Te îngrozești când te gândești cum, pe termen lung, o investiție prezentată cu surle și trâmbițe ca fiind o mare realizare pentru oraș poate produce atât de mari coșmaruri pentru o mână de oameni de pe o stradă lăturalnică din Grădiște. Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, un proiect mare eclipsează siguranța și dreptul la confort al comunității locale. În rândurile ce urmează vă vom prezenta un exemplu „clasic” de Corporație versus Comunitate.

„Doamne, s-a prăbușit elicopterul SMURD!!”, a strigat un arădean, țâșnind afară din casă, încercând să înțeleagă ce produce zgomotul și vibrațiile infernale, asemenea unui cutremur, care au pus stăpânire pe întreaga locuință. Apoi, îngrozit, și-a dat seama. Era doar un compactor care a trecut la nici 10 centimetri de gardul curții sale, pregătind terenul pentru noua linie ferată care va servi cel mai mare depozit de carburanți din vestul țării, o investiție a OMV Petrom de 18 milioane de euro.

Despre impresionanta investiție, primarul Falcă spunea că „va face din Arad un «hub» pe calea ferată, pe transport, cât și pe logistică, marfa fiind combustibilul. Aceasta înseamnă că pentru industriile care consumă mult combustibil, Aradul va deveni un oraș foarte atractiv”, însă încearcă să-i lămurești pe oamenii care locuiesc pe strada Gelu de zeci de ani, că trepidațiile care le-au fisurat pereții la o singură trecere a unui compactor, darămite la o trecere zilnică a zeci de vagoane care cântăresc zeci de tone fiecare sunt ceva de bun augur!

Pe lângă pagubele materiale în sine, în oameni a intrat și frica, așa cum ne-au explicat după ce ne-au arătat cum le-au căzut chiar și bucăți de cărămizi din coama casei: „Nu vreau să-mi dea bani pe reparații! Pentru că am asigurare! Nu mă interesează nici dacă va cădea un perete, dacă aș fi plecat de acasă. În schimb, mă îngrozește gândul că, pe termen lung, o să se prăbușească vreun zid chiar când cineva e în casă și o să-l omoare! Atunci ce o să fie de făcut?!”, ne-a spus domnul Bătinaș, vădit îngrijorat, în timp ce își privea nepoțica așezată pe un scaun chiar lângă el. Dar nu toți se află în situația acestuia, alții fiind afectați și financiar, după ce și-au renovat recent casa doar ca să se trezească în această dimineață cu crăpături de sus până jos.

Am luat la rând casele care sunt situate pe partea dreaptă a străzii Gelu, către viitoarea linie de cale ferată. Nu că erau supărați, oamenii erau efectiv revoltați. Nu înțelegeau cum o astfel de construcție a primit autorizație în ziua de azi. La fiecare dintre ei s-a resimțit efectul infernalelor vibrații și toți au fost de-a dreptul speriați. Le tremurau farfuriile și paharele pe masă, sticla de la geamuri… Iar ei tot ce puteau face e să privească.

Pagube au fost peste tot. La unii, mai puțin (doar mici fisuri pe pereții exteriori, în tencuială), însă la alții mult mai multe. La văzul crăpăturii produse în căsuța din curtea unui bărbat, ni s-a făcut piele de găină. Construcția veche și fragilă avea acum o fisură transformată efectiv într-o gaură prin care îți puteai trece pumnul și încă să mai ai loc.

Am dorit să aflăm mai multe despre cine și de ce a stabilit că locul acesta este cel mai bun pentru a pune în funcțiune calea ferată. Știam că în epoca lui Ceaușescu a funcționat exact în același loc o rută însă care a fost de foarte mult timp desființată, iar oamenii mai în vârstă își aminteau că trecea doar arareori câte o locomotivă pe acolo. Azi, cu norme și legislații complet diferite, am fost curioși să vedem dacă cineva s-a gândit măcar pentru o secundă la modul în care un trafic zilnic de marfă le va afecta viața celor care locuiesc la nici 10 metri. Din păcate, așa cum ne-am așteptat, nimeni dintre muncitorii de acolo nu a dorit să comenteze efectul pe care lucrările l-au produs în locuințele oamenilor. Nici nu ar fi avut ce comenta, înțelegem. Ei sunt simpli angajați care execută indicații de sus.

La fel am pățit și în momentul în care am cerut lămuriri la responsabilul de șantier din partea OMV Petrom, pe care l-am întâlnit la fața locului. A refuzat să discute oficial cu noi, îndemnându-ne să ne adresăm la departamentul de presă a corporației din Capitală pentru orice întrebare. Ne-a dat de înțeles că și el își vede de treaba lui, făcând lucrări pe care are autorizație. Din ciclul „Am undă verde, așa că execut”.

Dar ce contează că acea „undă verde” afectează jumătate din locuitorii unei străzi? Ce contează că din acest moment, viața lor nu va mai fi niciodată la fel? Acestea sunt doar detalii.

Închidem aici această primă parte a articolului, cu promisiunea că nu dorim să lăsăm toate întrebările comunității de pe strada Gelu fără răspuns. Vom reveni cu explicațiile pe care ni le va oferi Primăria Arad și, sperăm, cu explicațiile OMV Petrom.