Totul a pornit de la o ofertă pentru reabilitarea unei fațade din centrul Aradului, într-o clădire istorică. Costul propus: peste 350.000 de euro, o sumă considerabilă pentru o intervenție care, la prima vedere, nu părea de o asemenea anvergură.

Documentele prezentate proprietarilor ridicau însă mai multe întrebări. Devizul era ambiguu, unele lucrări erau trecute vag, iar valorile păreau disproporționate în raport cu ceea ce urma efectiv să se execute. În plus, numele firmei care ar fi urmat să facă lucrarea nu apărea nicăieri în pseudodevizul transmis asociației – o absență greu de justificat într-un contract de asemenea valoare.

Am verificat societatea din spatele ofertei și am încercat să înțelegem de ce lipsește din documente. Aici am găsit prima discrepanță, iar urmărind firul acestor neconcordanțe, am ajuns rapid la ceva mult mai amplu decât o simplă ofertă confuză: o structură opacă, formată din zeci de firme care împart același administrator, aceeași adresă de sediu și același tipar de funcționare.

O rețea care, privită în ansamblu, ridică întrebări serioase despre modul în care sunt atribuite lucrările, despre traseul banilor și despre lipsa de transparență în spatele unor proiecte ce vizează chiar patrimoniul orașului.

Un brand fără firmă, dar cu milioane în spate

În ofertele trimise asociațiilor de proprietari, în prezentări, și pe site-ul dedicat lucrărilor apare constant numele RMI Group – un „brand” care sugerează experiență, stabilitate și specializare în restaurarea patrimoniului. În realitate, însă, RMI Group nu există ca firmă înregistrată în România; este doar o etichetă folosită în mod publicitar, fără personalitate juridică, dar cu vizibilitate maximă. Ceva apropiat.., există un SC RMI AR SRL.

Cercetând cine se află în spatele acestui nume, am ajuns la un anumit Cornel Filimon, administrator care controlează – direct sau prin intermediari – peste 25 de SRL-uri, toate declarate la aceeași adresă de sediu social. În ultimele luni, sub aceeași umbrelă, au apărut și societăți nou-înființate în Ruse, Bulgaria, extinzând rețeaua dincolo de graniță, dar păstrând același tipar de funcționare.

Tiparul „brand umbrelă + firme satelit”

Ceea ce am descoperit seamănă cu un tipar economic bine calculat:
– un „brand umbrelă” promovat agresiv în mediul online, fără să fie entitate juridică;
– o rețea de firme satelit care semnează contractele, încasează plățile și par a dispărea după scurt timp;
– aceeași adresă, aceiași administratori, dar acționari și denumiri schimbate periodic.

 Astfel de structuri pot fi legale în aparență, dar sunt profund opace: permit împărțirea activității, mutarea profiturilor între firme și, în unele cazuri, optimizări fiscale agresive.

 Sediul „multiplicat”: zeci de firme într-un… subsol

Toate aceste societăți au o adresă comună:
Bulevardul Revoluției 76, ap. 1A, chiar în centrul Aradului. La subsol.

RMI AR S.R.L., RMI UNUL AR S.R.L., RMI DOI AR S.R.L., RMI UNUL TM S.R.L., RMI DOI TM S.R.L., ACTUAL BAU S.R.L., FTC ACTUALBAU S.R.L., REHA ACTUALBAU S.R.L., BEST ACTUALBAU S.R.L., CONSTRUCT ARAD UNU S.R.L., CONSTRUCT ARAD DOI S.R.L., CONSTRUCT ARAD TREI S.R.L., CONSTRUCT ARAD PATRU S.R.L., CONSTRUCT ARAD CINCI S.R.L., CONSTRUCT ARAD ȘASE S.R.L., RESTAURĂRI MONUMENTE ISTORICE S.R.L., RESTAURĂRI MONUMENTE ISTORICE UNU S.R.L., RESTAURĂRI MONUMENTE ISTORICE DOI S.R.L., RESTAURĂRI MONUMENTE ISTORICE TREI S.R.L., RESTAURĂRI MONUMENTE ISTORICE PATRU S.R.L., RESTAURĂRI MONUMENTE ISTORICE CINCI S.R.L., RESTAURĂRI MONUMENTE ISTORICE ȘASE S.R.L., ABGBAU S.R.L., FLM HOLDING S.R.L. și FILIMON INVESTMENTS S.R.L.

 Noi am identificat cel puțin 38.

Surpriza vine la fața locului: în subsol se află doar un magazin de ștampile, nicidecum sedii de firme de construcții și restaurare a patrimoniului.

