Peste o mie de oameni au ieșit în această dimineață în stradă, echipați cu pancarte și bannere , pentru a protesta împotriva situației în care se află familia Bodnariu, o familie de români din Norvegia căreia i s-au luat copiii de către Protecția Copilului din țara fiordurilor.

Marșul a pornit de pe strada Mețianu și s-a oprit în fața Palatului Administrativ, iar traficul a fost oprit. Poliția a vegheat desfășurarea protestului din mai multe puncte strategice, în timp ce fanfara a cântat neîncetat.

Controversatul caz a ajuns deja notoriu la nivel mondial, provocând un adevărat „război” pe internet între două tipuri de oameni: cei care apără familia Bodnariu, considerând că legea norvegiană pentru protecția copilului este abuzivă, și cei care consideră că violența asupra copilului include orice fel de gest, chiar și o palmă disciplinară.

Oamenii care au ieșit în stradă la Arad, însă, erau „undeva” într-o altfel de tabără. „Înarmați” cu pancarte în mâini, puțini dintre ei știau cu adevărat pentru ce protestează.

Întrebându-i pe mai mulți care este motivul pentru care au simțit nevoia să iasă în stradă, majoritatea ne-au răspuns că pentru nedreptatea familiei Bodnariu. Cerându-le să ne dea mai multe detalii despre situația din Norvegia, mulți  au putut spune doar că „le-au luat copiii”. „De ce?”. „Pentru că sistemul e abuziv”. Și cam atât.

Nu spunem că situația în care se află familia din Norvegia nu este un caz tragic, dar câți dintre protestatari s-au informat cu adevărat despre situația în care se află familia? De multe ori, cei care ies în stradă o fac dintr-un imbold de a fi „ca ceilalți”, mulțumindu-se să cunoască doar o spoială din întreaga situație.

Dar ce spune legea norvegiană, mai exact?

În ce condiții poate statul să ia copiii dintr-o familie? Cât de serios trebuie să fie abuzul?

Foarte serios, au transmis reprezentanții Directoratului pentru Copii, Tineri și Familie din Norvegia, la o solicitare transmisă de către site-ul Vice România, prin email:

„În Norvegia, aplicarea pedepselor fizice este interzisă, chiar și în scop educativ. În cazurile în care se descoperă că un copil a fost expus unui tratament violent, se va face mai întâi un efort de a schimba acțiunile părinților prin măsuri voluntare. Totuși, în unele cazuri violența este atât de brutală încât ne vedem obligați să preluăm custodia copilului. Acest lucru se întâmplă deoarece pedepsirea fizică și psihologică a copiilor este interzisă prin lege în Norvegia. Oamenii care expun copiii la violență riscă pedepse cu închisoarea.”

Astfel, dacă Marius și Ruth Bodnariu vor fi găsiți vinovați, riscă până la șase ani de închisoare.

În Norvegia, dacă un copil se plânge că este abuzat fizic sau psihic de părinți, autoritățile îi iau plângerea în serios și demarează imediat o anchetă. Și asta doar pe baza acuzațiilor sale, nu au nevoie de nimic mai mult. Dacă acuzațiile copilului sunt foarte grave – violență fizică, rele tratamente, abuz sexual, presiuni psihologice – el este luat imediat de lângă părinți, fără nicio altă dovadă.

Directoratul pentru Copii, Tineri și Familie din Norvegia a declarat pentru Vice: „De curând ne-am dat seama că serviciul norvegian pentru bunăstarea copilului este un sistem care poate fi dificil de înțeles pentru străinii care se stabilesc în Norvegia. De exemplu, ar putea fi greu de înțeles pentru aceștia că o instituție publică precum Direcția pentru Protecția Copilului din Norvegia poate interveni în viața privată a unei familii, și că poate prelua îngrijirea copiilor”.

Lumea este revoltată datorită modului în care este concepută legea pentru protecția copilului, în Norvegia, dar puțini sunt cei care s-au interesat cum este concepută această lege în România. La noi în țară, legea respectivă este foarte asemănătoare, singura diferență fiind că la noi arareori se și pune în aplicare.