În data de 10.01.2017  Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai condamnat România încă o dată pentru încălcarea drepturilor omului, în cauza Ioniță vs.România.
Pe scurt, se constată încălcarea Articolului 2 (dreptul la viață) a Convenției Europeane a Drepturilor Omului de către autoritățile române și implicit a statului român prin aceea că autoritățile române nu au investigat efectiv un caz de malpraxis în ciuda faptului că s-a reclamat repetat neglijența stafului medical. Cu alte cuvinte autoritățile române prin neglijența și nepăsare au protejat pe cei reclamați a fi responsabili de moartea unui copil în vârstă de 4 ani.
Această decizie este foarte interesantă întrucât stabilește câteva chestiuni legate de actul medical în sine, de puterea autorităților medicale din România și de puterea de discreție a procurorului.
Acțiunea împotriva statului român a fost admisă în considerarea următoarelor motive:
1. Raportul medical de expertiză pentru stabilirea cauzelor morții este necesar când rapoartele medicale anterioare arată chestiuni contradictorii. Refuzul autorităților medicale române de a întocmi un asemenea raport este incompatibil cu dreptul la viață statutat în Convenție.
2. Un alt motiv este acela că procurorul de caz nu a extins în mod eronat cercetările cu privire la staful medical ce s-a ocupat implicit de pacient cu toate că existau indicii că acțiunile acestora ar fi putut intra în sfera malpraxisului.
3. Al treilea motiv este culpa doctorilor și anestezistului care nu cerut aparținătorilor să semneze un consimțământ în scris înainte de efectuarea intervenției.
4. Ultimul motiv este o “bubă” a sistemului judiciar românesc și anume faptul că autorităților judiciare române le-au trebuit un timp nejustificat de mare să rezolve această plângere și anume 6 ani.
Concluzii:
– Raportul de expertiză medico-legală este necesar ori de câte ori apar chestiuni contradictoriii în rapoartele medicale inițiale.
– Lămurirea vinovăției sau nevinovăției trebuie să se facă în cadrul procesului penal prin extinderea cercetărilor asupra tuturor celor împotriva cărora există bănuiala că ar fi săvârșit vreo infracțiune.
– Pentru a evita condamnarea pentru malpraxis, doctorii și anesteziștii ar trebui să ia legea mai în serios și să obțină consimțământul scris pentru fiecare intervenție chirurgicală cu risc și de asemenea să explice în ce constă periculozitatea intervenției.
– Cât despre timpii uriași de rezolvare a acțiunilor în justiție am putea spune că singurul vinovat este factorul politic, care ar trebui tras la răspundere ori de câte ori există o asemenea condamnare.

În final, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România la plata sumei de 12.000 euro despăgubiri non-pecuniare.

sursa: Facebook Sfat& Asociații Law Firm

CEDO