De la contrabandă la contrabandă. De la un Audi A6 și o Dacia Logan, în 2011, la un Ferrari, în 2021 (n.r. momentul în care IGPR a decis că situația de la Arad a scăpat de sub control, efectuând 157 de percheziții, considerându-l pe Cosmin Mladin liderul rețelei de contrabandă cu țigări din vestul țării).

Cosmin Mladin a fost în mâna procurorilor și a polițiștilor în 2011 și, totuși, a scăpat. În următorii 15 ani a crescut sub ochii protectori ai unor polițiști și în indiferența altora.

În 2011, pe site-ul Juridice.ro era publicat un comunicat de presă al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, încă accesibil online AICI. Documentul anunța trimiterea în judecată a mai multor persoane din Arad, acuzate că s-au asociat pentru comiterea de infracțiuni precum contrabandă, spălare de bani și evaziune fiscală.

Printre numele menționate apărea și cel al lui Cosmin Mladin, în vârstă de 25 de ani la acea vreme — un nume care, în contextul evoluțiilor din Arad din ultimii ani privind contrabanda cu țigări, capătă o semnificație aparte. Chiar majoră.

Acuzațiile din 2011

În 2011, Mladin a fost trimis în judecată pentru asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, contrabandă în formă continuată, deținere în afara antrepozitului fiscal și comercializare de produse accizabile nemarcate sau marcate necorespunzător, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani în formă continuată.

Potrivit dosarului 4927/108/2011, Mladin nu era indicat drept lider sau organizator principal. Rolul atribuit lui era cel de furnizor de țigări de contrabandă pentru o asociere distinctă, coordonată de Ioan Anca Adriana (fostă Oros).

Conform dosarului consultat de Special Arad, începând cu septembrie 2010, Mladin ar fi furnizat țigări provenite din Serbia sau din zona duty-free către Ioan Anca. Din perioada martie–mai 2011, cantitățile ar fi crescut semnificativ, ajungând la aproximativ 5.500 de pachete pe săptămână.

Predările aveau loc direct, în special la fosta fabrică de zahăr din Arad. Baxurile erau transbordate din autoturismele lui Mladin — un Audi A6 sau o Dacia Logan — în mașinile cumpărătorilor. De fiecare dată, Mladin venea cu autoturismul încărcat cu țigări.

Procurorii au susținut că acesta „sprijinea” constant asocierea coordonată de Ioan Anca prin furnizarea de marfă.

În mod notabil, Mladin nu participa la transporturile către destinațiile finale — Deva sau Craiova — nu vindea mai departe și nu a fost prezent la organizarea flagrantelor din dosar.

La 10 mai 2011, potrivit anchetei, Mladin ar fi avertizat-o pe Ioan Anca să nu îl mai contacteze telefonic, invocând interceptarea convorbirilor. Ulterior, cei doi s-au întâlnit la domiciliul acestuia, pe strada Cocorilor din Arad. Ioan Anca i-ar fi transmis că are o comandă de 5.000 de pachete, iar Mladin ar fi răspuns că poate livra țigările în cursul serii, deoarece acestea se află la „asociatul său din Nădlac”.

Prejudiciul imputat indirect lui Mladin, aferent activității asocierii Ioan Anca, a fost stabilit la 198.043,28 lei, fără a fi individualizată partea exactă atribuită acestuia.

Eroarea procedurală majoră – voit sau nevoit?…

Întreaga urmărire penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, deși faptele descrise — contrabandă comisă de persoane asociate în grupări organizate — intrau în competența exclusivă a DIICOT Arad.

Odată ajuns dosarul în instanță, avocații inculpaților au solicitat constatarea nulității absolute a urmăririi penale și restituirea cauzei către organul competent — DIICOT.

Tribunalul Arad a reținut că faptele sunt de competența materială exclusivă a DIICOT, iar urmărirea penală efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este lovită de nulitate absolută.

Consecințele au fost majore: toate actele de urmărire penală au fost desființate, iar cauza trebuia refăcută de la zero, de către organul competent. În plus, apărea riscul reîncadrării faptelor, al neîntrunirii elementelor constitutive ale asocierii sau chiar al clasării unor capete de acuzare.

Conflictul de competență: PT Arad vs. DIICOT

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. l din Legea nr. 508/2004, contrabanda săvârșită de persoane aparținând unor grupuri infracționale organizate sau asocieri constituite în vederea comiterii de infracțiuni este de competența exclusivă a DIICOT, indiferent de valoarea prejudiciului.

Legea nu condiționează competența DIICOT de existența unui „grup infracțional organizat” în sens strict (art. 7 din Legea 39/2003), fiind suficientă asocierea prevăzută de art. 323 Cod penal (vechi). Totodată, potrivit art. 12 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. c din Legea 508/2004, numai DIICOT poate efectua urmărirea penală și sesiza instanța în astfel de cazuri.

În dosar, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a început urmărirea penală și a întocmit rechizitoriul. Ulterior, a declinat competența către DIICOT, recunoscând implicit natura faptelor.

DIICOT a dispus însă neînceperea urmăririi penale doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, apreciind că nu există un grup infracțional organizat, invocând raporturi de familie, amiciție și prietenie între persoanele implicate, adică între inculpați. Cauza a fost declinată înapoi către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru celelalte infracțiuni, inclusiv contrabandă.

Deși situația părea să impună un conflict negativ de competență, care ar fi trebuit soluționat de procurorul ierarhic superior, acest lucru nu s-a întâmplat. Dosarul a continuat în aceeași manieră, ceea ce, ulterior, a condus la constatarea nulității absolute.

