Pădurea Ceala dispare prin fumul grătarelor arădenilor – un reportaj-anchetă „la pas” printre arborii seculari transformați în cioturi (II)

    de Ovidiu Balint | 11 iunie 2018, 8:48 AM | Investigaţii | Recomandările editorilor

    2

    Fără comentarii: Parcul Natural „Lunca Mureșului” (foto: O.B.)

    În toamna anului trecut scriam despre lucrările de exploatări lemnoase, care nouă ni s-au părut exagerate sau cel puţin greu de explicat, în Pădurea Ceala. Da de unde!? Totul ni s-a explicat foarte simplu şi repede de către cei de la Ocolul Silvic „Iuliu Moldovan”, după principiul „ceea ce vedeţi nu este adevărat”.

    Pe scurt, cei care eliberaseră autorizaţia de exploatare ne-au spus atunci că lucrările au fost necesare din cauza furtunii din luna iunie a anului 2017, care ar fi pricinuit mari daune printre arborii seculari ai pădurii. Noi tot n-am înţeles atunci de ce prin aceste lucrări erau tăiaţi şi exploataţi doar arborii mari şi groşi, iar cei de mai mici dimensiuni erau lăsaţi acolo, aşa cum îi rupsese vântul. Iar ni s-a explicat că este o ordine şi că le va veni rândul şi celor mai tineri care au fost afectaţi. Ba, ni s-au dat asigurări că inclusiv drumurile de acces care au fost săpate de cauciucurile tractoarelor şi altor utilaje vor fi refăcute după încheierea lucrărilor. Şi, culmea devotamentului faţă de pădure, vor fi efectuate şi reîmpăduriri în zonele afectate.

    Dar…, ca de obicei, chiar dacă noi am făcut pe proştii, ori am fost luaţi drept fraieri, ca din seninul de după furtună, ne-au căzut din cerul informaţiilor mai multe mărturisiri însoţite şi de documente referitoare la adevăratele pagube produse de intemperiile din luna iunie a anului trecut, precum şi adevăratele intenţii ale celor care gestionează Pădurea Ceala.

    Poate că totul ar fi rămas sub cheia tăcerii, dacă nu s-ar fi eliberat o altă autorizaţie pentru lucrări de exploatare în aceeaşi pădure, cu termen de finalizare a execuţiei până la data de 30 aprilie 2018.

    Bineînţeles că nu numai că nu au fost refăcute drumurile de acces ale utilajelor, pentru refacerea pădurii, nu numai că nu s-a făcut nici o plantare de reîmpădurire, nici în toamna anului trecut şi nici în primăvara acestui an, dar tăierile au continuat mai vârtos şi mai amplu decât în toamnă.

    Ocolul Silvic Iuliu Moldovan propune un volum triplu de tăieri

    O situaţie, rezumată într-un tabel al ROMSILVA, Direcţia Silvică Arad, Ocolul Silvic „Iuliu Moldovan”, ne divulgă chiar „propunerile de modificare a prevederilor amenajamentului silvic” în Pădurea Ceala.

    Bunăoară, la categoria „lucrări propuse”, în opt dintre cele 11 zone ale Pădurii Ceala, denumite în actele de specialitate 29B, 30A, 31A, 33 A, 33 G, 34 B, 34 F şi 35 A se propune „refacerea” întregii suprafeţe care figurează împădurită. Adică 87,69 hectare să fie tăiate „la ras” cum ne mai spuneau cei care ne-au furnizat informaţiile. Din totalul de 197,16 hectare care ar fi fost afectate de furtună. În acelaşi tabel aflăm că vârsta arborilor din Pădurea Ceala este cuprinsă între 110 ani şi 125 de ani, ceea ce, tot specialiştii ne-au informat, ar include-o între pădurile bătrâne. Ceea ce ar însemna că ar trebui întinerită. Conform normelor silvice.

    Şi furtuna asta, cum a ştiut ea, drăguţa, să vină exact când trebuie, ca să putem tăia toţi copacii din pădure, pe considerentul că au fost rupţi de vânt.

    Citește și: Cum dispare Pădurea Ceala după furtunile din iunie și august (FOTO-VIDEO)

    Însă, Pădurea Ceala mai are o problemă pentru silvicultorii arădeni. Nici un specialist nu ştie de unde provin stejarii şi frasinii, fiindcă nu sunt specifici acestei zone. Iar reîmpăduririle ar trebui să respecte structura actuală a Pădurii, având în vedere că ea intră în componenţa Parcului Natural „Lunca Mureşului”. Adică, nu prea se ştie de unde să fie aduşi alţi puieţi de stejar şi frasin pentru reîmpădurire. Singura soluţie ar fi să fie lăsată natura să facă aceste „lucrări”, ceea ce ar dura însă prea mult. Prea mult pentru cine? Pentru Parcul Natural?

