Un bun prieten îmi povestea cum, student la Electronică și Telecomunicații fiind, avea un examen, la un moment dat, la o materie pe care majoritatea n-o înțelegea din prima, ba chiar nici din a doua sau a treia. Se numea fizică cuantică. În plus, profesorul era atât de sever, încât majoritatea studenților luau fie note execrabile, fie picau glorios. Totuși, prietenul ăsta al meu, un mare pasionat de matematică și fizică încă din clasele primare, a străpuns cumva secretele fizicii cuantice, părându-i-se o materie nu doar accesibilă, ci și incredibil de frumoasă. Astfel, cum a fost singurul din grupa lui care a luat examenul în sesiunea din vară, toți ceilalți colegi rămânând să-l repete în toamnă, colegii de cameră l-au rugat, că tot se intra în sală în grupuri de câte patru – o chichiță de-a profesorului –, să dea examenul în locul lor, că altfel ar fi ajuns, la cum evoluau lucrurile, să repete anul. Implorat cu lacrimi în ochi și cu o groază de promisiuni în portofoliu – cum că va beneficia atât de exclusivitate în privința camerei de cămin, la orice oră din zi și din noapte, cât și de o legătură însemnată de bonuri de masă la cantină –, prietenul meu a acceptat să intre în examen în locul colocatarilor săi. Iar cum profesorul avea ochelari groși și nu obișnuia să confrunte fotografia din legitimația de student cu însuși studentul care trebuia să o lase pe masă și să treacă apoi în bancă să rezolve lucrarea, totul s-a petrecut în cele mai bune condiții. Au luat toți examenul. Și, mai cu seamă, n-au fost prinși niciodată, unii dintre ei ajungând, după absolvire, să ocupe funcții importante în domeniul studiat.

Mi-am amintit povestea de mai sus citind despre studenții la Drept care au fost recent exmatriculați din facultate, pe motiv că au copiat „cu premeditare” la un examen, prin intermediul unui grup de WhatsApp. Părându-mi-se ciudat să aud că ajungi să fii exmatriculat din facultate doar fiindcă ai găsit cu cale să copiezi la un examen, în condițiile în care eu chiar nu cunosc pe nimeni – dar pe nimeni! – care să nu fi făcut chestia asta măcar o dată în viață, eram pregătită să rog o mie de români: „Să ridice mâna sus cine n-a copiat absolut niciodată în facultate!” M-am răzgândit însă. Cu ipocrizia românului nu te pui, că n-ai timp de irosit citind cum niște absolvenți de facultate din anii ’80 – ’90 „se jură” că n-au copiat neam la facultă, că ei sunt soi de-ăla bun, corect educat de-acasă. Ei, ce să vezi, toți cei de care vă spuneam mai sus și pe care-i știu de-o viață, buni profesioniști în domeniile lor, sunt și ei extrem de bine educați de-acasă. Dar, la o materie, două, tot au copiat la facultă, fiindcă până și olimpicii, nu-i așa, oricât de harnici sunt, tot se bucură când nu vine câte-un profesor la oră. Acestea fiind zise, mă întreb de ce așa bucurie generală pe tot natul ipocrit, la auzul deznodământului de la Universitatea București, care a exmatriculat tot grupul de WhatsApp care-ar fi copiat. Și zic „ar fi copiat” fiindcă, până la urmă, e greu de stabilit dacă nu cumva or fi fost măcar doi din grupul ăla care să nu fi beneficiat de informațiile puse „la comun” de colegi, nu-i așa? Și atunci? Ce dreptate e aia, care duce la exmatriculare, fără o adâncă verificare?

