Credeam că Bibi este numele de alint al lui Călin Bibarț, primit de la părinți sau, poate, de la nevastă. El însă, pe pagina sa de facebook, zice că-i poreclă. Mă rog, dar tot n-ar trebui să fie public acest nume, alăturat fotografiei de profil în care dumnealui apare cu un însemn oficial al primarului (eșarfa de primar). Oricum ar fi, i-am găsit un nume de alint potrivit: Pinocchio.

În primul rând, pentru că un foarte apropiat consilier sau cam așa ceva, zice că-i de-al lui Pinocchio, când toată suflarea arădeană știe că-i de-al primarului.

Apoi, ambii au legătură cu lemnul – nu consilierul sau cam așa ceva, pentru că el a ieșit definitiv din discuție. Unul, personajul lui Carlo Collodi, se știe, a fost cioplit de Geppetto, deci lemnul este natura lui.

Celălalt, personajul PNL-ului Arad, iarăși se știe, este pădurar școlit și iubește atât de mult lemnul, copacii, încât îi mângâie pe unde-apucă. Cu drujba.

În plus, de când este primar a făcut dovada că-i bâtă!

Dar mai ales, ambii s-au înfrățit cu minciuna. Celui cioplit din lemn, după cum bine se știe, îi creștea nasul de câte ori mințea, dar cu un pic de ajutor, s-a lecuit. Cel puțin, așa spune povestea.

Ăstuilalt,  nu-i crește nimic, nu se jenează de nimic, nu-l afectează nimic. Clar, bâta-i alt lemn. La câte gafe a făcut de când este primar și la câte critici s-au revărsat asupra activității sale, un om normal și-ar pune măcar niște întrebări. Nu și Pinocchio al nostru!

Și, dacă ar fi cinstit cu sine și corect cu arădenii (sau invers, dacă vreți), și-ar mai recunoaște din greșeli și-ar mai coborî de pe soclul perfecțiunii pe care s-a cocoțat. Ei, așa ceva nu poate concepe don Pinocchio de Târnova.

Sigur, s-a vorbit mult despre gafa făcută de bâta noastră de primar când s-a cocoțat pe scenă și-a băiguit banalități de doi bani printre confuzia de nume.

Citiți amănunte aici: Primarul Aradului, Călin Bibarț, huiduit la scenă deschisă la Ștrandul Neptun, la finalul concertului Cargo, nu „Cargus”…

Știrea a fost preluată și de presa centrală, așa că Bibarț s-a umplut de… onoare și dincolo de Arad.

Citiți și aici: Primarul din Arad confundă o trupă cu o firmă

Speriat de consecințe, a făcut un gest pe care unii îl consideră de „mare caracter”: și-a prezentat, personal, scuze trupei Cargo. „Am venit până la Alba Iulia, unde trupa Cargo are concert în această seară, dat fiind că aseară, la Arad, am gafat și i-am botezat Cargus. Am venit să-mi cer scuze, să-mi asum și să nu fie supărați pe mine”. Asta spune primarul Bibarț, într-un filmuleț postat pe pagina sa de facebook – cea de politician, nu cea personală.

Ar fi interesant de aflat din ce bani a fost cumpărată sticla de șampanie. Și benzina sau motorina cu care a circulat Pinocchio până la Alba Iulia și înapoi. De altfel, toată povestea acestei gafe, de la urcatul pe scenă, la vizita pentru scuze, ar fi interesantă pentru Curtea de Conturi, de exemplu. Dar nu va fi. Bine, totuși, pentru bugetul Aradului, că trupa Cargo nu a avut concert la Botoșani sau Constanța…

Așadar, ce-și asumă domnul Bibarț? Că a spus, de două ori într-un „speech” de câteva zeci de secunde, Cargus în loc de Cargo. Dar, totuși, ce căuta el pe scenă? Puțină campanie electorală prin amestecarea sa penibilă în acel concert. Asta este greșeala pe care ar fi trebuit să și-o asume în primul rând.

