Păstrez denumirea englezească fiindcă traducerea în românește a titlului șchioapătă din mai multe puncte de vedere. Prima ar fi că în psalmul din care este luat apare și în românește sub forma „puterea câinelui”, varianta „În ghearele câinelui”, cum ne propun distribuitorii din România fiind astfel din toate punctele de vedere redundantă.

Dar nu este singura problemă cu filmul regizoarei neo-zeelandeze Jane Campion, peliculă Netflix și de o largă colaborare internațională nominalizată la 12 premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film și regie. Campion a mai fost nominalizată pentru regie pentru filmul „Pianul”, dar a luat doar pentru scenografie, acum devine singura femeie-regizor cu două nominalizări. Coproducția a fost filmată în Noua Zeelandă, deși este o poveste western atipică care se întâmplă în Montana.

Sam Elliott în filmul „The Big Lebowski” (foto: imgflip.com)

Iar cu asta am și ajuns la punctul de vedere al lui Sam Elliott despre film, singurul de până acum care face praf westernul regizoarei din Noua Zeelandă. Și nu oricum, ci numindu-l a „piece of sh..t”, o sintagmă care nu necesită traducere pentru cinefili. I se pare aiurea și că a fost filmat în Noua Zeelandă, nu în Montana – sunt aici explicații practice, pandemia și greutatea de a găsi un loc neatins de modernitate în Montana zilelor noastre –, nemaivorbind de povestea care implică și ceva trimiteri homosexuale care îl scârbesc de-a dreptul pe bătrânul Sam.

Și Elliott nu este oareșcine, chiar dacă nu este o vedetă de first line în Hollywood, este un actor care a jucat în multe westernuri, profilul său cu mustața-i caracteristică, dublată de o voce unică îl face efectiv emblematic, așa cum este și în „The Big Lebowski”, filmul în care apare în două scene scurte, dar cu atât mai memorabile.

Povestea se complică și mai tare dacă vă spun că filmul a fost făcut după romanul cu același titlu al lui Thomas Savage, un romancier care a scris doar westernuri, bazându-se pe tinerețea sa din Montana și pe homosexualitatea sa ascunsă. De lume, dar nu și de soție, cea cu care au dat viață la trei copii.

Foto: thereveal.substack.com

Și toate acestea puse pe ecran de o femeie, prima femeie care adună peste 10 nominalizări Oscar la filmul pe care îl regizează și tot așa, prima femeie care este nominalizată a doua oară pentru regie. Poate asta îl deranjează pe Sam Elliott? Și atunci încă nu am precizat că și imaginea este realizată de o femeie, Ari Wegner, nominalizată și ea, devenind a doua femeie nominalizată pentru cinematografie în istoria de aproape un secol a Oscarurilor.

Un western făcut de femei, cum ar veni, o contradicție în termeni probabil pentru Sam Elliott.

Cu respectul cuvenit mustății sale emblematice, trebuie să stabilim că bătrânul Sam a dat-o-n bară. Dar rău de tot. Criticii sunt unanimi, la Veneția Jane Campion a luat deja Leul de Argint pentru regie, avem de a face cu unul dintre cele mai valoroase filme prezentate în anul care a trecut.

Da, este un western fără pistoale și dueluri, o poveste din Montana de acum un secol, acolo unde doi frați se ocupă de o fermă de vaci și chiar trăiesc bine din asta. Unul dintre ei își găsește o femeie cu un copil și o ia de soție. Celălalt, jucat copleșitor de Benedict Cumberbatch, cel care, e evident, este un gay ascuns, face un iad din viața noilor sosiți, mai ales a soției pe care o împinge astfel în antecamera alcoolismului.

Numai că răzbunarea va veni de unde ne așteptăm cel mai puțin și este cu atât mai spectaculoasă prin ineditul ei.

Foto: BuzzFeed

Sunt spectatori, chiar critici, care se plâng de lentoarea desfășurării, de cadrele prea studiate și care insistă pe amănunte care frânează desfășurarea poveștii. Adevărat, Jane Campion nu este un produs al Hollywoodului, pentru ea nu povestea, vestitul story, determină mijloacele artistice, ci invers. Rezultatul este un film căruia europenii de viță veche i-ar spune artistic, cu fiecare detaliu la locul său, cu imagini care vorbesc, nu doar ilustrează, cu jocul actoricesc subordonat total concepției. Cumberbatch nu a ieșit din rol în timpul filmărilor, el a fost în aceste luni pentru toți Phil și nu a schimbat vreo vorbă cu Kirsten Dunst, cea pe care încearcă să o distrugă în film. Rezultatul, toți cei patru, cei doi frați, soția și tânărul fiu al acesteia, sunt nominalizați la Oscar pentru interpretare: Cumberbatch pentru rol principal masculin, Kirsten Dunst, rol secundar feminin, iar cei doi rămași, Jesse Plemons și Kodi Smith-McPhee pentru roluri secundare masculine.

Foto: The Globe and Mail

Desigur, înțelegem oarecum ieșirea macho a lui Sam Elliott: este pentru el și alții care gândesc ca el inimaginabil ca niște femei să facă un film de tip western care să depășească ca valoare și mesaj majoritatea filmelor de acest gen făcute până acum sau, ceea ce este și mai grav, să arate direcția în care genul poate fi dus, dezvoltat, rafinat.

Asta este, trăim vremuri tulburi, vechile valori scârțâie, cele noi sunt acceptate doar cu jumătate de gură, în fond, cum ar spune John Wayne, legendarul cowboy al legendarelor westernuri clasice: ceva trebuie să rămână fix, nu de alta, dar altfel nu vei nimeri nici ușa de intrare în saloon.

Nota autorului:

Explicația notelor:

Zero stele – Execrabil. Epifania prostiei
1 stea – Prost
2 stele – Slab
3 stele – MEH… treacă-meargă
4 stele – Destul de bun
5 stele – Bun
6 stele – Foarte bun
7 stele – Capodoperă

Mai multe recenzii de film, în rubrica „Oscar Special”