Vicepreședintele SUA a găsit pentru noi cea mai potrivită soluție pentru ieșirea din criza politică: VITRIOL. A spus-o în timpul orei de dirigenție – cum a numit Adrian Năstase prestația lui James David „JD” Vance de la München – în cadrul căreia a pus Europa la colț, pe coji de nucă. Desigur, nu-i vorba despre acel vitriol pe care-l purta în poșetă Mița Baston („vitrion englezesc”) pentru a-și rezolva problemele amoroase (D’ale carnavalului – I.L. Caragiale), ci despre cu totul altceva.

VITRIOL  este un acronim și vine de la maxima alchimistă „Visita Interiora Terrae Rectificando Inveninens Occultum Lapidem” (Vizitați interiorul Pământului și prin rectificare veți găsi piatra ascunsă), folosită pentru prima oară de alchimistul Basilius Valentinus, în lucrarea sa L’Azoth des Philosophes.

Într-o traducere mult mai liberă VITRIOL ar însemna să ne adâncim în propria noastră ființă pentru a găsi piatra ascunsă sau, mai degrabă, să ne regăsim pe noi înșine, ca persoane conștiente de apartenența la o națiune care a pornit pe o anumită cale, de la care, se pare, s-a abătut.

Sigur, n-a spus-o chiar așa JD și nici nu cred că s-a gândit deloc la sensul interiorității când a pomenit de români și de problemele lor privind alegerile prezidențiale ori de democrația românească: „…dacă democrația voastră poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari, atunci ea nu a fost foarte puternică de la început” a spus corect JD, deranjante fiind doar tonul și atitudinea de caporal lăsat să facă inspecția de front. Și, poate, momentul ales pentru astfel de „ore de dirigenție”.

Sursa: ourednik.info/maps

Iluzia că am pășit pe calea democrației este, de fapt, adevăratul nostru vitriol, otrava pe care-o bem de 35 de ani și cu care ne alimentăm iluzia. Iar JD ne invită să terminăm cu prostiile și să ne apărăm democrația, nu să tot bocim după un ajutor din afară care să ne-o apere. Nu-mi place omul, în principal pentru atitudinea lui de cowboy, dar a avut dreptate în această chestiune.

Nu suntem educați, ca popor, să ne apărăm drepturile, nu suntem educați nici măcar să le identificăm și să le punem într-o ordine firescă. Și nu-i de mirare că două milioane și ceva de cetățeni s-au lăsat prostiți cu niște idei halucinante, de la vorbit cu extratereștri, la „centrul energetic dacic”, „valhalla creștină” și alte prostii cu nanocipuri pe care nici copiii nu le-ar crede. Le cred însă oameni în toată firea și asta e.

Mare dreptate a avut J.D. Vance când a pus la îndoială democrația noastră. De altfel, Iliescu ne-a și spus-o verde-n față: asta nu-i democrație adevărată, este una originală. Ce-am făcut noi, liberi și fericiți că trăim „în democrație”? Am făcut imediat un banc. Cică Iliescu ar fi spus „v-am dat o democrație nouă, nu vouă”.

Și „ne-am râs”, așteptând să vină alții „să ne dea ceea ce merităm”, pentru că noi, nu-i așa?, suntem un popor ales, harnic, cinstit și, mai ales, foarte ocupat. Atât de ocupat încât nu avem noi timp de votări. Să voteze ăia care vor, și-așa nu ies ăia pe care-i votez. Atât a înțeles românul din democrație, atât a înțeles poporul român că înseamnă „puterea poporului”: că poate absenta de la „serviciul” cel mai important, votul.

Periodic, după ce jurnalele de știri ale televiziunilor dau câte o mare performanță a organelor noastre judiciare și este dus cu cătușe la mâini vreun mare „grangur”, ne amintim că politicienii au multă putere și că fură. Dar unul dintre cei care-i înjură pe cei cu cătușe, nu-și pune problema unei reacții adevărate, civice – înjurăturile sau „propunerile” savante („să fie arestați toți” și altele asemenea) sunt reacții de birt sau cafenea.

