Da, pomenind de taraf și orchestră simfonică, vorbim de realități paralele care strâns interacționează, ca să folosesc, din nou și încă o dată, o sintagmă din trecutul meu de student.

Ideea este simplă: vremea ploioasă și furtunoasă din săptămâna care a trecut a scos din nou la iveală lipsa totală de administrație pe bune în Arad, în paralel cu eforturile lui Ilie Bolojan de a propune o nouă partitură orchestrei care e în formare, cu el în frunte ca dirijor.

Să le luăm pe rând: săptămâna a început, fără să realizăm, cu plângerea locuitorilor din blocurile de pe strada Tarafului, o problemă veche a administrației arădene. Au fost ascultați și cu asta, basta. Cităm din articolul nostru de marți: „Traiul în condiții dificile, în apartamentele sociale de proastă calitate, din blocurile de pe Tarafului, a fost un subiect intens dezbătut la ședința Consiliului Local Municipal de luni, 7 iulie, deși nu au fost identificate măsuri clare care să fie luate într-un viitor cât mai apropiat.”

Numai că, peste câteva zile, cum era, de altfel, de așteptat, o ploaie mai zdravănă a arătat exact despre ce este vorba. Respectivele blocuri, aflate la marginea Aradului și a interesului administrativ, au devenit, simplu și firesc, băi și WC-uri în toată regula pentru locuitori. Chiar dacă ai văzut multe la viața ta, nu te-ai aștepta ca niște oameni să locuiască, în Aradul zilelor noastre, în aceste condiții de-a dreptul mizerabile.

Desigur, nu e vorba de elita Aradului. Cea care stă în case – zic „case”, nu „casă”, știu ce zic – proiectate cu grijă, amenajate cu tot tacâmul, ideea că ar putea ploua și în casele lor fiind exclusă.

Oricum, acum o săptămână, administrația arădeană, în frunte cu Bibi, cel observat de Ghiță, avea cu totul alte treburi. Arșița de dinainte, urmată de ploaie și vânt, a pus efectiv pe jar orașul și împrejurimile, pompierii abia reușeau să ajungă peste tot, era vorba de zeci de hectare care ardeau în județ, noroc că la Open Bulevard nu s-a întâmplat nimic dramatic: chioșcurile și corturile au rezistat, arădenii fiind încântați să stea pe ambalaje pe marginea drumului.

Este drept, câțiva copaci au căzut, unul a făcut praf o mașină tocmai parcată, dar astfel de incidente se întâmplă peste tot, numai Dumnezeu cu mila.

Numai că, tot aici, în Special, adică, apare un articol despre copacii uscați din fața Libelulei. Mai mult chiar, după ce se conștientizează că acei copaci au fost otrăviți cu bună știință, apar și reacțiile. Bibi vorbește de datul în judecată, poliția se sesizează. Normal, cu atâta rămânem, cu atât mai mult cu cât întrebarea „Cine are interes să otrăvească copacii din Arad?” are un răspuns deschis și previzibil. Vă las să răspundeți dumneavoastră, stimații mei cititori, mult mai simfonici decât ai lor. Eventual, dacă sunteți de părere că merită, puteți răspunde și în comentarii.

Și nu vă faceți probleme, stimații noștri, avem loc destul, chiar dacă mai arde, mai fumegă pe ici-colo și, din când în când, avem loc de gunoaie. Mai mult decât atât, mai aducem și din alte părți, așa cum ați putut afla săptămâna trecută tot din Special. Acum câțiva ani aduceam din Satu Mare, anul acesta îi vom ajuta pe timișoreni. Asta este, suntem solidari cu toți cei îngropați în gunoaie.

Ei, și în timp ce taraful administrativ arădean, condus de Ghiță Falcă, cânta de mama focului prin primașii Bibarț și Cionca, desigur, la București se întâmplau lucruri nemaipomenite.

Bolojan a anunțat al doilea pachet de măsuri și se pregătește să-l anunțe și pe cel de-al treilea. Iar în acestea deja e vorba de pensii speciale, consilii de administrație ale societăților subordonate și alte cele – vedeți ce se întâmplă chiar acum la CTP – care ating muzicanții din fruntea treburilor, nu doar cetățenii de rând din orchestră, ca mine sau dumneavoastră.

Și ca toate să fie în clar, la sfârșitul săptămânii, la Congresul PNL, a fost ales – de Bolojan, zic – președinte pe bune, nu doar intermediar, așa. Ca să se știe cine dirijează.

Bineînțeles, ai noștri lăutari s-au dus și ei, s-au fotografiat cu Bolojan, arătându-se încântați de noul dirijor. Numai că treaba e mult mai complicată și mai nasoală. Nu cred că, în sinea lor, ai noștri ca bradul nu își dau seama că Ilie Bolojan este cel care ar putea termina cu scârțâielile lăutărești din Arad și de aiurea. Că tocmai despre asta este vorba: transformarea administrației într-o orchestră care cântă pentru cei care vor muzică pe bune, nu doar de petrecere și manele.

De altfel, treaba cu Aradul la centru e foarte clară – în ciuda fotografiilor cu Bolo – arădenii au rămas pe lângă. Falcă, cel care nu demult se vedea prim-ministru, a primit un post de mâna a doua, un fel de responsabil cu partidul în vestul țării. Vorba vine „responsabil” – în fond, tocmai asta este problema: iresponsabilitatea crasă de până acum a clasei politice.

Exemplul eclatant și arhicunoscut de la noi este tocmai cel care, de peste două decenii, taie și spânzură pe aici. Iar prin Bibi, mai mult taie – așa cum tot din Special puteți afla despre malul Mureșului și alte locuri unde firezul arădean este decisiv.

Și nu este vorba doar de Arad, chiar dacă pe noi asta ne doare cel mai tare. Ajunge să te uiți la Bolojan strângând mizeriile lăsate de colegii de la congres după ei. Asta e pericolul cel mare pentru ei și speranța pentru noi: că Bolo nu se joacă, trece la curățenia cea mare.