Recital de poezie cu Trupa de Teatru ANA, de ziua lui Eminescu
„Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele,
Varsă raze slabe pasurilor mele,
Ulicioara-i strâmtă şi, din ziduri vechi,
Vorbe, râs şi plânset sună în urechi;
Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte
Şi prin uşi închise, prin zidiri deşarte…”
Sâmbătă, 15 ianuarie, multe poezii eminesciene s-au auzit. La ora 11, pe scena Centrului Cultural Județean Arad, s-au auzit și glasurile celor din Trupa de Teatru ANA (a Asociației Nevăzătorilor Arad). Spectacolul a fost intitulat „Viața”, după una din poeziile spuse, din care s-a citat mai sus o strofă.
S-au mai auzit: „De-aș avea”, „Kamadeva”, „Lacul”, Pă lângă plopii fără soț”, „De-or trece anii”, „De ce nu-mi vii”, „Când amintirile”, „Să fie sara-n asfințit”, „Floare de tei”, „Departe sunt de tine”, „Dorința”, „Replici”, „Un farmec trist și ne-nțeles”, „S-a dus amorul”, „Atât de fragedă”, Vorbește-ncet”, „La steaua”, „Din noaptea”, „Amorul unei marmore”, „Eu nu cred nici în Iehova”, „Ce șoptești atât de tainic”, „Și dacă”, „O rămâi”, „Viața”; iar vocile au fost ale talentaților membri ai trupei: Teodora Codruța Matea, Daniela Nagy, Sorin Nicoară, Andrei Petrișor, Ema Rump și Adela Elena Uram. Coordonarea spectacolului a fost făcută cu multă dăruire de îndrăgita actriță Oltea Blaga.
La final, a intrat pe scenă și o spectatoare, care a făcut surpriza de a veni din public și a recita două poezii: „Ce e amorul” și „Iubind în taină”. Irina Anton e numele ei.
De când s-a înființat Trupa ANA în 2017 (care a debutat chiar cu un spectacol cu poezii eminesciene numit „Dorința”), nici un an nu a fost sărit fără ca marele poet universal să fie omagiat de minunata trupă. Și de fiecare dată, efortul lor a fost, ca și de această dată, răsplătit cu lacrimi de emoție și bucurie, flori și ropote de aplauze.
Comentariile portalului
există surse de finanțare
Și Bibart se plânge la emisiunea radio ca pt cetatea Aradului nu știe nici o sursă de finanțare europeană. Cand tot pt același obictiv in urmă cu 2 (...)
Interesant text. Explicativ si aluziv, in egala masura. Mai mult justificativ. Sau, in... dubla/tripla masura, dar asta o stim doar unii 😉 E drept, uitam ca la noi cuvantul ”criza” (...)