Să recitim „Glossă”, cu gândul la cei 170 de ani care s-au scurs de la nașterea lui Eminescu

    de Raluca Medeleanu | 15 ianuarie 2020, 8:47 AM | Cultură | Topic special

    0

    Sculptură cu chipul lui Eminescu la Onești

    Mihai Eminescu s-a născut pe data de 15 ianuarie 1850, fiind astăzi declarat poetul național al României. Despre marele poet, George Călinescu spunea că „ este cel mai tradițional poet, absorbind toate elementele și cele mai mărunte ale literaturii antecedente.”, iar Nicolea Iorga spunea: „Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită”.

    Din 2011, ziua de naștere a lui Eminescu este celebrată în România drept „Ziua culturii naționale”.

    Cu gândul la bogăția literară pe care a lăsat-o moștenire, vă invităm să recitiți, dragi cititori, poezia „Glossă” de Mihai Eminescu, publicată în anul 1883, în primul său volum de poezii.

    Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi și nouă toate;
    Ce e rău și ce e bine
    Tu te-ntreabă și socoate;
    Nu spera și nu ai teamă,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamnă, de te cheamă,
    Tu rămâi la toate rece.

    Multe trec pe dinainte,
    În auz ne sună multe,
    Cine ține toate minte
    Și ar sta să le asculte?…
    Tu așează-te deoparte,
    Regăsindu-te pe tine,
    Când cu zgomote deșarte
    Vreme trece, vreme vine.

    Nici încline a ei limbă
    Recea cumpăn-a gândirii
    Înspre clipa ce se schimbă
    Pentru masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naște
    Și o clipă ține poate;
    Pentru cine o cunoaște
    Toate-s vechi și nouă toate.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui
    Joace unul și pe patru
    Totuși tu ghici-vei chipu-i,
    Și de plânge, de se ceartă,
    Tu în colț petreci în tine
    Și-nțelegi din a lor artă
    Ce e rău și ce e bine.

    Viitorul și trecutul
    Sunt a filei două fețe,
    Vede-n capăt începutul
    Cine știe să le-nvețe;
    Tot ce-a fost ori o să fie
    În prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zădărnicie
    Te întreabă și socoate.

    Căci acelorași mijloace
    Se supun câte există,
    Și de mii de ani încoace
    Lumea-i veselă și tristă;
    Alte măști, aceeași piesă,
    Alte guri, aceeași gamă,
    Amăgit atât de-adese
    Nu spera și nu ai teamă.

    Nu spera când vezi mișeii
    La izbândă făcând punte,
    Te-or întrece nătărăii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teamă n-ai, căta-vor iarăși
    Între dânșii să se plece,
    Nu te prinde lor tovarăș
    Ce e val, ca valul trece.

    Cu un cântec de sirenă,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca să schimbe-actorii-n scenă,
    Te momește în vârteje;
    Tu pe-alături te strecoară,
    Nu băga nici chiar de seamă,
    Din cărarea ta afară
    De te-ndeamnă, de te cheamă.

    De te-ating, să feri în laturi,
    De hulesc, să taci din gură;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Dacă știi a lor măsură;
    Zică toți ce vor să zică,
    Treacă-n lume cine-o trece;
    Ca să nu-ndrăgești nimică,
    Tu rămâi la toate rece.

    Tu rămâi la toate rece,
    De te-ndeamnă, de te cheamă;
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera și nu ai teamă;
    Te întreabă și socoate
    Ce e rău și ce e bine;
    Toate-s vechi și nouă toate:
    Vreme trece,vreme vine.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    3 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.