România e pe penultimul loc din Europa la donarea de organe.  În 2023 au fost 82 de donatori pe tot parcursul anului, iar în 2024 doar 69. Peste 4.000 de oameni sunt pe listele de așteptare pentru un transplant.

Potrivit informațiilor oficiale, rata de refuz pentru donare a crescut în ultimii zece ani, de la 20% la peste 30%. Când vine vorba de județul nostru, Aradul are o rată de refuz pentru donare mai mare decât media națională, ajungând undeva la 35-45% în ultimii ani, conform datelor oferite de Daniela Maria Moț, medic specialist anestezie și terapie intensivă la ATI II și coordonator de transplant la nivelul Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Arad. Donarea de organe nu pare a fi o faptă privită cu ochi buni de arădeni.

În județul Arad, în perioada 2023-2025, cea care a intrat în atenția noastră, numărul donatorilor de organe poate fi numărat pe degetele unei mâini. „Am avut trei donatori de organe. Nu am avut donatori minori. Cei trei donatori au fost adulți, aflați în moarte cerebrală”, ne-a declarat Daniela Moț.

Numărul donatorilor de țesuturi la nivelul județului a fost chiar mai mic decât cel al donatorilor de organe: „numărul donatorilor de țesuturi – cornee, piele, os, tendoane – a fost de la doi pacienți confirmați cu diagnosticul de moarte cerebrală”, a punctat coordonatorul de transplant de la Spitalul Județean.

Donatorii în viață, cei care donează, de exemplu, un rinichi sau fragmente hepatice, a mai punctat Daniela Moț, nu sunt înregistrați la noi în județ. Prelevarea organelor/țesuturilor donate de aceștia se realizează în centrele care efectuează ulterior și transplantul (Aradul nu se numără printre ele – n.r.), așa că numărul acestora nu ne-a fost indicat.

Potrivit lui Guenadiy Vatachki, directorul executiv al Agenției Naționale de Transplant (ANT), care a acordat un interviu în urmă cu două luni celor de la PressOne pe această temă, „donatorii în viață sunt membri ai familiei la care se constată compatibilitatea cu ruda lor atunci când aceasta ajunge pe lista de așteptare și a primit indicație pentru transplant”.

Donatorilor decedați, cei pentru care, în secțiile ATI, s-a constatat moartea cerebrală, li se aplică criteriile de alocare națională odată ce aceștia intră în sistem, conform ghidurilor internaționale de alocare și compatibilității organelor. Lista de așteptare pentru donarea de organe e una, însă, foarte lungă, în timp ce numărul donatorilor este tot mai mic.

Donarea după deces, baza transplanturilor în România

În marea majoritate a cazurilor, România se bazează pe donarea după deces, de la pacienții care intră în moarte cerebrală, iar potrivit directorului executiv al ANT, „avem o problemă în a identifica, a declara și a primi consimțământ pentru acest tip de donatori după deces”, problemă dublată de lipsa unei culturi a donatorilor în cadrul secțiilor ATI și a celor care lucrează acolo, în pofida cursurilor anuale organizate pentru aceștia.

Nu toate spitalele pot iniția procedurile pentru donarea de organe, ci doar cele care au secții ATI mari. La nivelul Spitalului Clinic Județean Arad există, însă, un coordonator de transplant acreditat de Agenția Națională de Transplant (ANT). Acesta este cel care, împreună cu KDP-ul, identifică potențialii donatori, după confirmarea diagnosticului de moarte cerebrală.

„Coordonatorul comunică cu familiile donatorului și colaborează cu echipele naționale de prelevare, asigurând, totodată, respectarea procedurilor legale și etice”, indică Daniela Moț rolul său de coordonator de transplant la Spitalul Clinic Județean Arad.

Cultura donatorilor de organe, educaţie şi religie

Cultura donatorului ține însă și de educația primită, și de religie sau de convingerile mai mult sau mai puțin religioase ale familiei posibilului donator. Cele două componente, dincolo de pregătirea celor de la ATI în acest domeniu complex și sensibil, stau la baza ratei mari de refuz cu care se confruntă Aradul în cazul donării de organe.

