiar dacă nu sunt ceea ce se cere pentru un club cu prestigiu cum este UTA, arena arată decent, cu aproape 4.000 de locuri așa cum au fost promise. Vestiarele sunt aceleași care au fost și în urmă cu un an și jumătate, la standarde destul de bune pentru nivelul ligii secunde.

Deci, departe de mine gândul că nu s-a făcut nimic. Problema și pretențiile mele sunt legate strict de suprafața de joc, gazonul sintetic montat în această vară. Din afară, vizual, el arată bine, frumos colorat. Constructorul spune că odată cu montarea sa s-au eliminat și diferențele de nivel care existau atunci când suprafața era cu iarbă, diferențe care ajungeau la nu mai puțin de 90 de centimetri în diagonala terenului! Acum, acceptând că acestea nu mai sunt, atunci când calci iarba sintetică de pe Motorul ai impresia că te afli pe cel mai ieftin gazon sintetic posibil. Firele de iarbă par în unele zone foarte rare, sau chiar deloc, existând porțiuni care sunt acoperite doar cu nisip și cu acele „grăunțe” (sau cum le-o zice) de cauciuc. Mai mult decât atât, sunt zone de teren unde parcă calci în gol, zone în care gazonul parcă nu ar avea nimic sub el și îți dă senzația de… trambulină, de te aștepți să apară niște gimnaști care să facă flic-flac-uri.

Pentru un test, am cerut și o minge, iar la fiecare pasă aceasta parcă merge… înfrânat. Nu avem pretenții că UTA va juca cu o viteză precum contraatacurile celor de la Real Madrid, dar este clar că un gazon sintetic nu va oferi niciodată condițiile de joc al unei suprafețe cu gazon natural. În plus, la o simplă „alunecare”, jucătorul în cauză își va căuta grefele de piele printre firele de iarbă sintetică. Și îl va ustura tare. Foarte tare…

Comparativ, pentru cei care au fost pe arena Șega, una acoperită integral tot cu suprafață de iarbă sintetică, ceea ce am văzut astăzi pe Motorul pare a fi trei clase sub… Poate sunt eu prea pretențios, eu și un fost fotbalist important al echipei UTA din anii 90, care și el se declara circumspect în ceea ce privește terenul de joc.

Dacă din punct de vedere al calității lucrărilor am găsit probleme doar la nivelul gazonului, cei prezenți azi la stadion ne-au asigurat că arena va fi gata să o primească pe UTA încă de la primul meci programat pe teren propriu în actualul campionat.