Galeria Delta ne propune renunțarea la ipocrizie și ne prezintă arta de dragul sincerității





Proiectul „Sculptura în patru discursuri” a ajuns la cea de-a doisprezecea ediție și ne aduce o expoziție mai mult decât curajoasă și diferită, ce-și propune, așa cum ne-a obișuit și până cum, să spargă convențiile. Vernisajul va fi astăzi, de la ora 19:00, la Galeria Delta.
Noi am vizitat „șantierul” cu o zi înainde de inaugurare, unde am găsit-o pe Anamaria Șerban, alături de Michael Wieczorek și doi dintre artiștii controversatului grup Baraka. În timp ce artiștii încă își aranjau exponatele în galerie, am discutat cu Anamaria Șerban, una dintre inițiatoarele proiectului (alături de Cosmin Moldovan) care ne-a dezvăluit că scopul expoziției este de a îi provoca pe oameni să renunțe la ipocrizie și să arate că arta trebuie să fie, înainte de toate, sinceră.
„Este o expoziție și un concept curatorial care, în 2016, a împlinit 10 ani și practic până atunci a fost neschimbat, adică an de an, împreună cu Cosmin Moldovan, am invitat patru sculptori care să fie în patru direcții total diferite, patru tendințe. Dorim să facem o radiografie a sculpturii contemporare și arătăm cât de vast e domeniul acestei arte, să arătăm nu numai publicului, dar chiar și artiștilor, că sculptura este un câmp deschis mult mai vast decât statuara care e foarte cunoscută în istoria artei, sau decât obiectul după Duchamp. Avem performance-ul cum a fost în 2014 este și el un gen de sculptură a corpului, în care artistul este și creatorul, dar și propria materie, avem sculptura ca situație artistică, nu ca obiect concret, avem situații de sculptură ca loc, ambient, arhitectură… sunt nenumerate variante.
În 2017, a fost o retrospectivă și au participat toți cei 40 de sculptori, iar anul acesta am venit cu o modificare a acestui concept curatorial al expoziției. Nu mai suntem legați de cifra patru: sunt patru discursuri, dar nu se referă la patru artiști. Avem un număr variabil de invitații, dar a căror lucrări au întrucâtva legătură. Aparent nu, însă au, pentru că toate aceste proiecte sunt legate de o utopie. Utopia în arta contemporană este nu numai necesară, ci este un combustibil. Ca artiști nu putem să ne sustragem. Vrând, nevrând, utopia e cea care hrănește până la urmă creația și atelierul artistului, munca lui de zi cu zi.
Nu credem că o să câștigăm vreo luptă, nici nu are legătură cu vreo luptă, ci este vorba despre arta de dragul sincerității. În acest an, propunem o renunțre la ipocrizie. Sunt multe lucrări care au legătură cu protocolul de acces sau deschiderea, situația în care omul poate să treacă dincolo sau nu, își asumă această deschidere sau nu, nu e întotdeauna vorba despre curaj, ci de cele mai multe ori despre răspundere. Sunt lucruri pe care le vedem sau le auzim și le ignorăm. Există nu doar o ipocrizie, ci o ignorare voită și o inerție. Toate cuvintele aceste cu «i» vrem să le sprgem”, ne-a spus Anamaria Șerban.
Comentariile portalului
Aha, dacă realizarilee sunt în funcție de datele dan biblie, probabil că autostrăzile se vor face până la apoca lipsă! Aia mare, sau mică, nu mai contează...
Poate nu ar strica să vă documentați ceva mai atent. Veți putea observa că procesiunile ortodoxe legate sau inspirate din viața lui Iisus (deci, inclusiv drumul crucii) (...)
Sa-mi spuna cineva de ce acesti calugari copiaza Via Dolorosa de la Romano Catolici. Biserica Ortodoxa nu are " Drumul Crucii" inclus in randuiala bisericeasca . In nici o carte de cult (...)