„Odată cu intrarea la liceu, în anul 1969, am început handbalul. Şi de atunci până acum nu am făcut altceva. Am grupe de juniori, profesez la clubul sportiv şcolar, unde sunt profesor. Am jucat la juniori la Școala Sportivă de Elevi Botoşani „Mihai Eminescu” şi de acolo după ce am terminat liceul în 1973 am ajuns la Universitatea Suceava. Am jucat patru ani în Divizia B, făcând Facultatea de Educaţie Fizică. În anul 1977 am fost convocat la echipa naţională şi în acelaşi timp am fost solicitat de Arad, să vin la echipa de Divizia A. Am jucat la Arad 14 ani în prima ligă, la Gloria, Constructorul, Strungul. În 1990 am devenit profesor titular la Clubul Sportiv Arad. De atunci am predat la toate nivelurile, atât la fete, cât şi la băieţi. Tot din 1990 până în 2003 am fost antrenorul echipei de handbal Divizia A a Aradului. Am fost în domeniul handbalului 50 de ani, 22 de ani ca jucător şi restul ca antrenor”.

„Cei mai frumoşi ani au fost cei de la Gloria unde a fost un colectiv extraordinar, dar și în celelalte locuri a fost bine. Ca antrenor a fost la FZ Tricolor. Am scos de-a lungul timpului 14 profesoare dintre jucătoare. Ce este rău că dintre ele doar trei profesează, fosta internaţională Adriana Inoan, care a fost o jucătoare de excepţie a Aradului și pe care am avut-o jucătoare 12 ani. Ea este antrenoare la LPS, dar are şi un club privat. Mai este profesoara Mariana Cosma, care activează la Școala Gimnazială „Regina Maria” şi Ramona Tecar, la LPS. Dar pot să spun că la ora actuală în Arad handbalul este aproape mort. A început să moară din anul 2005. Motivul a fost partea finaciară, lucru dureros în Arad, forurile locale nu s-au implicat niciodată în handbal, ceea ce s-a făcut s-a făcut datorită antrenorilor şi a prietenilor şi a celor care le-au mai plăcut handbalul. Nu s-a implicat nici Direcţia Judeţeană Pentru Tinert şi Sport. De asta a şi dispărut. Noi la catedra CSȘ Gloria am fost la un moment dat şapte antrenori, în 1990, când am venit eu, iar apoi, în ultimii ani doar doi, eu și regretatul meu coleg și prieten Ștefan Deacu”.

Primul antrenor i-a fost Gheorghe Băltuţă, apoi avea să lucreze cu titanii handbalului românesc – Gheorghe Goran (campion mondial), Cornel Oţelea (de 4 ori campion mondial), Oprea Vlase (triplu campion mondial), Eugen Trofin ori Cezar Nica.

„Am dorinţa de a apuca zilele când handbalul arădean o să revină unde a fost cândva”, obișnuia să afirme prof. Titi Ionescu, însă dorința sa a rămas neîmplinită și rămâne de datoria celor care îi calcă pe urme să ridice handbalul de pe Mureș acolo unde era pe vremea lui Deacu, Mironiuc, Buruc sau Titi Ionescu…

Dumnezeu să-l ierte și odihnească!