Nu m-a deranjat atât înfrângerea echipei favorite, UTA, în fața grupării din Timișoara, o grupare ținută în viață din donațiile suporterilor fără a primi macar 200.000 de euro de la Primăria din Timișoara. UTA primește aproape un milion de euro, dar arată ca o echipă de cartier. Un joc de fotbal se poate pierde, pentru că la urma urmei vorbim despre sport. Dar și când pierzi contează enorm cum o faci.

M-a deranjat atitudinea. M-a deranjat lipsa de implicare a celor care au intrat în teren, m-a deranjat că nu am văzut pe nimeni cu acel nerv de a mușca, la figurat, din adversar, m-a deranjat că pe ei nu i-a deranjat înfrângerea. Sunt fan al echipei UTA de mic, m-am declarat fan al actualei UTA de la demararea proiectului, dar nu mai e nimic ca înainte. Acest an a fost unul dezastruos. Începând cu acele suspiciuni legate de jocul Foresta – Sepsi, joc în urma căruia doi oficiali utiști sunt cercetați de autorități, continuând cu excluderea din lot a arădenilor Chindriș, Gligor, Copil și alții pentru a fi aduși jucători gen Buleică, Dan Roman, Ciucă sau alții, acest proiect și-a pierdut din tot. Din spirit, din valoare, din atașamentul față de Arad, față de ce înseamnă cele trei litere puse una lângă alta, U, T și A, adică UTA. Sosirea pe cai mari a lui Mihalcea deși nimic nu îl impunea, faptul că a spus că își asumă schimbările de peste vară, aducerea pompieristică a lui Falub și acum câteva etape numirea pe fugă a lui Todea, au fost alte gafe ale conducerii clubului, gafe care au dus la acest dezastru.

Mi-a fost rușine că sunt fan UTA pentru că Grahovac, în calitate de căpitan, nu a făcut nicio criză de nervi măcar atunci când a luat gol de la Bilia la o minge pe care trebuia să o culeagă poate și cu o mână. Mi-a fost rușine pentru că nu am văzut niciun tackling mai de  Doamne ajută, nicio încrâncenare, nu am văzut pic de ambiție. Am văzut o echipă de jucători căzuți emoțional, o echipă modestă, slabă, penibilă, o echipă al cărui loc este chiar cel pe care îl arată actualmente clasamentul: 16.

Timișoara ne-a bătut prin atitudine!

Mi-a fost rușine că sunt fan al echipei UTA și pentru că acel grup de suporteri arădeni care au răspuns cu violență provocărilor celor de la Timișoara păreau că sunt mândri de ce au făcut.

Sportul și rivalitatea nu implică nici pumni, nu implică nici „muie”, nu implică nici „curva”. Implică civilizație, așa cum în alte locuri fanii se duc la bere împreună. Ieri după amiază, la Timișoara, am văzut sălbăticie, am văzut primitivism, am văzut jandarmi luați prin suprindere deși meciul era de risc maxim, am văzut lipsă de valoare, am văzut lipsă de atitudine. Practic, nu am văzut nimic bun.

Nu are rost să înșir acum cum s-au primit golurile, cum a marcat UTA, dacă a avut sau nu ocazii. Nici nu mai contează. Todea are circumstanțe doar prin faptul că e la debut, că e tânăr, dar în manualele fotbalului scrie peste tot că un derby se abordează cu tot ceea ce ai mai experimentat. Ori Todea l-a trimis în teren pe Rafael Iuga, altfel un copil minunat, căpitan al echipei de juniori care a câștigat anul trecut Supercupa României. Iuga a fost fundaș central, iar golurile le-am primit din interiorul careului, pe zonă centrală. Todea i-a lăsat în afara terenului pe Strătilă, Ciucă și Cârstocea la un asemenea joc, aruncându-l în luptă pe Prună, și el un copil foarte bun, dar care nu a mai jucat de la partida cu Metaloglobus. Todea a schimbat aproape total, ca așezare, o echipă ce dădea semne de reviriment în a doua parte a jocului cu Pandurii, alegând să joace cu Polgar la închidere, cu Prună „organizator” și cu Iuga stâlp al apărării. Nu cei trei sunt de vină pentru înfrângere. Mai vinovați ca și ei sunt cei cu experiență, cum ar fi Grahovac, cum e Scutaru, cum e Florea sau Curtuiuș.

