Îmi place Guvernul Cioloș. Serios. Îmi amintește numai de bancuri bune și de întâmplări hazlii.

Ia citiți un banc vechi, de pe vremea lui Ceaușescu! Zice că un director se confruntă cu un conflict de muncă, generat de sindicate. Angajații ies în curte, după care în stradă, și strigă: jos conducerea! Directorul iese și se explică. Oamenii se calmează și se întorc la muncă. După șase luni conflictul de muncă recidivează. Oamenii strigă în stradă: jos conducerea! Directorul se conformează și își așteaptă înlocuitorul. „Măi, nu prea am ce să-ți las, sau ce sfat să îți dau”, zice demisionarul. „Dar îți las două plicuri. Când o să ai prima criză economică și socială deschide primul plic. La a doua criză să deschizi al doilea plic.” După nici șase luni, al doilea director intră într-un conflict cu angajații. În stradă, i se cere demisia. Omul iese și se explică. Mulțimea se irită și mai mult. Directorul își amintește de moștenirea plicurilor. Se duce în birou și deschide primul plic. Citește: „Dă vina pe mine!” Iese în fața mulțimii și zice: „Totul este din cauza fostului director!” Mulțimea îl aclamă și se întoarce la muncă. După alte șase luni mulțimea iese din nou în stradă. Jos conducerea! Directorul este deja versat și deschide degajat al doilea plic din moștenirea de aur. Și citește pentru el: „Scrie două plicuri!”

Nu știu dacă Ponta a lăsat vreun plic moștenitor, dar Cioloș a reușit rapid să ațâțe orgoliul majorității românilor, zgândărind cel mai de preț pilon al încrederii în propria conștiință: credința în Dumnezeu. Bineînțeles că nu asta a vrut, dar m-a mirat că nimeni nu i-a șoptit consiliant că nu toți românii fac diferența între instituția bisericii și credința în Dumnezeu. Așa că cumva, ca o cacofonie, guvernul adus de vântul din stradă a scăpat o perlă mare cât gurile celor care strigau asta: nu mai dăm bani Bisericii pentru construcția și renovarea lăcașelor de cult! Construim școli și spitale! Și, ca orice prostie, a împărțit societatea în două: vrem școli și spitale și vrem biserici! Păi, cum să creezi o competiție de finanțare între școli, spitale și lăcașe de cult? Ca să fie o imbecilitate completă eu aș adăuga și cultura. În patru ar ieși o alba-neagra și mai înșelătoare! Să mai spun că în toate sondajele de opinie din ultimii 25 de ani românii au cea mai mare încredere în biserică și armată? Bineînțeles că guvernul și-a dat peste gură, ca după rostirea unui păcat, și a revenit asupra deciziei de stradă. Dăm bani Bisericii!

Așa mi-am amintit și de-o întâmplare hazlie. Dar reală. Acum niște ani, într-o localitate din județul Arad, preotul comunei șofa în sutană în drum spre casa parohială. Se întorcea de la o înmormântare. La care participase și prietenul lui, polițistul comunei. Fiind în viață, polițistul era pus pe șotii. Îi pregătise o farsă preotului. La o intersecție a ieșit echipat cu tot cu mănuși albe și l-a oprit regulamentar pe șoferul în sutană. „Actele dumneavoastră!”. „Ce ai, măi, doar știi că vin de la înmormântare? Am fost împreună!”, zice preotul năuc. „De când suntem noi la pertu?”, plusează polițistul. „Actele, vă rog și să suflați în fiolă”. „Imediat!”, îi răspunde preotul coborând din mașină. Deschide portbagajul, scoate patrafirul, și-l pune, scoate o Biblie, o cruce și se așează în genunchi, direct pe caldarâm. Zice: „Tu scrie procesul verbal, că eu mă rog!”. „Măi, nebunule, stai că am glumit!”, a sărit polițistul de sub cascheta umoristică. Cred că ceva asemănător s-a petrecut și între Cioloș și Patriarhul României, Daniel.

Lăsând gluma la o parte, deși nu prea îmi vine când e vorba despre guvernul ăsta, mă întreb: dacă Ponta a fost atât de prost încât să declare că România are nevoie de un președinte ortodox, tăindu-și astfel singur de sub picioare toate celelalte crăci confesionale și religioase, oare cât de prost este guvernul Cioloș să se lege chiar de Biserica Ortodoxă? Nu fiindcă instituția Bisericii nu ar avea păcate! Doamne păzește!

Chiar, Doamne, pe Tine Te întreb: prostia nu este un păcat, nu? Atunci, iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!

P.S. Înțeleg ceva maghiară, dar nu foarte bine. Așadar, mândru că avem un nou premier din Ardeal, l-am întrebat pe prietenul meu Lajos Notaros de la ce provine numele de Cioloș. Mi-a spus că în maghiară înseamnă „Trișorul”. Ce chestie e și cu etimologia asta! Așa îmi aduc aminte de un alt banc. Ptiu, drace, că e gata articolul!