Dincolo de toate înţelesurile şi conotaţiile teologice ale sărbătorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, dincolo de aplecarea, de obicei exagerată, asupra aspectului culinaro-gastronomic ce ţine de tradiţionalism, în multe rânduri uităm, poate cu bunăştiinţă, că această sărbătoare trebuie să fie o sărbătoare a bunei înţelegeri. Neînţelegerea, cu precădere în zilele noastre, din păcate a ajuns “la modă” devenind obişnuinţă, fenomen cotidian care nu doar întreţine relaţii tensionate între oameni ci ajută ca răul să se extindă, ameninţând în cele din urmă cu generalizarea. Exemple în acest sens sunt cu “nemiluita”, aşa bunăoară dăm peste neînţelegere în: familie, stradă, la locurile de muncă, în avioane, la posturile Tv, prin primării, pe vapoare, la meciurile de fotbal, în metrou, în parlament, prin păduri, în ziare, la birturi, … pe scurt – pe ape, pe uscat şi prin aer! Astfel, neînţelegerea s-a instalat confortabil între: părinţi şi copii, bărbat şi femeie, generaţii, regiunile ţării, ţărani şi intelectuali, regim şi opozanţi, cei conduşi şi cei care conduc, bolnavi şi doctori, vecini, arbitru şi jucători, antrenori şi Federaţie, birtaş şi consumatori, vânzători şi cumpărători, … şi exemplele ar putea continua la nesfârşit. Aşa stand lucrurile, mai că am putea asemui neînţelegerea cu un foc devastator care tinde să mistuie tot ce prinde în cale. La cele de mai sus aş mai adăuga o pildă scurtă. Zice-se că în timpul unei confruntări armate, unul din sodaţi se prezintă la conducătorul oastei raportând: “Dom’ general, raportez – nu mai avem gloanţe. Ce ordonaţi?”, la care generalul a comandat scurt şi cuprinzător: “Opriţi focul!”

În cele din urmă, convins că în fiecare din noi binele poate să învingă răul, nu vă ordon ci vă rog: Opriţi “focul”!… pentru că dincolo de toate înţelesurile şi conotaţiile sărbătorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, … această sărbătoare trebuie să fie o sărbătoare a bunei înţelegeri.

Tuturor vă doresc sărbători în bună înţelegere!