„Sunt un om simplu, înconjurat de visuri, de idei, trăiesc clipe fericite, triste dar cel mai important este că nu mi-e frică de sufletul meu. Așadar nu sunt perfect și nici nu aș vrea să fiu, căci a fi perfect nu înseamnă nimic mai mult decât a nu trăi”, spune tânărul poet Daniel Țole (26 de ani), care e debutat în primăvara anului trecut cu volumul de poezii „Trăiesc din iubire”, apărut la Editura „Viața Arădeană”, asta după ce a apărut în antologia de poezie contemporană „Cioburi de vise – volumul II”, în care  – asta nu are nicio relevanță, dar trebuie adăugat – unul dintre coautori este (surpriză!) Radu Pietreanu, actorul din „Vacanța Mare”… interesant de știut că și el cochetează cu literatura, dar în fine, nu despre el va fi vorba în cele ce urmează.

Daniel Țole s-a născut la Arad, iar primii șapte ani din viață i-au fost îndrumați cu drag de bunici în comuna Socodor. A urmat școala generală la Sebiș, pe urmă liceul la Grupul Școlar CFR Arad, iar Facultatea de Construcții la „Politehnica” din Timișoara. A început să scrie poezii în clasa a VIII-a, dar la modul serios acum doi ani și jumătate. Spune că impulsul poetic nu i-a fost generat de clișeele binecunoscute cum ar fi dragostea ratată, suferința după muza visurilor sau alte astfel de dulcegării romantice, ci „ca să descopăr sufletul”. În ciuda titlului volumului și a copertei, Daniel susține că poeziile sale nu sunt romantice, ci „de viață”. Poeții lui preferați sunt Adrian Păunescu, Magda Isanos (cea care l-a inspirat cel mai mult) și Moț Lorena.

Tânărul poet încearcă, prin poeziile sale, o incursiune de autocunoaștere exprimată prin stilistică clasică, metafore ce nu dau greș niciodată, dar cel mai important  – în primul rând pentru el – este că dorește să-și transforme sufletul, inima, sentimentele și viața prin prisma irisului de poet într-o coală cu litere elegante, frumos curbate, care să prindă aripi ca un porumbel alb în neagra noapte.

Găsim sinestezii, elemente ale naturii ce se transpun în stări sufletești, de exemplu în poezia „De ce să culeg norii uitați de picurii de ploaie?” („Mai bine culeg soarele, care încă sigur știe, / Ce mi se ascunde dincolo de culoarea ochilor”), sau chiar și fuziuni sensibil-pasionale cu pasaje erotice („Îți simt transpirația, cum îmi îmbracă trupul fierbinte, / Și cum mă zgârii adânc pe spate, devenind o sculptură”) în „Pasională aventură”. Găsim și o „Odă lui Adrian Păunescu”, un mini-psalm („Al meu Creator”), sau, firește, poezii de dragoste. Inevitabilele poezii de dragoste.

Poetul pregătește deja al doilea volum de poezii, care va apărea anul acesta în septembrie, editat împreună cu fundația SanLife, care va primi banii proveniți din vânzarea cărților.

„Nu sunt omul perfect, dar nici n-aș putea să fiu, / Trăiesc din iubire și nici nu vreau nimic mai mult”, probabil, este nucleul volumului, extras din poezia intitulată „Ucidem viitorul”.