Câteva motive pentru care România nu mai are nevoie de un președinte cum a mai avut: mincinos, arogant, laș, indiferent față de lege





Trăim un moment trist și mincinos al existenței noastre, ca nație. Mincinos pentru că tot ce se întâmplă acum cu noi ne este mai degrabă străin, cel puțin acestei perioade în care am reușit să intrăm în lumea bună a continentului și chiar a lumii, odată cu intrarea în programul visa waiver.
Trist. Nimeni nu mai caută motive pentru ceea ce spune sau face, argumente cu atât mai puțin, de vreme ce, oricum, nimeni nu le ascultă și nu ține cont de ele. Acționăm instinctiv, impulsiv, violent, cu ură. Primitiv. Ura și violența sunt noutățile aduse de susținătorii unui candidat care a vorbit ba cu Iisus, ba cu extratereștri și vine direct dintr-o Valhalla „creștin-ortodoxă de rit dacic”.
Noi, românii, nu am fost niciodată o nație violentă, agresivă. Am ripostat, nu am atacat.
Ne-am întors în timp, am „evoluat” de la ciomagul strămoșesc, la bastonul telescopic de atac. Este mai convingător și mai ușor de ascuns când mergem la mitinguri patriotice. Îl putem considera un fel de gadget și-l dăm copiilor să se joace în timpul procesului educațional. Manualul lui de utilizare este mai ușor de înțeles decât, să zicem, o carte de istorie adevărată a „Legiunii” lui Zelea.
„Patrioții”, apăruți în societate parcă de nicăieri, par pregătiți să aprindă „focul sacru” la cea mai mică scânteie, speculând tensiunile din societate și dorința românilor de a schimba o clasă politică ce s-a dovedit cel puțin ticăloasă în raport cu cetățenii.
Mai mult, în curând vor fi pregătiți și să producă ei scânteia. Pentru că, să fie clar, suveranitatea, democrația și, mai ales, „vrem turul 2 înapoi” nu pot fi lăsate la voia întâmplării. Toate astea, dacă nu cumva, printr-o minune, instituțiile statului se vor trezi la realitate și – dacă nu-i prea mare cuvântul – la conștiință (în caz că mai există conștiință profesională în această țară).
S-a discutat mult și aprins despre anularea alegerilor prezidențiale ca despre un furt. S-a discutat despre suveranitate, furt de țară, de libertate etc.
Și, normal, a fost invocată Constituția. Nu și citită, doar invocată. Iată cum este prezentată suveranitatea în Legea fundamentală, așa imperfectă cum este ea, la art. 2, alin. (1): „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte (s.m.), precum şi prin referendum”.
Așadar, alegerile, pentru a asigura suveranitatea națională pentru care „lăcrămează” toți patriotarzii de rit dacic, trebuie să fie și corecte, nu doar libere și periodice. Or, pentru ca alegerile să fie corecte, toți participanții trebuie să respecte regulile, normele, în general legislația.
Iar când un candidat la președinție declară că nu a cheltuit niciun ban în campania electorală, dar a împânzit țara cu afișe electorale, alegerile clar nu au fost corecte. În acest caz, „zero lei” se traduce prin „zero corectitudine”.
Cum să tipărești sute de mii de afișe electorale cu zero lei? Dacă nu i le-o fi trimis Decebal prin tunelul timpului de sub Carpați sau nu le-o fi primit de la extratereștrii cu care n-am nicio îndoială că s-a întâlnit, înseamnă că acest candidat a mințit. Tipărirea unor afișe constă și, chiar dacă le primești ca sponsorizare de la vreun adorator, costurile tipăririi tot trebuie contabilizate, chiar dacă te consideri trimisul lui Dumnezeu.
Despre banii dați pentru „multiplicarea” artificială a mesajelor pe TikTok nu mai are rost să vorbim. Sunt prea multe milioane de euro.
Nerespectarea regulilor competiției electorale și minciuna sunt motive suficiente pentru a fi aruncat printre deșeurile electorale, nu încoronat.
Un mincinos trimis de altcineva, nu de Dumnezeu
Sigur, într-o țară cu instituții funcționale și neaservite politicului, astfel de mizerii ar fi fost pedepsite înainte de începerea votului propriu-zis. Iar autorii unor astfel de șmecherii de mahala ar fi fost scoși pe ușa din dos – eventual, cea care duce direct la Parchet – chiar de s-ar numi Călin sau Decebalus per Scorilo, ortografiat, pe înțelesul adoratorilor, Децебал на Скорило (care, în daca nouă cică se citește Detsebal na Skorilo).
La noi nu s-a putut. Pentru că instituțiile statului sunt total aservite politicului (reprezentat fie de șefii partidelor aflate la putere, fie de președinte) și, când își fac treaba pentru politic, li se mai permite și câte-o libertate proprie.