Dacă s-ar fi comportat ca un om cu bun simț, n-ar fi urcat pe scenă și nu se făcea de râsul Aradului și a țării. Se pare că-i prea greu pentru el să fie om cu bun simț, chiar și într-o problemă oarecum minoră. Pentru că, aceste gafe (urcatul pe scenă și confuzia de nume) sunt, totuși, mărunțișuri care-i pot afecta doar imaginea personală. Altele sunt faptele pe care ar trebui să și le asume domnul primar, pentru că afectează Aradul și pe arădeni.

În urmă cu o săptămână, îi atrăgeam atenția că Aradul este plin de buruieni, aproape cât omul de înalte și că există o anumită stare de pericol pentru cetățeni, generată de vegetația asta netăiată. În primul rând pentru că multe buruieni sunt alergene. Apoi, există un pericol pentru circulația rutieră și pietonală.

Surprinzător, primăria a reacționat de îndată și și-a pus cosașii la treabă. O treabă făcută însă în bătaie de joc. Priviți ce au făcut oamenii lui Bibarț pentru a nu obtura vizibilitatea la intersecția străzilor Vasile Borneu cu Aurel Crișan. Asta nu-și asumă corectul domn primar, după cum nu-și asumă nici faptul că multe indicatoare rutiere din oraș nu se văd din cauza copacilor netoaletați. Bine, nici Poliția Rutieră nu zice nimic…

La fel și în zona blocurilor ANL. Au făcut un fel de cărare de un metru lățime și au eliberat oarecum trotuarul, dar bălăriile de lângă trotuar au rămas acolo, bine mersi. La fel și în fața terenului dintre blocuri și Biserica greco-catolică. Bătaia asta de joc nu și-o asumă primarul și nici nu vine cu sticle de șampanie pentru arădenii care locuiesc în zonă.

Evident, va găsi dumnealui primarul o explicație populară care-i va înduioașa pe simpatizanții săi. Restul arădenilor nu contează. Tuturor li se livrează povești – livrarea se face personal, nu prin firme de curierat! – pe care simpatizanții chiar le cred. Cum a fost și acea poveste cu „marele pericol” pe care-l reprezenta stejarul secular. Avizele au rămas învăluite în ceață, nimeni n-a cercetat fapta, lemnul a fost dus undeva (unde?) și se vor planta puieți (de unde?, în ce condiții?, la ce preț?).

Nici povestea acestor puieți nu este limpede. Cum primăria se tot ferește să răspundă la întrebări pe această temă, bănuim că puieții sunt o afacere pentru silvicultorul Bibarț. Ca și lemnul copacilor doborâți din ordinul lui. Copaci mari și mai viguroși decât alții, din Parcul Europa, de exemplu, uscați de tot. Și, desigur, nici asta nu-și asumă Pinocchio al nostru.

Nu mai reluăm povestea PUG-ului fantezist, ca să nu zicem altfel, nici pe cea a lipsei vreunui proiect serios făcut în acest mandat de Bibarț. Nu mai insistăm nici pe cocoloșirea Poliției locale care consumă din buget, dar în afară de amenzi pentru parcări nu prea are cu ce se lăuda. Poate cu faptul că dispecerii nu mai sunt stresați și obosiți, pentru că primarul le-a dat voie să doarmă în timpul serviciului, chiar înainte de a le mări salariile.

Evident, nici pe acestea nu și le va asuma vreodată. Întregul său mandat a fost umplut cu mărunțișuri, banalități și vorbe goale, pentru că nu poate mai mult. Prin urmare, nici importanța asumării eșecurilor n-o poate înțelege.

Un om mic nu este capabil decât de lucruri asemenea lui. Asta, desigur, pentru orașul pe care-l conduce. Altfel, are și el „viziune”, ca orice liberal arădean. De ce o fi, totuși, atât de pornit să înlocuiască copacii seculari din Arad cu puieți aduși știe el de unde și în ce condiții financiare?

Bine, totuși c-a scăpat de stres după ce i-a găsit serviciu nevestei și se mai liniștește și el. Prevăzător cum îl știm, și-a asigurat un loc de dormit în caz că se supăra doamna și-l scotea din casă. Loc frumos, aer curat, saltea destul de bună, o pătură mai găsea el pe undeva. Și uite, acum renunță, după ce a (re)intrat doamna în câmpul muncii.

Nu-i nimic, bună o fi salteaua asta pentru dispeceratul Poliției locale.