O altă mega-prostie, rostogolită pe mai toate posturile de televiziune, dar și pe site-urile de socializare, suna așa: „OK, mai copiezi de la vecinul, respectiv tragi cu ochiul în lucrarea lui sau arunci un ochi pe o fițuică… Se iartă. E extrem de grav însă când premeditezi o acțiune întreagă de a copia, înființând în mod special un grup de WhatsApp pentru asta!” Cu alte cuvinte, norodul e gata să ierte furtul (că tot furt e) dezorganizat, întâmplător – de parcă a scrie o fițuică pentru examen nu e tot premeditare, ori hotărârea de  te uita în foaia vecinului nu e tot premeditare; cum ziceam însă, norodul, funcționând perfect pe principiul dublei măsuri, a stabilit el așa, exhaustiv, că a copia în grup nu-i totuna cu a copia pe persoană fizică. Așa că exmatricularea se justifică. Serios? Hm…

Și ultima mega-prostie, culeasă tot din comentariile poporului pe site-urile de socializare: „Mvaaai… Iar acești studenți să ajungă cândva să ne judece? Să devină ei avocați? Să ne reprezinte ei? Mvaaai!” Ei bine, mă văd nevoită să clarific și această mare mirare colectivă. Profesia de avocat este o profesie liberală. Nu ești plătit de stat, nu ai venituri din bani publici, nu ești decât tu și cabinetul pe care ți-l deschizi, desigur, dacă ai resurse și potențial pentru asta. Iar dacă ajungi avocat, după ce ai copiat la câteva examene în facultate și reușești să te menții pe piață câștigând cauze după cauze, cred că ultima grijă a clientului tău este aceea că tu ai făcut parte dintr-un grup de WhatsApp în care se copia la nu știu ce disciplină în anul IV. Baiul intervine, poate, când absolventul de Drept necinstit (că despre necinste e vorba, până la urmă, cu precizarea că nu vorbim despre o necinste cronică, ci despre una acută, generată factual de o materie neimportantă, de pildă), deci baiul intervine când absolventul de Drept profund necinstit ajunge magistrat. Vă spun însă pe cuvânt de onoare că am un văr (cinstit) care a dat la Magistratură de 11 ori până a intrat, ocazie cu care s-a și maturizat, iar faptul că a copiat pe la Logică Juridică în anul cutare de studii nici n-a mai contat la economia situației.

Nu în ultimul rând, ipocriții trebuie să mai afle că, la ora actuală, la Drept se intră cu concurs de dosare. Adică mai că ești invitat să intri la Drept. (Or, abia asta, în opinia mea, ar trebui să se schimbe!) Dacă pe vremea mea se dădea examen la Drept din istorie și română, azi se intră și dacă scrii prost și habar n-ai cine a fost Mihai Viteazul. În plus, niciodată nu se ocupă toate locurile, fiindcă s-au înființat facultăți de Drept de la Cucuieții din Deal și până la Herculane, că doar ce facultate să aibă și cei ce vor să intre în politică, dacă nu tocmai Dreptul și, de preferință, absolvit într-o stațiune balneară?! Aș zice, fără să greșesc, că majoritatea celor care ne conduc sunt clar absolvenți de Drept, o facultate, carevasăzică, în care mai poți copia, cât de cât, că doar nu te pui să faci Electronică și Telecomunicații, să trebuiască să dai examen din Fizică Cuantică, pentru ca, mai apoi, să dai cu piciorul și să te duci de deputat! Pe de altă parte, dacă absolvi Electronică și Telecomunicații, ai profesie, nu ești nevoit să intri în politică. Dacă absolvi Dreptul însă, nimeni nu-ți garantează că ajungi avocat sau magistrat. Mai ai niște hopuri uriașe și dificile de trecut până la profesie. Și abia acele hopuri cern grâul de neghină, nu faptul că la facultă ai copiat tu în cireadă sau pe cap de vită furajată, iar asta te face brusc necinstit și exmatriculabil.

În concluzie, dacă aș fi studentă la UB și membră a grupului de WhatsApp care-a copiat (sau nu) la examenul care a dus la eliminarea din facultate, aș da facultatea și Universitatea și pe Trump și chiar și Planeta Marte în judecată, refuzând categoric să accept să fiu exmatriculată. În țara în care poți să furi de la stat miliarde, fără să faci pușcărie sau poți omorî oameni în accidente fără ca  măcar carnetul să ți se suspende, trebuie să se poată câștiga inclusiv o cauză simplă ca asta, nu-i așa?