Fundația „Light into Europe” (membră a Federației Europene a Câinior Ghid pentru Nevăzători) este singura care oferă un program de acest fel în România,  iar până la ora actuală și-a desfășurat activitatea doar în București și Cluj, acum venind și la Arad, împreună cu labradorul Max, din Irlanda, care a devenit de o săptămână „ochii” unui cuplu de nevăzători. 

Câinii ghid sunt de regulă dresați să servească doar o singură persoană, iar faptul că Adrian și Veronica au beneficiat de un singur câine pentru amândoi este o premieră în Europa, Max fiind printre singurii câini dresați în acest mod din lume.

În cadrul conferinței de presă, membrii fundației (Alan Brooks din Marea Britanie și Anca Vasile din România), împreună cu cei doi beneficiari ai programului, au vorbit despre experiența avută atât la Arad cât și despre importanța implementării programului în România.

Alan Brooks, care are o experiență în domeniu de peste 40 de ani, a explicat că nevăzătorii au beneficiat de ajutor din partea câinilor de secole, iar primul serviciu oficial de ghizi canini a luat naștere în Germania, în anul 1916. Prima școală internațională de ghizi canini a apărut în 1925 în Elveția, ca pe urmă să fie urmată de una în SUA în 1930 și în Marea Britanie în 1931.

La ora actuală, în Europa există 24 de țări implicate în acest program, însă România este ultima care s-a alăturat, existând până acum doar 4 câini dresați (dintre care cățelușa Rina, prezentă la conferință), în contrast cu 4876 de câini ghid existenți în Marea Britanie.

În ciuda faptului că anul acesta s-a votat în România (la inițiativa Claudiei Boghicevici, deputat din Arad) o lege care să favorizeze acceptarea câinilor ghid în locurile publice, Alan Brooks a sesizat că există o problemă majoră legată de atitudinea oamenilor extrem de recalcitranți față de câini ghid, atunci când aceștia intră în tramvaie, în taximetre sau în restaurante. Pe parcursul șederii lor la Arad, timp de două săptămâni, au trebuit în fiecare seară să ducă muncă de lămurire cu proprietarii localurilor, care interziceau inițial intrarea câinilor. În mod ironic, au avut dificultăți de a intra chiar și în instituția în care a avul loc conferința de presă astăzi. Brooks a explicat că este conștient că nu e vorba de răutatea oamenilor, ci de lipsa de educare a lor, aceștia nefiind obișnuiți cu ideea de câini ghid și astfel neînțelegând ajutorul imens pe care aceștia îl oferă nevăzătorilor. „Că începi târziu nu e întotdeauna un dezavantaj. România poate să învețe de la alte organizații cum să selecteze câinii și cum să îi dreseze”, explică el.

„Max e lumina ochilor noștri”, a confesat cuplul arădean nevăzător, întrebat fiind cât de mult li s-a schimbat viața din momentul în care labradorul dresat s-a alăturat familiei lor. Ei au spus că acum pot face lucruri care le erau imposibile înainte. Să se plimbe singuri pe stradă, fără să fie nevoiți să depindă de alți oameni pentru ajutor, să meargă la concerte, la o cină romantică, doar ei doi. Într-un cuvânt, să ducă o viață normală.