Nu vă așteptați să analizez acum și aici prestația celor cinci candidați la primărie care au fost prezenți la prima dezbatere electorală online din Arad.

Moderată de subsemnatul în sala Ion Slavici B – interesantă denumire de sală, nu-i așa? – de la hotelul Continental-Forum, Astoria pentru arădenii vechi, dezbaterea a avut de toate, bune și rele, onest din partea mea ar fi să insist pe cele rele și cele care se datorează moderatorului.

Încep totuși cu una bună, datorată nu neapărat subsemnatului, ci înțelepciunii candidaților de a răspunde inițiativei unuia dintre ei – Domnul Caba fiind, cred eu sincer, de bună-credință atunci când a apărut ideea – și de a face față posibilelor provocări ascunse într-o astfel de inițiativă.

Dincolo de primarul în exercițiu, Gheorghe Falcă, singurul care a declinat invitația în ultima clipă a fost Ciprian Luca, Domnia sa susținând că fiind singurul contracandidat autentic al primarului copilot, nu se amestecă cu plevușca.

În ceea ce mă privește, repet aici ideile cu care am introdus dezbaterea, asta după ce am reușit să-mi dau seama care este microfonul care funcționează. Asta este, una dintre cele mai importante scăderi ale evenimentului mi se, sau mai precis, ni se datorează – e vorba de mica echipă care a asigurat condițiile tehnice -, sunetul, imaginea și transmisia online fiind de calitate scăzută. Greșeala recunoscută, rămâne să fie corectată, cum altfel?

Am spus așadar în deschiderea dezbaterii că democrația este singura formă de organizare politică care se bazează pe dialog social, pe dezbatere, discuții, chiar polemici. Dezbaterea în democrație merge chiar până acolo încât pune în discuție până și fundamentele filozofice ale sale, fiind astfel unica formă de organizare politică a unei societăți care se legitimizează prin dezbaterea permanentă a fundațiilor proprii. O societate în care dialogul, dezbaterea este limitată, ocolită sau interzisă, va ajunge inevitabil la autocrație, birocrație sau forme de organizare de tip totalitar.

Firesc, de aici decurge că politicianul care se pretinde democrat dar refuză dialogul, dezbaterea sau orice altă formă de comunicare cu ceilalți politicieni, nemaivorbind de mulțimea care îl legitimizează, este o contradicție în termeni, o minciună în două picioare, un lup care se ascunde în blană de mielușel.

Am spus aceste lucruri nu de circumstanță, ci pentru că așa cred eu, acesta fiind și motivul pentru care am acceptat invitația de a organiza și conduce dezbaterea. Legat de acest început, am rămas, în ce mă privește, cu câteva învățăminte: va trebui să fiu mai atent la timpurile acordate, să fiu mai intransigent cu cei care bat apa-n piuă, să supreveghez mai cu atenție pregătirea tehnică a dezbaterii.

Nu exclud nici o modificare de locație, sălile de conferință ale celor două universități arădene oferind un mediu mult mai adecvat dezbaterilor următoare. Din păcate, aceste amănunte nu depind doar de mine, oricum, pentru început, am ajuns la înțelegere cu stafful Domnului Caba ca dezbateriile viitoare să aibă loc nu vineri, ci joi, la aceeași oră.

Vinerea fiind începutul sfârșitului de săptămână, oamenii au alte priorități, disponibilitatea lor să piardă două ore în fața ecranelor fiind mult diminuată.

Vor mai fi, așadar, încă trei întâlniri, joia aceasta cu cei care au lipsit de la prima întâlnire, plus cei care și-au mai arătat disponibilitatea, urmând ca începând cu joia următoare să trecem la o selecție pe baza șanselor reale, oferite de sondajele care până atunci, chiar dacă nu în mod absolut, ne vor oferi criterii de selecție cât de cât factice.

Ultima întâlnire, cea din 2 Iunie, ne va oferi prilejul unei finale între cei trei din frunte, eventual între cel care rămâne singur pe scenă pentru a-l înfrunta pe Gheorghe Falcă. Toate acestea sunt presupoziții, nu trebuiesc luate ca promisiuni, tot așa cum apariția Domnului Falcă la dezbatere rămâne doar o dorință a contracandidaților și a moderatorului. Și de ce nu, a cetățenilor arădeni…

Ar mai fi de spus câteva cuvinte pentru cei sceptici și cei care comentează de pe margine. Dacă performanța unor candidați li s-a părut slabă, să se gândească la cea a lui Trump, un potențial președinte american, din moment ce oricum, pe online, cineva a observat că alegerile de primar din Arad pot fi chiar mai importante – pentru arădeni, desigur – decât cele prezidențiale din SUA. Ideea poate fi chiar acceptată, numai că a alege un om din peste trei sute de milioane este cu totul altceva față de a alege din nici două sute de mii.

În cele din urmă, cel mai important gest și scop în acest demers nu este ierarhizarea candidaților, ci dorința de a-i arăta arădenilor de aproape, indiferent de șansele sau capacitățile lor. Asta este, asta avem, cu asta defilăm, în situația de față se poate afirma cu îndreptățire maximă că gestul contează.

De altfel, cam asta este și modul în care funcționează o democrație adevărată: prin importanța acordată gesturilor care de multe ori pot părea gratuite dar nu sunt.

Notă: Întreaga dezbatere publică, mai jos, cu mențiunea că administratorii contului de youtube lucrează încă la ea: