Doi parlamentari PSD , Cătălin Marian Rădulescu și Ninel Peia, au simțit nevoia… subiectivă să intervină în textul Codului Silvic al României și sa-l adapteze propriilor interese. Proprietari ai catorva hectare de pădure, cei doi s-au (ne)gândit să-și facă propria lege care să le garanteze dreptul de proprietate și să le permită să dispună după bunul plac de pădurea pe care, nu știu în baza căror legi și titluri de proprietate, s-au văzut stăpâni. Motivând că își propun „dezvoltarea turismului montan în zona Comarnic”, cei doi propun, prin modificarea textului Codului Silvic, posibilitatea ca proprietarii de suprafețe împădurite, persoanele fizice să poată introduce suprafața de pădure in categoria intravilan, pentru ca așa să poată tăia legal copacii și sa pregătească terenul pentru construcția unor pensiuni sau vile dotate cu piscine și alte „utilități de maximă nenecesitate”. Nu vreau să cred că (doar) intuiția jurnalistică și paranoia cetățeanului frustrat converg spre legătura între această modificare propusă și Ordinul dat de Liviu Dragnea prin care se va renunța la obligativitatea dezbaterilor publice și exonerarea primarilor, consilierilor locali și a președinților de consilii județene de răspunderea de a organiza dezbateri publice pe marginea unor proiecte imobiliare sau de infrastructură, fie ele controversate sau nu. Prevederea legală inițială stipula că „documentațiile de urbanism și amenajarea teritoriului care se aprobă fără consultări publice sunt nule de drept”.

Continuând retorica prin prisma declarațiilor celor doi parlamentari, îmi permit tonul inchizitorial și apelative obraznice – dacă tot suntem la capitolul „sfidând legea” – și încerc să răspund punctual la dilemele acestor „destinși” parlamentari plătiti din banii mei, ca și angajat, din banii pensionarilor, din alocațiile copiilor, din indemnizațiile mamelor sau ale persoanelor cu dizabilități și care au fost aleși și investiți cu această calitate oficială ca să rezolve aspecte care privesc inclusiv drepturile la o viata sănătoasă a cetățenilor și la o dezvoltare armonioasă ( fizică și psihică) a generațiilor prezente și viitoare.
„Cum facem noi să atragem turiștii sau investitorii străini?”, se-ntreabă de unul singur Cătălin Marian Rădulescu, deputat al puterii, unul din inițiatorii legii. „De exemplu, pe Transfăgărășan nu e construit nimic pentru că terenurile nu s-au putut scoate din circuitul silvic și nu putem să concurăm cu Prahova sau alte zone. Aveți un copil cu dumneavoastră, copilul nu vrea să vadă păduri, vrea să meargă la piscina sa joace un tenis”, își răspunde, cu un maxim de tupeu dezgustător, în oglindă, alesul.
Băi, nene, în primul rând sa te ascunzi sub pernă când afirmi că interesul tău este dezvoltarea turismului în zona cu acest proiect! O anticampanie mai clară, mai convingătoare, mai cretin documentată făcută turismului montan nu cred că se poate născoci nici de dușmani. Păi, penalule care ești tu parlamentar, ar trebui să știi că propunerea ta este abuzivă și nu poți legaliza așa ceva într-o țară democratică. Nu poți acorda drepturi oricărui interlop de pădure să taie tot ce prinde pe picior ca să-și trântească o vilă de toată jena, să umple pădurea de betoane și construcții monstruoase care n-au nimic în comun cu arhitectura zonei!
În al doilea rând, să știi că cei care fug de oraș cu copiii după ei o fac tocmai din aceste motive: copilul vrea să vadă pădure, să se plimbe prin padure pe jos sau cu bicicleta, să învețe flora și fauna așa cu a lăsat-o Mama Natură, să respire, să numere stele și să simtă pământ curat sub picioare. Dacă vrea piscină, are posibilitatea să ramână la ștrandul din oraș, să meargă la mare sau în zone cu ape termale care fac turism și scot bani din ștranduri. Nu mă obliga tu să-mi iau copiii să mergem la munte și să dau de fix ceea ce mă alungă din oraș!

Celalalt inițiator al legii, Ninel Peia, este și el proprietarul a două hectare de pădure lângă București, la Moara Vlăsiei. Se plânge că a durat patru ani până când a trecut suprafața în intravilan, iar acum încearcă să o vândă cu 75 de euro metrul pătrat. Ninel Peia susține că „ nu e in conflict de interese” și că „a scris legea pentru cetățeni”. Din nou: băi, penalule, ești în conflict de interese cât Casa Poporului, atât cu legea cât și cu pământul de sub tine. Prin proiectul inițiat iți aranjezi propriile interese și te folosești de calitatea ta de demnitar să legiferezi aspecte penale. Cât despre clișeul cum că ai scris legea pentru cetățeni, iți propun să te tratezi de boala demagogiei, să-ți tragi singur niște palme în oglinzile alea mari de pe holurile sau din băile luxoase ale Parlamentului și sa te cari. S-o iei încet și pe jos către casă și, pe cât poți, să omiți a trece în CV-ul personal perioada în care ți-ai dezonorat și desconsiderat alegătorii fiind parlamentar.