Campania inițiată de Ministerul Afacerilor Interne, intitulată „O viață cât un centenar”, a continuat, astăzi, cu două vizite memorabile, în localitățile Cuvin și Bîrsa, unde Prefectul Județului Arad, doamna Florentina Horgea, le-a vizitat pe Marta Păcurariu și pe Firona Puia, două doamne de poveste, care au împlinit, anul acesta, 100 de ani. Pentru secolul de viață prin care au trecut, Prefectul Județului Arad le-a oferit celor două sărbătorite câte un mesaj de felicitare din partea Ministrului Afacerilor Interne, doamna Carmen Dan, însoțit de un tricolor și o insignă cu inscripția „România 100”. De asemenea, doamna Florentina Horgea le-a dăruit sărbătoritelor și câte un tort aniversar, inscripționat cu sigla Anului Centenar.

În locuința sa de la Cuvin, Marta Păcurariu și-a întâmpinat musafirii în fotoliul său preferat, fiindu-i alături fiica, Zenica, de 83 de ani, împreună cu soțul acesteia și nepoata, de 62 de ani. Bucuroasă de oaspeți, Marta Păcurariu și-a uimit oaspeții când, dând cu ochii de drapelul oferit de Ministrul de Interne, a cerut să fie fotografiată imediat cu „steagul meu”, față de care nutrește un imens respect. Între Prefectul Județului și venerabila gazdă s-a înfiripat un dialog savuros, plin cu amintirile doamnei care de un secol a văzut atâtea: „Soțul meu a murit în război, în ’43. L-am așteptat ani de zile să se întoarcă, dar nu s-a întors. Ultimele semne au venit despre el din Stalingrad. După aceea… nimic. Am crescut-o pe Zenica singură și niciodată nu m-am gândit să mă recăsătoresc. Omul meu, dacă a fost dat dispărut și nu am avut ocazia să îl îngrop creștinește, m-am gândit ani în șir că ar putea să revină, să fie iarăși cu noi. Dar… Am rămas văduvă de război. Așa mi se spune…” Momentului trist de aducere aminte i-a urmat unul vesel, Marta Păcurariu dezvăluindu-i Florentinei Horgea secretul senectuții: „Am ajuns la 100 de ani luând zilnic câte o vitamina C și tot la două zile câte un grepfrut. În fiecare dimineață, beau câte o cafeluță. Iar șunca o mănânc prăjită. Doar prăjită. Am muncit mult însă. Zi lumină am muncit fizic, în grădină, cultivând roșii, ardei, vinete, de toate…”