    Şi, fiindcă veni vorba de Parcul „Lunca Mureşului”, conducerea acesteia a propus ca lucrările de conservare prin tăiere care vor fi efectuate în urma furtunii să nu depăşească 8% din volumul de lemn al pădurii. Mai cu aritmetica în faţă, din volumul total al masei lemnoase din Pădurea Ceala, de 41.885 metri cubi, din care se pare că furtuna ar fi afectat 12.673 de metri cubi, Parcul Natural Lunca Mureşului a propus efectuarea de tăieri de conservare pentru un volum de 2.361 metri cubi, iar Ocolul Silvic „Iuliu Moldovan” a propus 6.517 metri cubi. Aproape de trei ori mai mult!

    Cele două situaţii au fost semnate şi contrasemnate de către directorul Direcţiei Silvice Arad, ing. Teodor Ţigan, şeful Ocolului Silvic, dr.ing. Lovas Lorand, reprezentantul Direcţiei Silvice Arad, ing.Costea Ioan, reprezentantul unităţii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, ing. Oaidă Ioan, reprezentantul Parcului Natural „Lunca Mureşului”, ing Pîrv Ovidiu şi de reprezentantul Agenţiei de Protecţia Mediului Arad, Bogdan Ciprian. Nu apare semnătura expertului tehnic pentru lucrări de amenajare a pădurilor.

    Un raport al Direcţiei Silvice dezvăluia demult tăierile ilegale

    Tăierile ilegale din Pădurea Ceala, care este inclusă în Parcul Natural Lunca Mureşului şi se află în teritoriul Ocolului Silvic Iuliu Moldovan, au fost subiectul unui raport mult mai vechi, care atrăgea atenţia încă de acum cinci ani asupra acestui fenomen. Raportul concluzionează că într-o perioadă de 10 ani de zile, între 2002 şi 2012, au fost tăiate 300.000 de metri cubi, din care 150.000 de metri cubi au fost exploataţi ilegal în toate pădurile administrate de Direcţia Silvică Arad în zona Arad-Pecica, în care intră şi Pădurea Ceala. Şmecheria prin care s-a putut dosi o cantitate atât de mare de lemn tăiat ilegal a fost destul de simplă, dar care te plesneşte între ochi ca o creangă pe care n-ai luat-o iniţial în seamă. În acte figurau tăierile anuale, care se încadrau perfect în limitele legale de exploatare forestieră, conform cărora s-ar fi efectuat lucrări de curăţire, rărire, tăieri de conservare, tăieri de igienă şi aşa mai departe, în volum de cca 145.000 metri cubi.. Numai că toate calculele erau făcute în condiţiile în care pădurea nu ar fi crescut deloc în cei zece ani!

    Raportul mai enumeră şi cauzele care au dus la această situaţie scăpată de sub control, dar şi metodele prin care se efectuează tăierile ilegale.

    Bunăoară, una dintre cauze ar consta în faptul că aceleaşi persoane, angajate sau delegate de către Ocolul Silvic, efectuează şi marcarea arborilor, dar şi lucrările de exploatare forestieră, iar la sfârşit, aceleaşi persoane verifică şi controlează modul în care s-au realizat lucrările.

    Una dintre metodele utilizate la tăierile ilegale este cea mai simplă: după tăiere se scoate cioata şi se asanează locul. Controlul va scoate la iveală faptul că acolo nu a fost niciodată vreun arbore.

    Altă metodă este mai elaborată. Se inventariază copacii care urmează să fie tăiaţi, prin măsurarea diametrelor şi a înălţimilor. Pe hârtie sunt trecute valori mult mai mici decât cele măsurate, diferenţele fiind „plus-valoarea” pe care n-o mai caută nimeni. Asta este, de fapt, şi metoda prin care se taie cu acte „în regulă”.

    Există şi o variantă mai brutală a acestei metode, prin care după marcarea arborilor mare parte dintre aceştia nu mai sunt trecuţi în inventariere. Parcelele respective sunt valorificate apoi ilegal.

    O altă metodă mai elevată de păcălire a actelor, dezvăluită în raportul amintit, ar consta în subevaluarea materialului rezultat prin tăiere. Nu numai din punctul de vedere a volumului exploatat, dar şi din punct de vedere calitativ. Ba prin inversarea raporturilor dintre lemnul de calitate superioară şi lemnul de foc, ba prin subevaluarea fiecărui exemplar.