Poate ar trebui menționat tot aici și faptul că Aradul se află pe ultimul loc la nivel național la vaccinarea ROR, statistică despre care ați putut citi pe larg AICI
și AICI, și se poziționează tot pe la finalul clasamentului când vine vorba de celelalte vaccinuri recomandate, semn că există aici o puternică reticență medicală, un trend semnificativ de neîncredere în instituțiile medicale, care ar putea avea la bază, dincolo de lipsa de educație medicală, și tradiționalismul și extremismul religios.

Guenadiy Vatachki, directorul executiv al ANT, a amintit faptul că vorbim despre donarea de organe într-o țară creștin-ortodoxă, în care, deși Biserica Ortodoxă Română are o poziție clară pe site-ul său, în care explică faptul că donarea de organe e un gest creștinesc și că sufletul părăsește corpul în momentul în care moare creierul, informațiile venite de la spitalele din țară arată că „preotul le-a spus că, dacă îi donează organele rudei, aceasta nu va ajunge în Rai”.

Coordonatorul din spital, care discută cu familia despre posibila donare de organe sau țesuturi, este cel care întreabă și sugerează chemarea preotului sau a psihologului în astfel de cazuri.

Totuși, Daniela Moț a preferat să sublinieze cazurile de la nivelul Aradului cu impact pozitiv, precizând că au existat situații în care preotul sau psihologul chemat să discute cu familia despre donarea de organe a influențat pozitiv decizia acesteia, punctând faptul că „în general, implicarea preotului sau a psihologului a fost benefică. În unele situații, familiile indecise s-au simțit mai împăcate în urma unei discuții cu preotul, înțelegând că donarea este un gest de mare umanitate și compasiune”.

Numărul unor astfel de cazuri e mic, ținând cont de faptul că numărul donatorilor e unul foarte restrâns la nivel de Arad.

Pașii în donarea de organe pentru transplant

Procedura de transplant în România, conform legislației actuale (Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și reglementările Agenției Naționale de Transplant — ANT), funcționează respectând câteva etape bine delimitate: identificarea și declararea donatorului, prelevarea organelor, selectarea și alocarea acestora, transplantul propriu-zis și monitorizarea post-transplant.

În cazul donatorilor aflați în moarte cerebrală, medicii specialiști din unitățile acreditate trebuie să confirme diagnosticul de moarte cerebrală conform unui protocol strict, urmând ca, după confirmare, să fie contactată familia, care trebuie să-și exprime consimțământul pentru prelevare.

În România, sistemul de consimțământ este unul explicit, nu prezumat, ceea ce înseamnă că familia trebuie să fie de acord cu relevarea organelor. La noi funcționează sistemul de donare „opt-in”, în care cei care vor să fie donatori trebuie să depună o cerere în acest sens. Cele mai multe țări europene au însă un sistem opt-out. Aici, întreaga populație este înscrisă automat în sistem și depun cerere doar cei care nu vor să fie donatori.

Urmează apoi prelevarea organelor, care se face în centre autorizate, la spitale precum Fundeni, Floreasca, Târgu Mureș, Iași, Cluj etc. Organele sunt extrase chirurgical, păstrate în condiții speciale și transportate rapid către centrele de transplant. Se trece apoi la selectarea și alocarea organelor. ANT folosește un sistem informatic național, care alocă organul unuia dintre cei de pe lista de așteptare în funcție de criterii medicale și de compatibilitate (grupa de sânge, urgență medicală, timpul de așteptare). Lista de așteptare este unică la nivelul țării și este gestionată centralizat de ANT.

Ulterior, se face transplantul propriu-zis, în unul din centrele de transplant acreditate, iar pacientul care beneficiază de transplant este monitorizat pe mai departe, pe toată durata vieții, pentru ajustarea tratamentului imunosupresor și pentru prevenirea complicațiilor.

Toate activitățile de transplant (prelevare, conservare, transport, alocare, transplant efectiv) sunt coordonate de Agenția Națională de Transplant (ANT), instituția care gestionează Registrul Național de Transplant.