Unul nu-și face autocritica recunoscând că ăla sau ăia purtați în cătușe prin fața camerelor de luat vederi au ajuns la putere ȘI pentru că mai mult de jumătate dintre românii cu drept de vot nu au votat.

Iar cei care nu votează chiar au nevoie de VITRIOL

Și, ca de obicei, ei, cei care „participă dar nu se implică” prin vot, sunt nevinovați. Vinovații sunt cei care au votat, pentru că au votat prost, au fost manipulați sau chiar cumpărați. Ei, cei care nu au votat poate niciodată în ultimii 35 de ani, sunt cei fermi, care nu se lasă niciodată mințiți de propaganda electorală, care nu se lasă manipulați, ei sunt mereu cei mai fermi în principii.

Și, nu știu cum se face dar, de obicei, sunt și cei mai vocali la proteste.

Exercitarea și, mai ales, asumarea puterii pe care ți-o dă dreptul la vot este pasăre rară în România. Pentru că exercitarea unui drept fundamental, cum este votul și, mai ales, asumarea rezultatului exercitării acestui drept, fac parte din educația civică a fiecărui individ. Or, de unde nu-i, nici bunul Dumnezeu nu poate lua.

Avea dreptate JD să ne invite la o serioasă acțiune de interioritate, la o vizită în interiorul nostru, ca să scoatem din noi demonii indiferenței și superficialității. Măcar acum când pericolele din jurul nostru sunt tot mai mari.

În acest moment al istoriei noastre trebuie să înțelegem că am ajuns la un capăt de drum. Așa nu mai putem merge înainte. În acest moment avem șansa de a reseta societatea, începând cu alegerea unui președinte care dă semne de normalitate – care nu se crede nici Mesia, nici n-a vorbit cu extratereștri, care nu minte că a făcut campania cu zero bani și așa mai departe – și care dă semne de corectitudine și de voință de a schimba lucrurile în țară.

Sigur, oricine are dreptul să voteze chiar și un extraterestru, nu doar pe unul care a vorbit cu ei, dar nu au dreptul să-i acuze pe ceilalți candidați de bube pe care, de fapt, le are și „extraterestrul”. Nu-i normal să acuzi un candidat că a stat 10 ani pe banii nevestei, când candidatul pe care-l susții a stat tot cam atât, tot fără surse oficiale de venituri (fără ca nevasta să aibă vreun venit oficial), ba să-și mai cumpere și o casă în Viena din banii pe care nu i-a câștigat.

Revenind la ce urmează sau ar trebui să urmeze, după alegerea unui președinte normal, serios și pus pe muncă, va trebui să continuăm lupta, cu susținerea președintelui, pentru obligarea politicului să elibereze instituțiile statului din ghearele politicienilor.

Niște alegeri care au fost, dar n-au fost alegeri și un popor care trăiește virtual

Odată îndeplinit acest obiectiv, va trebui să așteptăm să-și intre în atribuții instituțiile și să scape țara de toți baronii, conții, ducii sau cum s-or mai fi numind toți cei ce au luat în stăpânire, pe persoană fizică, localități, județe, țara întreagă.

Deocamdată, întreaga țară este a lor. Noi le-am cedat-o prin neimplicare – ne-am bazat pe… conștiința lor, adică pe ceva inexistent în cultura politică românească. Și, pentru că o au în stăpânire, nu-i interesează nimic altceva. Au zis ei că au înțeles mesajul votului din noiembrie și decembrie. Or fi înțeles, dar ce se vede este că nu-i interesează mesajul. Cu siguranță se cred inamovibili și, poate, nemuritori.

Știu, tot „scenariul” despre care vorbeam mai sus pare o utopie. Cu siguranță, într-o oarecare măsură chiar este. Dar vreau să cred că din 18 milioane de alegători nu vor avea câștig de cauză cei 2 milioane care vor să dea țara pe mâna unui „extraterestru” mincinos și habarnist, ce pare a avea un singur scop: reinstaurarea unei dictaturi de tip ceaușist/putinist.

Și mai vreau să cred că din cei 18 milioane de români cu drept de vot, mai mult de jumătate sunt persoane responsabile, care se gândesc la viitorul lor și al copiilor sau nepoților lor.