Niciun afiș, nicio siglă, nicio urmă de „grup”. Doar o adresă folosită, la Registrul Comerțului și, probabil, ANAF, ca placă turnantă pentru o rețea întreagă de societăți. Până nu demult, exista o altă adresă, închiriată în Palatul Cenad… dar asta e altă poveste – poate la fel de interesantă (ca și continuare a acestui articol).

Firme gemene: aceeași structură, alt nume

Toate firmele controlate de Cornel Filimon  au aproape aceeași „arhitectură” pe hârtie. Se schimbă doar elementele de suprafață: un număr în denumire, un acționar adăugat temporar, un administrator înlocuit din acte. În esență, însă, structura rămâne identică, iar modul de funcționare este replicat de la o societate la alta.

O parte dintre aceste firme figurează în Registrul Comerțului ca active, altele sunt în dizolvare, în lichidare sau cu activitatea suspendată. Stările lor legale sunt diferite, dar există două constante clare: aceeași adresă de sediu și același nucleu de persoane implicate în administrare și acționariat. Privite separat, aceste detalii pot părea simple coincidențe. Privite împreună, conturează o rețea de societăți care funcționează după un model repetitiv și greu de ignorat.

Rămâne întrebarea esențială: cum poate o astfel de încrengătură să treacă neobservată de autorități? Și, mai ales, cum poate un singur administrator să coordoneze legal peste douăzeci de firme care semnează contracte de milioane în Arad și Timișoara, toate operate, în acte, din același punct de lucru?

În orice stat cu mecanisme fiscale solide, o asemenea densitate de firme la o singură adresă, controlate de același grup restrâns de persoane, ar fi reprezentat cel puțin un semnal de risc și ar fi declanșat un minim de verificări. Nu știm dacă nu s-au făcut…

Matematica din umbra rețelei de firme

Analizând documentele financiare depuse de mai multe dintre firmele din rețea, am observat un tipar care ridică semne serioase de întrebare. Profiturile raportate sunt foarte mici (cu o singură excepție) sau chiar inexistente, deși firmele figurează ca având contracte consistente. În schimb, valoarea creanțelor – adică a banilor pe care societățile declară că ar trebui să îi încaseze – crește în fiecare an și ajunge uneori să depășească cu mult profitul declarat.

Cu alte cuvinte, în acte pare că aceste firme au de primit sume importante, dar nu este deloc clar de la cine provin aceste datorii sau dacă banii intră efectiv în conturile lor. În lipsa unor informații transparente, apare întrebarea firească: sunt bani reali sau doar sume trecute contabil, care se plimbă între firme?

Un astfel de dezechilibru – profit aproape zero, creanțe foarte mari – poate avea mai multe explicații. Una dintre ele este existența tranzacțiilor interne între societăți din aceeași rețea, operațiuni în care banii nu circulă în realitate, ci doar „pe hârtie”. Alteori, creanțele pot reprezenta lucrări neîncasate sau contracte fictive, folosite pentru a justifica mișcarea unor sume între firme controlate de aceleași persoane, inclusiv între România și firme înregistrate în afara țării.

Deși aceste mecanisme nu sunt, în sine, ilegale, ele pot fi folosite pentru a amâna plata impozitelor, pentru a ascunde pierderi reale sau pentru a crea aparența unei activități economice intensive, fără profit concret. Iar într-o rețea complexă, unde firmele apar și dispar frecvent, astfel de practici devin greu de urmărit și, uneori, aproape imposibil de verificat fără un control fiscal aprofundat.

Un expert consultat de redacție explică: „Este un model întâlnit des — firmele își schimbă denumirea sau administratorii pentru a evita controalele și istoricul fiscal. În spate rămâne aceeași echipă, aceleași resurse și același brand neînregistrat, care conferă aparența de continuitate.”

Extinderea în Bulgaria

Potrivit datelor verificate de noi, Cornel Filimon a început recent să înființeze firme și în Bulgaria, mai exact în orașul Ruse, la doar câțiva kilometri de graniță. Motivul ar putea fi diferența de impozitare, mult mai avantajoasă față de România. În practică, o astfel de mișcare ar putea permite transferul profiturilor din contractele românești către societăți bulgărești controlate de aceleași persoane, reducând astfel taxele datorate statului român.

A se citi și:

Palatul Bohuș, una dintre cele mai emblematice clădiri ale Aradului, trece la reabilitat 

Palatul Cenad trece, în sfârșit, la reabilitat 

Fațadele istorice și transparența

În centrul municipiului, RMI Group a fost prezentă pe mai multe șantiere de clădiri istorice, unele cu valoare de patrimoniu, monumente istorice. Iar asta se poate vedea în cele două linkuri de mai sus, dar fotografiile pot fi regăsite pe site-ul de prezentare al RMI Group.