(Daniela Moţ, coordonator de transplant la nivelul SCJU Arad)

Identificarea donatorilor, la ATI

„Marea majoritate a donatorilor de organe sunt pacienți aflați în moarte clinică, în spitale. Moartea cerebrală înseamnă încetarea tuturor funcțiilor creierului, a trunchiului cerebral, a reflexelor, a respirației spontane și, implicit, a stării de conștiență. În funcție de cauza morții cerebrale, organele pacientului pot fi viabile pentru transplant”, a explicat Daniela Moț.

„Identificarea donatorilor începe, de cele mai multe ori, în Unitatea de Primire Urgențe. Medicii din urgență, împreună cu medicii din secțiile Neurologie și Neurochirurgie, evaluează pacientul și, pe baza investigațiilor de specialitate – teste de confirmare, consulturi interdisciplinare, analize clinice și de laborator – pun diagnosticul de moarte cerebrală. Medicii de terapie intensivă preiau pacientul și îi stabilizează funcțiile vitale – tensiunea arterială, echilibrul fluidelor – pentru a păstra funcțiile organelor ce pot fi prelevate.

Coordonatorul de transplant și KDP-ul vorbește cu familia iar după o discuție clară și empatică despre situația medicală se solicită acordul scris pentru donare. Ulterior, coordonatorul de transplant anunță Agenția Națională de Transplant, iar echipele specializate în prelevare de organe sunt trimise la spital”, a detaliat coordonatorul de transplant de la nivelul Spitalului Județean Arad, Daniela Moț.

În România se efectuează transplanturi de organe solide (rinichi, ficat, inimă, plămân, pancreas) și de țesuturi și celule (cornee, piele, os, măduvă osoasă etc.), iar transplanturile pot fi de la donator viu (în special rinichi sau o parte din ficat) sau de la donatori aflați în moarte cerebrală (organe multiple).

Lungile liste de așteptare pentru un transplant

Listele de așteptare pentru transplant sunt accesibile pe pagina Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT). Așa arată Lista de așteptare ANT 2024.

3.362 de pacienți așteptau la finele anului 2024 un transplant de rinichi, în România existând 4 centre de transplant hepatic. 518 pacienți erau intrați pe această listă în 2024, iar 5 au decedat anul trecut așteptând un donator.

528 de pacienți așteptau un transplant de ficat la finele lui 2024, an în care 50 de pacienți de pe această listă au decedat. 196 de persoane au intrat pe lista de așteptare a unui transplant hepatic anul trecut. 6 centre de transplant hepatic sunt acreditate în România.

66 de persoane așteptau la finele lui 2024 un transplant de cord. 8 au murit în acel an fără a mai ajunge la transplant. 3 centre de transplant de cord fuseseră acreditate în România anul trecut.

6 persoane așteptau în 2024 un transplant de plămâni, o singură persoană se regăsea în 2024 pe lista de așteptare pentru un transplant de pancreas și tot una pentru un transplant de intestin subțire.

33% dintre membrii familiei care puteau opta ca aparținătorii aflați în moarte cerebrală să li se preleveze organe au refuzat această opțiune.

Foto: Freepik

Un donator, opt vieți salvate și „ambulanța neagră”

Organele donate de la o persoană pot salva până la 8 vieți, spun specialiștii, iar țesuturile pot îmbunătăți viața multor altora. În absența donatorilor, media de așteptare pentru un transplant este undeva la 2 ani – 2 ani și jumătate, dar poate ajunge și la 10 ani!

În România, însă, se vorbește foarte puțin despre transplant și chiar mai puțin despre donarea de organe. Tratată în societate ca un subiect tabu, de cele mai multe ori familiile aud pentru prima dată despre această posibilitate doar la decesul apropiaților, fapt care transformă întreaga procedură, deloc simplă, în ceva ocult. În 2025, în absența unor discuții constante despre transplant și donarea de organe, în țara noastră e încă viu mitul „ambulanței negre” care umblă ca să-i omoare pe cei care și-au dat consimțământul pentru donare de organe.

Cele mai frecvente temeri în acest domeniu sunt, potrivit coordonatorului de transplant de la nivelul Spitalului Județean Arad, „cele legate de neîncrederea în sistemul medical: teama că pacientul ar fi putut fi salvat sau că organele ar putea ajunge la cineva nepotrivit. De aceea, comunicarea transparentă, empatia și explicarea pașilor medicali sunt cruciale”.