    Ar urma o altă metodă simplă, aceea de adunare a vreascurilor şi a uscăturilor din pădure fără nici un document. Asta am filmat-o şi noi, în timp real.

    Şi raportul menţionează ca ultimă metodă, dar nu cea din urmă, cea care ne interesează pe noi în cazul de faţă: ascunderea lucrărilor ilegale prin anumite tipuri de tăieri, cum ar fi cele de igienă, accidentale sau determinate de cauze naturale, cum ar fi furtuni şi alte dezastre. Prin această metodă sunt extraşi cei mai valoroşi arbori, fiind declasaţi ca rupţi, uscaţi etc. Astfel, pe lângă faptul că este tăiat ilegal, lemnul este şi valorificat la un preţ mult mai scăzut decât cel real.

    La Direcţia Silvică Arad cifrele se împleticesc printre acte

    După ce am scris prima parte a anchetei, am luat de bună declaraţia pe care ne-o făcuse şeful Ocolului Silvic Iuliu Moldovan, domnul Lovas, dar şi tăcerea asurzitor de dubioasă a Direcţiei Silvice Arad. Poate n-am văzut noi bine, ne-am zis.

    Cum autorizaţiile pentru prima exploatare a căzăturilor provocate de furtuna din luna iunie a anului 2017 expirau în luna octombrie a aceluiaş an, ne-am mai zis că totul s-a încheiat cu bine. Atunci ni se dădeau asigurări că lucrările de exploatare vor fi continuate doar pentru tăieri de arboret şi pentru curăţarea şi refacerea drumurilor care au fost făcute pentru accesul în pădure, în locurile de exploatare.

    Aşa că ne-am mai dus odată prin martie, ca să vedem cum arată pădurea. Nu doar că drumurile nu erau refăcute, gropile şi ogaşele fiind acum şi mai mari decât fuseseră, adâncite parcă de excavatoare pentru o viitoare reţea de canalizare. Nu doar că tăierile nu se întrerupseseră. Nu doar că nu se exploatau doar arboret, ori căzături, rupturi şi uscături. Se tăiau şi mai mulţi arbori seculari, iar căzăturile şi uscăturile rămâneau acolo unde le lăsase furtuna buclucaşă. Probabil că pe hârtie copacii cu diametre care porneau de la 50 centimetri şi depăşeau cu obrăznicie 150 cm figurau la căzături şi uscături.

    Cine mai ştie? Fiindcă între timp fusese emisă o altă autorizaţie. Cel puţin aşa scria pe una dintre tablele care mărturiseau sincere că s-a emis o autorizaţie în data de 8 ianuarie 2018 (câtă hărnicie, când alţii nu-şi reveniseră din beţia de Bobotează!) şi era valabilă până la finele lunii aprilie a acestui an. De data asta exploatarea forestieră nu mai era făcută de vreo firmă, ca în toamna anului trecut, ci direct de către Ocolul Silvic Iuliu Moldovan, printr-un maistru silvic, pe care l-ar chema Kamler Iulian. Cam corectate datele de emitere şi de expirare ale autorizaţiei, precum şi numele celui căruia îi fusese emisă autorizaţia. Nah, mai greşeşte omul, nu poţi scrie din prima mână foarte corect. Sau o fi singura tablă de informare a întregului Ocol Silvic. Ei, nu , fiindcă ne-a mai oprit o altă tablă să o fotografiem. O altă autorizaţie, pe numele unuia Benke. Nu ştim ce hram poartă, dacă-i firmă, dacă-i tot angajat sau delegat al Ocolului Silvic, că nu scrie. Dar a avut pile mai mari, căci avea autorizaţie până în data de 9 mai 2018.

    Cum definea raportul din 2013 una dintre metodele cunoscute de către Direcţia Silvică Arad prin care se efectuau tăieri ilegale şi acum 15 ani? Lucrătorii Ocolului marchează materialul lemnos, apoi lucrătorii Ocolului execută tăierile şi lucrările de exploatare, iar controlul tăierilor şi al lucrărilor este apoi realizat conştiincios de lucrătorii Ocolului Silvic. Servicii complete, cum se spune.