Cum ar fi, de exemplu, libertatea acordată soției șefului Autorității Electorale Permanente să facă campanie pe o rețea de socializare unui candidat mincinos la președinție, iar soțul acestei soții să nu „vadă” ilegalitățile cu „zero lei” ale respectivului candidat.
Fără urmări, desigur.
Despre Servicii nu mai spun decât că s-au dovedit mult mai slabe decât cele din Republica Moldova. Sau, știu și eu?, poate mai ușor de mulțumit…
E clar că noul Decebal nu suportă România nici în UE, nici în NATO. Evident, din patriotism, nu pentru că o Românie în afara structurilor euro-atlantice ar fi mană cerească pentru Putin – care, după cum ne spune candidatul dac, este și el patriot. Deci, numai din patriotism… Sănătate pe care i-o dorim și noi candidatului Decebal.
Cum va putea împăca însă patriotismul putinist, cu Constituția noastră care, la art. 148 (4) spune următoarele: „Parlamentul, Preşedintele României (s.m.), Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării (la U.E. – n.m.) şi din prevederile alineatului (2)”?
Ori nu va garanta nimic și astfel își va încălca obligațiile constituționale, ori va garanta, caz în care va face dovada că și-a mințit alegătorii și și-a dezamăgit niște sponsori.
Interesant este că 10 – 11 la sută dintre români l-au votat cu convingerea și speranța că astfel îi vor elimina pe politicienii corupți și mincinoși, ticăloșiți în funcții. Au votat un „trimis al lui Dumnezeu” mai mincinos decât cei pe care au vrut să-i dea jos, mai indiferent la respectarea legii, inclusiv a Constituției.
Altfel spus, dorind să scape de dracu, au picat în capcana unei holograme și sunt gata să-l aducă pe tac-su… Patriotism, nu glumă!
„Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice” – Constituția României, art. 80, alin. (2).
Când reclami că ești alesul primului tur al alegerilor prezidențiale care au fost pe nedrept anulate, îți poți permite, nu doar să nesocotești prevederile Constituției, ci și să-ți îndemni susținătorii să încalce legea. Să participe la un protest neautorizat, de intimidare, practic a unei instituții fundamentale a statului român: Curtea Constituțională.
Păi, dacă acum încalcă legea, ce va face când va fi președinte?
Nici nu mai contează legea 60/1991 privind adunările publice. De altfel, nici pentru Jandarmerie nu mai contează această lege – cât de penibil a fost comunicatul Jandarmeriei Române despre protestul ilegal organizat de candidatul dac: este ilegal, dar permitem desfășurarea lui. Incredibil. Jandarmeria fiind instituția specializată care constată și sancționează „organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise” (Legea 60/1991).
România nu are nevoie de un președinte cum i-a avut cam pe toți de la Ceaușescu încoace: mincinoși, nepăsători în fața legii, indiferenți față de Constituție, aroganți, infatuați în prețiozitatea „celestă” pe care o afișează și, în plus, lași (ciudat, organizatorul mitingului ilegal a fugit din țară cu o zi înainte de protestul la care și-a chemat susținătorii).
De ce am alege o hologramă căreia îi este frică să apară în fața alegătorilor? Doar ca să ajungem să-l regretăm, Doamne ferește!, pe Iohannis? Sau ca să lăsăm o gașcă de „patrioți” argesivi să încerce să readucă la viață o nouă „legiune”, mai dacizată și decorată cu elemente de păgânism din mitologia scandinavă?
Sursa: cotidianul.ro
În afara violenței și urii pe care au adus-o în societate – sigur, pe fondul ticăloșiei întregii clase politice – deranjează și faptul că adepții acestui guru de tip Bivolar au răsărit din catacombele TikTok-ului și s-au făcut stăpânii României, ai ortodoxiei, a destinului românilor.
Împreună cu idolul lor, se comportă ca și cum ei și numai ei au primit România de la Dumnezeu însuși, odată cu „sarcina” de a „cârmui” destinul națiunii române.
Cam mult. Mult prea mult.
Ne mai dați voie să ne iubim și noi țara, fără să facem paradă din asta?
Ne mai acordați dreptul de a alege pe cine credem noi că-i mai bun?
Mai avem voie să mergem la Biserică și să ne rugăm la Dumnezeu, nu la idolul vostru?
Ne mai dați voie să iubim portul popular (autentic, nu cel adus din China) fără să-l și purtăm?
Mai avem voie să ne educăm copiii și în alt spirit decât cel legionar? Ne lăsați să-i creștem și să-i educăm altfel decât cu „telescoape”?
Comentariile portalului
Foarte interesant articolul, asa ar trebui s arate jurnalismul nu doar stiri seci!
Interesant este Cine a susținut acest personaj timp de peste 18 ani în funcție de director unii ziceau că Falcă unii ziceau că Neluțu Cristina Părerea mea (...)
sa se bucure trei zile.