Și George nu mai vine… Apusul unui campion

    de Lucian Dănilă | 14 octombrie 2020, 1:30 PM | Sport

    0

    Pe George Țucudean l-am văzut jucând fotbal când era copil. Pe atunci era copilul lui Marius Țucudean, cel care mi-a rămas întipărit pe retină pentru acel voleu senzațional care a făcut inutil zborul lui Prunea în acea victorie cu Dinamo din toamna lui ’93.

    George avea de mic alergătura și umbletul lui taică-su. Dar tot de pe atunci avea un vis, iar visul său era ca atunci când se va face mare să nu mai fie cunoscut ca „fiul lui Marius Țucudean”. L-am văzut apoi adolescent într-un Gloria Arad – Unirea Sânnicolau Mare 1-1, meci în care juca alături de colegii săi de generație, Purece, Chindriș sau Mitruț Copil. După puțin timp aveau să fie aduși toți aceștia la UTA, într-o nouă tentativă de a scăpa clubul legendar al Aradului de la dezastru. Și parcă văd și acum debutul lui George, sub comanda lui Ionuț Popa, într-o victorie cu Minerul Lupeni cu 2-1, meci în care „fiul lui Marius Țucudean” a reușit „dubla”.

    Nu au fost singurele lui goluri pentru Bătrâna Doamnă și după câteva meciuri foarte bune a atrs atenția lui Andone, care pe atunci antrena pe Dinamo. A plecat la București, dar nu i-a plăcut și a fugit acasă după doar trei zile în vestiarul „câinilor”. El a făcut mereu doar ceea ce i-a plăcut și a stat doar unde s-a simțit bine. Nu a rămas la Dinamo, dar era doar o chestiune de timp întoarcerea lui în „Groapă”. S-a întors la Arad unde a continuat să marcheze goluri. Și a plecat iar la Dinamo, acolo unde de data asta avea să și rămână…

    S-a adaptat repede și, în tricoul „câinilor” a avut șansa de a-l avea adversar pe marele Messi într-un amical cu Barcelona. Rednic l-a dus apoi la Standard, în Belgia, a ajuns apoi la Charlton, dar lui îi plăcea acasă. S-a întors la Steaua și avea să devină pentru prima dată campion. A plecat destul de repede de acolo și după două experiențe mai nereușite, la ASA și Pandurii, George și-a luat o pauză. Când toată lumea se întreba unde va merge, dacă va mai merge undeva, „fiul lui Marius Țucudean” a semnat cu Viitorul, ajungând pe mâna lui Hagi. A fost o mutare „win-win”. Golurile sale i-au dus lui Hagi titlul de campion și după doar cinci luni îl ceda pe George CFR-ului în schimbul a un milion de euro!

    Aici, la CFR, George a atins apogeul. De două ori golgeter al României, de trei ori campion și de zece ori în echipa națională a României, acolo unde a marcat trei goluri: cu Israel, Danemarca și Muntenegru. Nu pot uita nici acum acea atingere fină de la lobul contra Israelului sau acel gol marcat pe final de meci Danemarcei. Văzându-l în tricoul galben al naționalei mi-l aduceam aminte pe Coraș. Un fizic impresionant, felul în care alerga dar și acele loburi pe care le reușea și „Dulapul” în anii ’80, toate mă făceau să cred că Aradul are din nou un jucător important la echipa națională.

    Dar avea să vină acea veste bulversantă, aceeași care o auzeam și în 1994 și era legată de același nume: Țucudean are probleme cu inima. În urmă cu 26 de ani, Marius renunța la fotbal tocmai când era în apogeul carierei. Acum, după patru titluri de campion, după două titluri de golgeter, după golurile în echipa națională, George trecea prin cea mai complicată perioadă din viață. După o intervenție chirurgicală pe inimă la Viena, avea să revină în echipa CFR-ului și să marcheze acel gol celebru din finalul meciului de la Glasgow, cu Celtic, printr-un nou lob senzațional. Comentatorul urla cât îl țineau puterile: „Țucudeaaaaaaaaaan!”, iar George alerga în lacrimi spre colțul terenului, cu toată echipa sărind pe el de bucurie.

    Avea să fie ultimul mare moment din cariera lui. Cariera lui avea să fie ca o zi de toamnă, o zi în care soarele apune repede. La doar 29 de ani, George Țucudean spune stop activității fotbalistice, una încărcată de trofee. Inima nu l-a mai lăsat să continue, la fel ca acum 26 de ani pe tatăl lui.

    Între timp s-a întâmplat ceva: visul lui George s-a împlinit. Marius Țucudean a devenit între timp, „tatăl lui George Țucudean”… Fiul și-a depășit tatăl.

    „Am luat decizia să mă retrag, pentru că nu se știe niciodată. Pentru binele meu, cel mai bine a fost să mă opresc”, declara George în aceste zile. O decizie tristă, dar după tot ce s-a întâmplat în viața lui, una previzibilă în ultimele luni. Apusul unui campion…

    Mi-l imaginam pe George cum se va retrage din fotbal îmbrăcând tricoul roș-alb al echipei care l-a lansat: UTA. Se vorbea în această vară de o revenire în curtea Bătrânei Doamne, iar alții îl dădeau la Dinamo.

    Țucudean și-a pus ghetele în cui, iar de azi înainte se va ocupa de afaceri, de familie și de creșterea celor doi copii ai săi: Maximilian și Marc.

    Noi, fanii, nu mai putem spune decât ceea ce a spus poetul: „și George nu mai vine…”

    Felicitări, George Țucudean, pentru tot ceea ce ai realizat! Puteai rămâne liniștit fiul lui Marius Țucudean, dar tu ai ales să fii George Țucudean…

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    1 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.