    Oare ce scrie pe hârtii? Nu putem şti, fiindcă am înţeles că deocamdată Ocolul nu are voie să divulge ce fel de material lemnos a exploatat. Bănuim că tot Ocolul Silvic îi interzice Ocolului Silvic să divulge aceste informaţii, dacă tot Ocolul Silvic a emis autorizaţia de exploatare pentru lucrătorii acestuia. Dar, staţi, că ne spune ceva chiar tabla bătută în cuie pe un stejar: accidentale/doborâturi. Acuma om fi noi chiori, proşti sau chiar răuvoitori, dar dacă stejarii şi frasinii din imaginile noastre sunt „accidentali” sau „doborâturi” apăi atunci înseamnă că pe undeva prin judeţul Arad avem şi vreo pădure de Sequoia ca să credem în dimensiunea şi volumul acestor accidente.

    Şi mai interesant este că în luna octombrie când am făcut prima vizită în Pădurea Ceala în aceste zone nu am zărit nici un arbore marcat pentru tăiere. În schimb, în jurul arborilor tăiaţi deja sunt încă puzderie de marcaje pe alţi arbori mai tineri, care într-adevăr au fost rupţi de furtuna din iunie. Oare de ce nu au fost exploataţi din prima autorizaţie? De-aia! Probabil.

    De la tăieri de conservare s-a ajuns la „atenţie se taie arbori!”

    Şi, totuşi, nefiind specialişti în silvicultură, ne-am mai dus încă o dată în Pădurea Ceala, prin luna mai. Ne-am zis că autorizaţia expirase în 30 aprilie, deci acuma vom găsi o pădure de vis. Mai ales că foarte mulţi arădeni începeau să iasă la iarbă verde şi vedeau şi ei defrişările dezastruoase din Parcul Natural Lunca Mureşului. Au pus şi ei pe net, pe reţele de socializare, ce să facă. Şi s-au sesizat chiar nişte colegi de breaslă, ziarişti. Au adresat nişte întrebări şi au primit aruncate peste gard nişte răspunsuri de la Direcţia Silvică Arad şi de la Ocolul Silvic, în care au crezut cu sfinţenie. Iată ce declara directorul instituţiei, domnul Ţigan, în luna aprilie publicaţiei on-line aradon.ro: „Pagubele provocate de furtună au fost mult mai însemnate decât se estimase iniţial (…) că au estimat 3.000 de arbori căzuţi, dar de fapt sunt peste 10.000 (…), dar la final s-a ajuns la 25.000 de arbori rupţi de vânt (…) că s-au exploatat 16.500 metri cubi de material lemnos (…) că s-a constatat că au dispărut complet 39 de hectare din Pădurea Ceala (adică ăia 25.000 de arbori, n.n.), unde este necesară plantarea de puieţi (…) şi că se vor planta 200.000 de puieţi de stejar, frasin şi nuc”.

    Tot furtuna din iunie, bat-o vina s-o bată! Măi, dar cum naiba se face că cei de administraţia Parcului Natural Lunca Mureşului estimaseră că trebuie exploataţi cca 2.360 metri cubi, Ocolul a zis că trebuie tăiaţi peste 6.500 metri cubi, iar după alte câteva luni Direcţia Silvică zice că trebuie tăiaţi până la 16.500 metri cubi? Directorul mai zice că un asemenea volum s-a exploatat în ultimele 3 decenii! Serios? Păi doar în cei 10 ani, între 2002 şi 2012 s-au tăiat 300.000 metri cubi în realitate, în pădurile administrate de Direcţia Silvică Arad, în zona Arad-Pecica. Fie şi să luăm doar actele celor 10 ani, care se găsesc în arhiva Direcţiei Silvică, şi tot sunt trecute ca exploatate 145.000 metri cubi în aceleaşi păduri! De pildă, doar în trupul de pădure Gheduş s-au tăiat, pe acte, circa 40.000 metri cubi, în cei zece ani. Apoi, citiţi mai sus că iniţial s-au estimat ca fiind afectaţi circa 12.000 metri cubi. Deci, nicicum nu se potrivesc cifrele.

    Foarte interesant! Mai ales că din acest volum mai aflăm tot de la directorul Direcţiei Silvice Arad, că circa 6.000 de metri cubi au fost vânduţi ca lemn de calitate, iar ceilalţi 10.000 metri cubi au fost valorificaţi ca lemn de foc.

    Cum definea raportul citat mai sus, care se află de asemenea în arhivele Direcţiei Silvice,ultima metodă prin care se efectuează tăieri ilegale? „Ascunderea lucrărilor ilegale sub anumite tipuri de tăieri cum ar fi accidentale, doborâturi…”

    Şi, ar mai fi o nedumerire: cum dracu’ (Doamne, iartă-mă!) vor creşte 200.000 de viitori arbori pe aceeaşi suprafaţă pe care crescuseră într-o sută de ani doar 25.000 de arbori? La aritmetica pe care am învăţat-o în clasele primare (ca să nu mai apelăm la matematicile din cursurile universitare) am fost învăţaţi că pe aceeaşi suprafaţă nu poate încăpea o cantitate  de zece ori mai mare. Doar dacă puieţii nu vor fi de arbori, ci de trandafiri sau lalele.