Nu a fost o chestiune de interpretare sau oportunitate, ci o încălcare clară a competenței materiale exclusive a DIICOT, sancționată de instanță prin anularea întregii urmăriri penale.

DIICOT primise cauza prin declinare expresă, având la dispoziție întregul material de urmărire penală. Deși a soluționat aspectul privind art. 7 din Legea 39/2003, nu s-a pronunțat pe fond asupra infracțiunii principale — contrabanda comisă în formă organizată.

Consecințele erau previzibile pentru orice procuror: anularea ulterioară a urmăririi penale, tergiversarea procedurilor și riscul major de prescripție. Instanța avea să confirme ulterior nulitatea absolută.

În anul 2011, DIICOT Arad funcționa cu trei procurori: Dan Ilarie, șeful biroului, Miron Codrin – în prezent, procuror șef al DIICOT Timișoara, cel care țintește acum funcția de șef al DIICOT – Structura Centrală și George Călin Hossu.

Veriga lipsă: „asociatul din Nădlac”

Un alt punct vulnerabil al dosarului îl reprezintă persoana menționată drept „asociatul din Nădlac” al lui Mladin. Procurorul face referire la existența acestuia, indicând că țigările pentru transportul din 10–12 mai 2011 se aflau la el. Cu toate acestea, persoana nu este identificată, audiată sau pusă sub acuzare.

Această omisiune afectează fundamentul acuzației de contrabandă calificată. „Asociatul din Nădlac” ar fi reprezentat veriga inițială a lanțului infracțional — elementul care ar fi demonstrat introducerea ilegală în țară a țigaretelor și ar fi susținut acuzațiile de contrabandă, asociere și spălare de bani. Fără această piesă esențială, lanțul infracțional a rămas incomplet.

Povestea lui Cosmin Mladin, începută oficial în 2011 cu un dosar anulat pentru necompetență materială, ilustrează modul în care o eroare procedurală poate anula o anchetă. De la Audi și Logan la Ferrari – indisponibilizat pentru un timp, în urma perchezițiilor din 13 iulie 2021 – traseul său ridică întrebări nu doar despre responsabilitatea individuală, ci și despre eficiența și coerența instituțională în combaterea contrabandei organizate.

În 2011, Cosmin Ionuț Mladin era un tânăr de 25 de ani, asociat cu livrări de mii de pachete de țigări săptămânal, pentru care folosea un Audi A6 sau o Dacia Logan. Un deceniu mai târziu, imaginea publică este alta. Între cele două momente stă un dosar nimicit și o competență ignorată în mod voit de procurori.

Ce s-a ales de dosar după anulare

După ce Tribunalul Arad a constatat nulitatea absolută și a retrimis cauza pentru refacerea urmăririi penale de către organul competent, întrebarea firească a fost: ce s-a întâmplat mai departe? A fost reluată ancheta? Au fost refăcute actele? A fost consolidată acuzația?

Răspunsul l-am găsit, cu greu, în arhiva Judecătoriei Arad.

Dosarul, retrimis pentru refacere, pare că nu s-a mai întors în instanță cu o acuzație de contrabandă organizată, asociere sau spălare de bani, cel puțin asta rezultă din documentele ce ne-au fost transmise spre consultare. Nu pare să fi existat un nou rechizitoriu care să reconfigureze presupusa structură infracțională descrisă inițial. Nu pare să fi fost reluată, cel puțin la nivel vizibil în arhive, construcția juridică a unei activități sistematice de aprovizionare și distribuție, iar soluția identificată este una surprinzător de modestă în raport cu amploarea inițială a acuzațiilor.

Judecătoria Arad a aplicat o sancțiune administrativă în valoare de 1.000 de lei unuia dintre inculpați. În urma perchezițiilor efectuate în dosar, în locuința acestuia au fost găsite 979 de pachete de țigări marca Fast, timbrate necorespunzător, cu timbru de Serbia. Prejudiciul creat prin deținerea acestor țigări a fost estimat la 8.940 de lei. Atât. Nu apare o condamnare pentru asociere. Nu apare o soluție pentru contrabandă în formă continuată în sensul descris inițial. Nu apare o decizie privind spălarea de bani. Nu apare o clarificare privind presupusa structură organizată.

Dosarul care în 2011 descria livrări de aproximativ 5.500 de pachete pe săptămână, întâlniri conspirative, avertizări privind interceptările și existența unui „asociat din Nădlac” s-a încheiat, în concret, cu o amendă administrativă de 1.000 de lei aplicată pentru aproape o mie de pachete găsite la domiciliul unuia dintre inculpați.

Diferența dintre amploarea inițială a acuzațiilor și finalitatea juridică efectivă este semnificativă.

Întrebarea care persistă nu este doar ce s-a întâmplat cu acel dosar, ci ce impact a avut o astfel de finalitate asupra descurajării fenomenului de contrabandă cu țigări la nivelul județului Arad. Rezultatul este vizibil astăzi.

***

Rămâne întrebarea dacă anularea unui dosar atât de amplu a fost doar o eroare procedurală sau simptomul unei vulnerabilități mai profunde a sistemului.

Cât de mult poate influența o singură decizie ratată (voit sau nevoit) evoluția unui fenomen infracțional care, între timp, a scăpat de sub control sub ochii autorităților?

Iar atunci când finalitatea juridică este disproporționată față de acuzațiile inițiale, cine ar trebui să dea explicațiile pe care opinia publică încă le așteaptă?

Altfel spus, cine răspunde când Justiția pierde un război înainte ca verdictul să fie rostit?

Citește și: Cosmin Mladin, condamnat la 1 an și 6 luni cu suspendare pentru droguri la volan – decizia Judecătoriei Arad