Unii spun că este riscant să scrii o carte într-o perioadă în care nici ziarele nu se mai citesc. În epoca „touch”-ului, hârtia a devenit o rara avis, acum totul este pe net, pe tabletă, pe smartphone sau laptop și doar nostalgicii mai ating din când în când o carte.

Mi s-a demonstrat aseară că lucrurile nu sunt așa. Că oamenii încă se mai pot întâlni, întâlniri reale, că mai pot discuta față în față și că mai au pofta de a răsfoi. S-a întâmplat aseară la Teatru iar momentul a fost unul pe cât de liniștit, pe atât de cald și de frumos. Încă mai avem speranțe, încă mai sunt printre noi, și se pare că sunt mulți, oameni care nu au renunțat să citească cărți, să scrie de mână, să simtă și să aibă curajul să pună negru pe alb toate aceste trăiri.

Nu au fost mulți aseară la Teatru, nu au fost nici puțini, au fost câți trebuiau să fie, aproximativ 60 de persoane, cei care au fost alături de Mihaela Giurgiu, Mimi, chiar în ziua în care împlinea 40 de ani, la lansarea primei sale cărți de poezii: Ascultă-ți tăcerea…

Povestea acestei cărți este una scurtă, dar plină de profunzime. Șase zile și șase nopți, atât a durat geneza primului „copil” literar al Mihaelei, atât a durat perioada în care Mimi a scris nu mai puțin de 97 de poezii. Ca și mulți dintre noi, Mimi a avut acea perioadă de tăcere, o tăcere în care cuvintele nu au mai fost rostite ci doar scrise, o tăcere care prin apariția cărții lansate aseară în holul Teatrului din Arad poate fi ascultată. Era, ca și acum, o zi de februarie, una rece, o zi în care Mimi a scris o poezie. I-a trimis-o prietenei sale Mihaela Livia Popa, care, surprinsă de felul în care a fost scrisă, a spus doar „mai vreau una”. Și așa a apărut „Balerina”, titlul uneia dintre poeziile din carte, iar Mimi nu se mai putea opri.

„Am scris peste tot… La masă, în curte, scriam când beam cafeaua, scriam tot timpul, ziua, noaptea. De ce 97? Nu există un motiv, pur și simplu la cea de a 97-a poezie m-am oprit. Nu este povestea mea, nu sunt doar trăirile mele, multe dintre poezii le-am scris inspirată fiind de poveștile voastre, a unora care se află chiar acum, aici, ale celor cu care am povestit atât prin prisma meseriei mele, hairstylist, cât și în viața de zi cu zi” (Mihaela Giurgiu – Mimi)

Da, au fost șase zile și șase nopți din viața Mihaelei, șase zile și șase nopți care au dus la apariția acestei cărți cu povești adunate din 14.600 de zile, atât cât are omul la împlinirea a 40 de ani…

Foto: Mihaela Livia Popa, Andreea și, la dreapta, Mimi, Mihaela Giurgiu, autoarea cărții

Mihaela Livia Popa a fost cea care a primit prima poezie scrisă de Mimi, dar tot ea a fost cea care a prezentat celor prezenți aseară la Teatru cartea Ascultă-ți tăcerea…

„Sunt sigură că oricine care este prezent în această seară aici rezonează cu cel puțin una dintre poeziile scrise de Mimi în această carte”, spunea Mihaela Livia Popa, iar răsfoind-o, nu ai cum să nu te regăsești. Sunt poezii despre noi toți. Despre viață în general, despre dragoste, despre speranță, despre optimism și pesimism, despre copii și tineri, despre adulți, părinți sau oameni în vârstă. Sunt episoade din viețile fiecăruia puse în strofe, în rime, în cuvinte calde care te emoționează. Poeziile din această carte transmit sentimente, trezesc amintiri, sau îți redau povești asemănătoare cu cele pe care le-ai trăit sau le-ai gândit tu sau apropiații tăi.

Ca să vadă lumina, Ascultă-ți tăcerea… a avut nevoie de un sprijin, iar acesta a venit din partea editurii Noul Scrib, prin Alexandru Ilarion, nu înainte ca Dragoș Salvețiu să realizeze coperta, una sugestivă, copertă pe care apare chiar cea mai importantă persoană din viața lui Mimi, Andreea, fiica ei.

La mulți ani Mimi! Felicitări pentru scriere și pentru curajul de a scrie.

PS: Cei care doresc cartea  Ascultă-ți tăcerea… pot să o contacteze personal pe Mimi pe contul de Facebook: Mihaela G Mimi (click pe nume).

Mai multe fotografii în galerie.