S-a sinucis, la 74 de ani, din prea multă iubire. Astăzi se împlinesc 14 ani de la cea mai mare tragedie a culturii române
Mesajul sinucigașei: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”.
Astăzi se împlinesc 14 ani de când, pe data de 25 mai 2002 marele poet de origine arădean Ștefan Augustin Doinaș a murit pe masa de operație de la spitalul Fundeni, în urma unui infract, la vârsta de 80 de ani. A fost o veste tristă pentru cultura română, dar ceea ce a urmat a transformat moartea poetului în una din cele mai triste drame prin care a trecut societatea românească. La numai câteva ore de la moartea poetului pe masa de operație, soția acestuia, celebra balerină Irinel Liciu s-a sinucis cu ajutorul unui pumn de pastile, nemaiputând trăi fără de cel care îi însoțise viața mai bine de 42 de ani.
Toată presa vremii a relatat nefericitul caz iar biletul pe care Irinel Liciu l-a scris înainte să moară a devenit celebru. Fosta prim balerină a scris simplu și profund, pe o foaie de hârtie, înainte să-și ia viața: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”.
Povestea de dragoste a celor doi a fost relatată și întoarsă pe toate fețele de jurnaliștii care au căutat să înțeleagă gestul femeii. Cei doi s-au îndrăgostit la prima vedere atunci când s-au întâlnit, în anii 50, în casa unui prieten comun. A urmat o poveste de dragoste care pare desprinsă din filme. În anul 1957 Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat
Mai multe aici: Blasting News
Comentariile portalului
D-le Notaros, sper sa aveti decenta sa publicati acest drept la replica: Resping cu desavarsire afirmatia ca eu as avea treaba sa fac campanie cuiva, doar imi prezint opiniile asa (...)
dl Notaros...nu vreau sa comentez nimic din ceea ce scrieti. V am cunoscut si inainte de revolutie si chiar sunt lamurit. Sunteti echidistant precum postul prim al tarii Digi. (...)
Nu este dovedit, nu forțați nota, ar trebui să știți cum mergeau treburile atunci. Nu puteai pleca din țară în occident, chiar dacă erai olimpic, dacă nu (...)