Pentru aceste lucrări, legislația impune autorizări speciale, avize de la Ministerul Culturii și personal calificat în restaurare. Cu toate acestea, în ofertele publice nu există mențiuni clare privind aceste autorizații (solicitate de altfel de către asociațiile de locatari).

Ce spune administratorul Filimon

Necunoscutul, pentru Arad, Cornel Filimon, este un tip născut într-o localitate din Bistrița, iar acum ar avea domiciliu în comuna Târnova.

Contactat de Special Arad, dar fără să îi spunem motivul exact al „chestionarului” nostru cu câteva întrebări, acesta ne-a răspuns:

-Aveți firma RMI Group (asta e greșeala noastră, intenționată.. npta red.)?

-Da.

-De când lucrați în Arad?

-Avem deja 3 ani de zile? Lucrăm pe Arad și Timișoara. Pe Timișoara avem mai multe lucrări. Noi ne-am repatriat din Austria. Acolo ne-am ocupat cu reabilitări, când am locuit în Austria. Venind de acolo, am căutat să vedem cine administrează clădirile astea, cine are nevoie de reabilitări, am făcut oferte în mai multe părți.

-Dar în Austria nu se câștigă mai bine din asemenea gen de lucrări?

-… Noi ne-am întors, vrem să punem mai bine în operă ce am învățat acolo. Sunt foarte puține firme care fac restaurările ca la carte.

-În RMI Group câte firme sunt? E un Holding?

-Sunt mai multe firme.

-Câți angajați aveți?

-Pe tot grupul de firme avem vreo 35.

-Sediul unde îl aveți?

-Sediul…….. (am vrut să scoatem în evidență pauza făcută la telefon – nota red.)… îl avem pe centru , vizavi de Primărie.

Nu ne-a spus nici nouă unde e sediul, dar acesta nu este amintit nici măcar pe site-ul oficial al „umbrelei”:

***

Cazul acesta nu este doar o poveste despre fațade istorice sau despre câteva lucrări de reabilitare. Este povestea unei rețele care s-a extins aproape invizibil, multiplicând firme pe aceeași adresă – cam cum se multiplicau banii la CARITAS, schimbând periodic nume, administratorii și acționarii, dar păstrând același mod de funcționare. Cu toate aceste schimbări de suprafață, aceiași oameni ajung să semneze contracte de sute de mii de euro în Arad și Timișoara.

Situația devine cu atât mai problematică într-un oraș în care locatarii sunt amenințați cu impozite majorate cu 500% dacă nu își reabilitează clădirile. Oamenii sunt împinși să accepte costuri uriașe, iar în lipsa alternativelor clare, ajung în fața unor ofertanți care se prezintă sub un „brand” fără existență juridică și prin firme care se regrupează constant.

În acest context, întrebările sunt firești: De ce nu sunt verificate aceste concentrații uriașe de firme la aceeași adresă? Cum ajung unele (nu toate!) societăți cu statut incert să fie implicate în lucrări importante pentru clădirile istorice ale orașului? Și cine răspunde, de fapt, pentru calitatea lucrărilor și pentru modul în care sunt folosiți banii asociațiilor de proprietari?

Este important de subliniat că această investigație nu analizează calitatea lucrărilor realizate pe șantierele din Arad și Timișoara, de firma sau firmele lui Cornel Filimon. Nici dacă sunt puțini 35 (așa susține administratorul) de angajați pentru atât de multe societăți. Nu acesta a fost obiectivul. Am urmărit exclusiv structura juridică, fiscală și funcțională a rețelei de firme care operează sub același nume-umbrelă, precum și gradul de transparență cu care acestea se prezintă în fața proprietarilor.

Interesul public al subiectului este evident: vorbim despre sume mari suportate de locatari, despre clădiri istorice care definesc imaginea orașului, despre firme greu de verificat și despre un brand fără existență juridică, folosit în atribuirea unor lucrări majore. Într-un context în care proprietarii sunt presați cu impozite mărite radical – cu 500 la sută -, modul în care sunt selectați executanții și cât de clară este structura lor devine o chestiune care privește întreaga comunitate.

Aceste lucrări, plătite de cetățeni, merită transparență. Merită explicații clare și o verificare reală, nu una formală. Merită să știm cine sunt cei implicați, cum funcționează această rețea și pentru cine se lucrează, în realitate, atunci când vorbim despre reabilitarea fațadelor unui oraș întreg.

Așadar, așteptăm autoritățile să ne răspundă. Dacă doresc…

Și o ultimă întrebare pe care probabil v-o adresați: lipsesc personaje din investigație? Sigur că lipsesc, dar toate la timpul lor.