Familiile donatorilor au și alte temeri, dincolo de cele legate de grija medicală pentru cel care este decis să-și doneze organele atunci când survine moartea cerebrală. „Familiile întreabă cel mai des dacă donarea afectează aspectul fizic al persoanei și dacă vor afla cui au fost transplantate organele. Noi le răspundem că anonimatul este obligatoriu, conform legislației și eticii, dar pot ști că au ajutat efectiv la salvarea mai multor vieți”, a punctat dr. Moț.

În pofida eforturilor medicilor, rata de refuz la nivelul județului Arad s-a situat între 35% și 45% în intervalul de timp menționat (ultimii trei ani). Potrivit Danielei Moț, coordonator de transplant la Spitalul Județean Arad, principalele motive ale refuzului au fost „lipsa de informare, frica de abuzuri medicale sau dorința familiei de a nu prelungi suferința emoțională”.

Refuzurile ar putea avea legătură și cu campaniile de informare pe acest subiect, puține și care ajung greu la populație, dar și cu pregătirea personalului medical pe această temă, care pare o procedură anevoioasă.

Dacă la nivel de țară au fost derulate în ultimul an două campanii – „Cadoul vieții” și „Fearless Donors” – la nivel local s-a organizat un eveniment de tip „masă rotundă”, la care au participat medici, asistenți medicali, reprezentanți ai unor instituții publice, culte religioase și organizații nonguvernamentale. Anual, precizează Daniela Moț, se organizează cursuri pentru medici și asistenți medicali privind identificarea și gestionarea donatorilor aflați în moarte cerebrală.

Populația intră, ca atare, rar în contact cu astfel de subiecte. Mai aproape de populație sunt conspirațiile de pe rețelele sociale, platforme pe care aproape toți cetățenii sunt înrolaţi și activi.

Potrivit șefului Agenției Naționale de Transplant, Guenadiy Vatachki, pentru România, schimbarea sistemului ar fi benefică, chiar dacă e greu de crezut că un sistem opt-out – probabil cel mai eficient pentru cei care au nevoie de un organ nou – ar putea fi aplicat în curând, din cauza convingerilor religioase greșite și a neînțelegerii sistemului.

Oficialul a declarat pentru Pressone că un sistem „prompted consent”, care ar presupune ca înscrierea în registru să fie voluntară, dar în care cetățeanul ar fi întrebat de aceasta mult mai des – la fiecare amendă plătită, la fiecare cerere adresată instituțiilor statului, la orice interacțiune cu autoritățile locale sau centrale – ar putea crește numărul donatorilor. De asemenea, registrul național al donatorului ar trebui transformat în registru online, ca să nu fie nevoie să mergi la notar pentru aceasta.

„Avem nevoie de educație continuă și comunicare onestă”, este de părere și Daniela Moț. Campaniile în școli, biserici și mass-media pot schimba percepțiile. De asemenea, ar fi utilă analizarea, împreună cu toți factorii implicați, a adoptării unui sistem de tip «opt-out», în care fiecare cetățean este considerat donator implicit, dacă nu refuză explicit. Totuși, implementarea ar trebui însoțită de informare amplă și de respectarea libertății de alegere”.

Donarea, salvarea și mângâierea

Câțiva donatori au existat și la nivelul județului Arad, iar faptele lor au rămas întipărite în memoria medicilor și a celor care au auzit poveștile beneficiarilor de transplant. „Mi-au rămas în minte părinți care au venit ei cu propunerea donării de organe, după ce au aflat că unicul copil se află în moarte cerebrală – și-au dorit ca pierderea lui să aducă salvare și mângâiere altor semeni aflați în suferință”, ne-a povestit Daniela Moț.

„M-am întâlnit cu oameni care trăiesc azi datorită transplantului de organe provenite de la pacienți aflați în moarte cerebrală – astăzi sunt părinți și spun că nu există zi în care să nu mulțumească lui Dumnezeu și familiei care a spus DA pentru viața lor!”, a mai precizat medicul.

La nivelul țării, la o populație de aproape 19.000.000, în anul 2024 au fost prelevate organe de la 69 de donatori.

Citeşte şi:

Prima prelevare de organe și țesuturi din acest an, de la Arad, efectuată cu succes la SCJU Arad