    Eh, o fi vreo coincidenţă iar, ne-am zis. Numai că ne-am uitat şi în luna mai ce scrie pe panourile bătute în cuie pe mai mulţi arbori. Acuma panourile sunt mult mai mici şi nu se mai pomeneşte de nici o autorizaţie de lucrări. Scrie simplu: atenţie, se doboară arbori! Sau şi mai simplu: parchet în lucru! Tare! Ca stejarul sau ca frasinul!

    Şi, totuşi, ar mai fi încă o întrebare. Tot studiile aflate în posesia Direcţiei Silvice Arad confirmă faptul că nu se ştie provenienţa stejarilor şi a frasinilor din Pădurea Ceala, arborii fiind aduşi şi plantaţi aici, deşi nu erau specifici acestei zone a luncii Mureşului. Acelaşi studiu precizează că o revigorare a Pădurii Ceala s-ar putea face doar pe cale naturală. Adică să se aştepte răsărirea altor stejari din ghinzile căzute.

    Când ne-am întors în pădure în luna mai, deja drumurile făcute de utilaje erau largi, putând asigura deja circulaţia pe două sensuri. Aşteptăm asfaltarea! Acuma gluma-i glumă, dar pe la urechile noastre au ajuns şi alte informaţii conform cărora de mai multă vreme se încearcă transformarea Pădurii Ceala într-un parc imens al municipiului Arad. Numai că nu s-a reuşit transferul proprietăţii terenului şi cică s-ar cam opune şi cei de la Parcul Natural Lunca Mureşului. Dar, despre asta într-un episod viitor, fiindcă vedem că povestea dispariţiei Pădurii Ceala devine o epopee.

    Până atunci vă amintim că la prima investigaţie am transmis oficial mai multe întrebări către conducerea Direcţiei Silvice Arad, utilizând calea pe care am fost îndrumaţi să o urmăm, adică aceea a purtătorului de cuvânt. Nu ni s-a răspuns nici atunci, nici după publicarea primei părţi. Republicăm, aşadar, întrebările pe care le formulam în luna octombrie a anului trecut. Probabil că vom mai aştepta răspunsul încă 8 (opt) luni de zile.

    Stimaţi domni

    În urma celor discutate vă adresăm următoarele întrebări referitoare la exploataţia forestieră din Pădurea Ceala, în urma furtunilor care au afectat fondul acesteia.

    1. Ce suprafaţă a fost afectată de furtuni şi ce volum din fondul forestier a fost exploatat?
    2. Câte firme au participat la licitaţia pentru exploatare şi care au fost criteriile de selecţie?
    3. Ce specii de arbori au intrat în exploatarea forestieră?
    4. Când se vor efectua plantaţii de noi arbori şi din ce specie?
    5. Când se vor încheia lucrările de exploatare?
    6. Cine şi cum a supravegheat lucrările de exploatare forestieră?
    7. Cine va reface şi când stricăciunile provocate de utilajele grele în interiorul pădurii?
    8. În ce fel a fost afectat fondul cinegetic al Parcului Natural Lunca Mureşului?
    9. În ce fel a fost afectat habitatul animalelor şi păsărilor protejate?

    La centenar şi la multe alte seculare! M-am inspirat din urarea „la anul şi la mulţi ani!”, nu mai că pădurea e seculară, iar ţara se măsoară în centenare.

     

     

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Ma intreb, de ce dorm procurorii si nu ii întreaba de sanatate? Faptele acestor jigodii care pastoresc ocolul silvic Arad, sunt mai mult decât evidente. DIICOT, ce faci? Daca nici astia nu-s organizați in grupuri infracționale, atunci ?
      Au folosit calamitățile drept pretext pentru defrișări ilegale.

      --6 voturi
      +1
      -1
      • DE CE MEREU PE FIECARE SITE APAR DIN ASTIA ATOTSTIUTORI CA TINE SI ARUNCA MOMELI? Total ” NEINTERESATI ” sunt sigur 😉

        PRESA NU ESTE JUSTITIE! Doar relateaza…NU POTI CERE UNEI PUTERI IN STAT SA “DECAPITEZE” PE CEALALTA…Daca sunt mai mult decât evidente faptele SI DETII DOVEZI, de ce nu intocmesti mataluta o plangere?

        +3 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    5 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.

    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad