Avem tendința mai ales atunci când mergem la drum lung să înjurăm șoferii de TIR. Rar, dar foarte rar, mai scap și eu printre dinți câteva dulcegării la adresa lor, mai ales când scriu sau când văd câte un accident în care sunt implicați acești oameni și mastodonții pe care îi conduc.

Am tot văzut și am tot auzit despre cozi la Vama Nădlac, am tot văzut cozi imense la cele două pasaje, seduse dar… neterminate, de la CET sau de la ieșirea spre Vladimirescu. „E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune”, spunea Eminescu în poezia „Criticilor mei”. De la critici am pornit și acest articol, și parafrazez, spunând că e ușor a-i înjura când habar nu avem prin ce trec zilnic acești oameni care pleacă cu lunile de acasă pentru a-și întreține familiile.

Da, se tot aude că au bani, că ei câștigă 1.200, sau 1.500 ba chiar 1.800 de euro lunar, bani mulți pentru majoritatea românilor. Dar cu ce preț? Asta e viață? Nu este viață? Pe lângă faptul că unii stau două-trei luni „pe comunitate”, ei trebuie să suporte zilnic carențele din infrastructura rutieră a României. În lipsa autostrăzilor, în lipsa pasajelor, ei pierd ore, foarte multe ore stând pe drumuri. Iar statul lor aduce pierderi, pierderi imense în bugetul firmelor, în bugetul județelor, în bugetul țării. Ne deplasăm cu cea mai mică viteză din Europa pentru că avem cea mai penibilă infrastructură rutieră din Europa. Acesta este doar un aspect…

Acum avem autostradă la ieșirea spre Ungaria prin Vama Nădlac II. O avem aproape degeaba. O avem pentru noi cei care ne deplasăm cu autoturisme, pentru că ei, șoferii de TIR sunt victimele sărăciei noastre, sunt victime ale faptului că suntem săracii Europei, victime ale faptului că de fapt Europa nu ne vrea așa cum în discursuri își arată afecțiunea față de noi.

Am fost azi la Vama Nădlac II. Am ajuns întâmplător acolo să-mi ajut un prieten. Pe ceas, coada de TIR-uri se întinde pe 11 kilometri! Realizați ceea ce am spus? Da, 11 kilometri. Ei stau 6, 7 sau chiar 8 ore, trași pe dreapta, până reușesc să treacă granița. „Înainte nu era așa, dar criza imigranților, controalele la care sunt supuse campioanele după ce a explodat traficul de imigranți, duce la aceste cozi”, îmi spunea prietenul meu. Cum să stai 7 ore să treci granița cu Ungaria? Ce nervi trebuie să ai?

Nu am scris niciodată despre viața acestor șoferi. Nu, pentru că nu eram în temă cu aceste lucruri, cu ceea ce au ei de făcut și nici posesor de permis categoria C nu sunt. În schimb am scris în câteva rânduri despre șoferi care au adormit la volan și au provocat adevărate carnagii pe șosele, am scris despre șoferi tineri, până în 30 de ani, care au murit în camion suferind stopuri cardio-respiratorii, am scris despre șoferi pe care i-au lăsat nervii și s-au luat la bătaie prin diferite parcări, sau am scris despre șoferi care au cedat psihic și s-au sinucis…

Săracii de noi… Săracii de ei… Problema staționării timp de 6-7 ore în vamă ar dispărea dacă mai marii Europei ar spune „DA” și ar accepta ca România să facă parte din Spațiul Schengen. Dar mai marii Europei se pare că nu ne vor, ei știu că noi suntem săracii Europei și ne lasă să ne chinuim la marginea civilizației.

Păi și atunci cum să nu moară? Păi și atunci cum să nu ne omoare? Păi și atunci cum să nu cedeze psihic și să se ia la bătaie prin parcări? Nu o fac toți, dar un procent foarte mic dintre ei dacă cad pradă oboselii, stresului, nervilor și fac cea mai mică greșeală în traficul extrem de aglomerat din țară sau din afara granițelor României, atunci se lasă cu victime, cu vieți pierdute, cu familii care plâng, cu familii care nu vor mai avea din ce se întreține. Un cerc vicios, dar un cerc din care parcă nu mai ieșim niciodată…