UTA se află la cel de-al 9-lea meci fără victorie, este pe loc retrogradabil, iar atmosfera la echipă este dezastruoasă, lucru accentuat chiar de Cristian Toea după meci.

A fost o poveste tristă, o poveste în care a lipsit dăruirea, a lipsit ambiția și motivația, a lipsit valoarea și dincolo de toate a lipsit civilizația. Asta doare poate cel mai tare, că a lipsit civilizația, că în anul 2017 am văzut scene desprinse parcă din Evul Mediu, o scenă care din păcate s-a desfășurat sub privirile a zeci de copii care asistau de pe margine și filmau cu telefoanele. Puterea exemplului… Un exemplu trist, un exemplu de neurmat, un exemplu care poate crea monștri.

Voi ține mereu cu UTA. Și la bine, și la rău, dar ieri la Timișoara mi-a fost rușine tocmai din cauza celor înșirate mai sus.

„Cred că un rezultat de egalitate era mai echitabil în acest meci. Am avut şi noi perioade bune, la fel ca şi Timişoara, din păcate nu am gestionat bine acea fază din care am primit gol, iar apoi – deşi am atacat – nu am mai fost destul de lucizi şi nu am mai avut niciun atacant pe teren. Am încercat să-i ducem pe Strătilă şi Hlistei în faţă, să avem mai multă putere în atac, dar – din păcate – nu am reuşit. Meciul a fost, totuşi, echilibrat atât din punct de vedere tactic, cât şi tehnic, diferenţa s-a făcut la acea fază fixă. Ne aflăm într-o situaţie foarte proastă, nimeni nu se aştepta să fim aici, depinde numai de noi dacă vom reuşi să ieşim din acest impas. Cred că arbitrul a făcut un exces de zel când l-a eliminat pe Curtuiuş, cred că un cartonaş galben era suficient. Jucătorii care nu au evoluat în acest meci au jucat în majoritatea celorlalte partide şi – după cum aţi văzut – nu au existat rezultate. Chiar dacă sunt experimentaţi, a fost decizia mea să-i ţin pe bancă sau în afara lotului. E important să ne ridicăm de pe această poziţie a clasamentului, dar şi moral, deoarece atmosfera e şi mai apăsătoare după această înfrângere” (Cristian Todea, antrenor UTA).

„Dedic această victorie suporterilor şi vreau să mulţumesc familiei mele pentru sprijin, dar şi jucătorilor. Mă bucur pentru ei, au dat dovadă de determinare şi sacrificiu şi vreau să-i felicit pentru această victorie, căci au meritat-o. Pentru mine, ei sunt cei mai buni. A fost o atmosferă extraodinară în tribune, a fost un fel de Rapid – Steaua, sau Rapid – Dinamo, de pe vremuri, când evoluam eu în Giuleşti. A fost un meci cu o încărcătură aparte, mă bucur pentru băieţi că au câştigat” (Bogdan Andone, antrenor ASU Poli).

ASU Poli Timișoara – UTA 2-1 (1-1)

Predescu min. 2, Bilia min. 62 / Asani min. 9

Poli: Dur-Bozoancă – Motreanu, Mera, Bilia, Taub – Poparadu, Krausz – C. Predescu (78 Coadă), A. Ignea, Sorescu (94 I. Plamadă) – Bădăuţă (83 M. Staicu)

Rezerve: Fişteag – M. Staicu, Crişanov, Coadă, I. Plamadă, Topic, Ţugui

Antrenor: Bogdan Andone

UTA: Grahovac – Adili, Iuga, Scutaru (72 Strătilă), Asani – Prună (72 Tănase), Polgar (78 Păcurar), Jorza, Hlistei – Curtuiuş (cpt.), D. Florea

Rezerve: Barna – Dinculescu, Strătilă, Păcurar, Cârstocea, I. Tănase, Al. Manea

Antrenor: Cristian Todea

Central Adrian Illyeş (Ploieşti). Asistenţi; Ionel Valentin Dumitru (Gherghiţa) şi Adrian Vornicu (Iaşi). Rezervă este Dorin Petru Voina (Reşiţa).