Două sinucideri care au avut loc în ultimele aproximativ trei săptămâni au șocat Aradul. Doi băieți tineri s-au aruncat de la înălțime și au încheiat conturile cu viața. Bogdan avea 40 de ani, iar Adrian doar 37.

Bogdan Sime și Adrian Mușat aveau multe în comun. Erau tineri (n.m. deși chiar ieri eram „certat” de un internaut care îmi reproșa că la 37 de ani nu ar mai fi tocmai tânăr. Vă las pe voi să evaluați partea asta), erau pasionați de sport, erau foarte competitivi, uneori chiar peste limita regulamentelor, atât Bogdan cât și Adrian erau tătici, fiecare având câte o fetiță, ambii erau pasionați de drumeții cu bicicleta și jucau amândoi în campionatul de mini-fotbal de la Liga Desavoia.

Pe Bogdan l-am cunoscut personal, pe „Muși”, mai puțin. Cert este că moartea celor doi și mai ales felul în care au ales să-și pună capăt zilelor m-au făcut să nu mai înțeleg nimic din așa numitul profil al sinucigașului. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că doi băieți puternici, frumoși, sportivi și atât de tineri pot să recurgă la astfel de gesturi radicale. Cum să cred că un băiat care în urmă cu nici o lună de zile în urmă străbătea țara cu bicicleta, pedalând 820 de kilometri până la Marea Neagră, iar acum să știu că și-a frânt singur firul vieții, zdrobit de caldarâmul dintre acele blocuri din spatele noii arene „Francisc Neuman”?

Am mai scris și în cazul lui Bogdan, nu îmi permit și nici nu aș putea să judec în vreun fel gestul lui, așa cum nu am să fac nici în ceea ce-l privește pe „Muși”. Cu siguranță, și unul și altul au avut frământări interioare care i-au dus spre acest final, cu siguranță depresia, acest adevărat flagel al secolului XXI, i-a învins și tot cu siguranță, ambii au știut și au premeditat ceea ce au și înfăptuit.

Șocul s-a răspândit rapid precum unda unui cutremur de 9 grade pe scara Richter cutremurându-i pe toți cei care i-au cunoscut, fie că erau apropiați (n.m. mai ales pe ei), fie că erau doar cunoștințe sau chiar oameni care până atunci nu le-au auzit numele.

Liga Desavoia a suferit în acest an din toate punctele de vedere. Din luna martie, competiția a fost întreruptă pe motive de pandemie, iar dispariția dintre noi a lui Bogdan și a lui „Muși” a făcut ca sentimentul de tristețe să fie infinit mai mare. Viața va merge înainte, la un moment dat Liga Desavoia își va primi competitorii înapoi, dar doi dintre cei mai competitivi și cei mai agresivi (în sensul bun) nu vor mai fi acolo…

Bogdan Sime și Adrian Mușat au ales zborul, un zbor spre o altă lume, o lume în care probabil amândoi sperau că-și vor găsi liniștea interioară pe care și-au pierdut-o pe această planetă tot mai zbuciumată.

„Muși, de ce? Primul, Bogdan, acum tu… Dumnezeu să vă odihnească pe amândoi”, scria ieri Mircea Melnic, fost fotbalist la UTA și la Gloria Arad, coleg de generație cu ei.

„De ce?” este o întrebare pe care ne-o punem cu toții și chiar dacă adunăm toate datele și le punem cap la cap rămânem mult timp de acum încolo cu aceeași dilemă: „De ce?”

Unul dintre cei mai șocați de gestul lui „Muși” a fost Cristian Lăzău, cel care alături de Cristian Barna este co-organizator al competiției. „Nici nu poți să îți imaginez cât mă poate întrista această veste. Știam că Muși avea anumite probleme, dar parcă e prea mult și tot nu îmi vine să cred. M-a întristat enorm moartea lui Bogdan, acum Adi Mușat a ales aceeași cale, parcă la indigo. Erau doi băieți atât de faini…”, spune Cristi Lăzău.

Un mesaj emoționant a scris pe Facebook Andrei Agud, coleg de echipă cu „Muși” la Simco. „Te-am respectat pentru ambiția ta și îmi pare rău că ai trăit în aceasta lume! Sper să te potrivești acolo unde ești acum! Să te odihnești oriunde ai fi <<tăietorul meu de lemne preferat>>, Adrian Mușat!”, a scris Andrei.

Raul Revilak a postat un mesaj care parcă exprimă o goliciune de sentimente, o descărcare generată de peplexitatea momentului: „Măi frate, da ce-i cu lumea asta?… Deja al doilea într-o lună!”

Aseară m-am întâlnit cu un alt fost coleg al lui Adrian Mușat de la Simco, Andrei Branea. Nu știa ce s-a întâmplat, iar reacția a fost tot una de șoc: „Nu pot să cred. Uite, mi s-a făcut pielea de găină… Incredibil”

Din păcate tot acest incredibil este trist și adevărat, o expresie care mă duce cu gândul la piesa celor de la Metallica, „Sad but true”. Pentru că acum, pentru Bogdan și pentru „Muși”, „Nothing else matters”…

Să vă odihniți în pace amândoi, Bogdan și Adrian…